Abandonul Școlar

În plan social, pot fi considerate forme ale eşecului scolar abandonul şcolar, excluderea socială şi profesională, analfabetismul.

Abandonul şcolar se caracterizează prin părăsirea prematură a şcolii înaintea obţinerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început. De multe ori abandonul se asociază cu delincvenţa juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viaţa de familie dezorganizată.

Fenomenul se înregistrează în special la sate şi în comunităţile de rromi,unde copiii sunt folosiţi ca sursă de venit sau văzuti ca indivizi cu responsabilităţi în gospodărie.

Pentru a putea reduce numarul abandonurilor scolare ar fi bine sa identificam si sa studiem cateva cauze:

a) Scolile din zonele defavorizate sunt caracterizate de izolare, saracie si lipsa oportunitatilor de succes socio-profesional pentru absolventi. Lipsiti de motivatie, multi dintre elevii claselor gimnaziale renunta in primii ani de studiu, ramanand sa dea o mana de ajutor in gospodariile proprii sau, muncind ca zilieri la oameni mai avuti din sate.

Saracia comunitatilor din zonele defavorizate limiteaza posibilitatile parintilor de a oferi copiilor resursele necesare educatiei. Aceasta stare provoaca deseori, exploatarea copiilor prin munca de catre parinti. Tendinta de a considera ca familiile din zonele defavorizate nu valorizeaza pozitiv importanta educatiei este superficiala. Lipsa interesului pentru scoala se explica prin presiunile de ordin economic, prin dezamagirile personale ale parintilor si prin lipsa de cultura a comunitatii care poate fi susceptibila fata de institutiile formale.

Aceste cauze ar putea fi eliminate prin orientarea fondurilor disponibile spre scoli din asemenea zone, prin stabilirea unor legaturi cu centre de instruire existente, prin asigurarea unei infrastructuri care sa asigure transportul elevilor dar, si asigurarea hranei pentru elevi care au domiciliul la distante mari de scoala.

b) Cultura de origine a elevilor – cercetarile din domeniul educational au relevat faptul ca mediul socio-cultural de provenienta al elevilor este una dintre cele mai importante variabile in reusita sau esecul scolar si profesional al elevului. Este foarte importanta atitudinea familiei in raport cu scoala. Cunoasterea acestora atitudini si identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate in raport cu carierea scolara a tinerilor constituie un factor important in prevenirea abandonurilor.

Pentru o mai bună prevenire a abandonului şcolar trebuie cunoscute aptitudinile şi nevoile fiecărui copil integrat în sistemul de educaţie fie el de religie sau etnie diferită faţă de restul copiilor.

Una dintre marile probleme cu care se confruntă mediile politice, şi socio-economice din România o reprezintă educaţia copiilor rromi.

Din păcate, cei care nu frecventează sau abandonează şcoala sunt deseori discriminaţi – învaţă în clase sau şcoli separate, puşi în ultimele bănci ale clasei, trataţi cu indiferenţă, agresaţi verbal de către copii sau profesori, traiesc în orfelinate, în instituţii pentru copii cu handicap sau, pur şi simplu, pe străzi şi în canale. Estimativ, jumătate din romii care trăiesc în România sunt analfabeţi. Îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie are ca scop prevenirea şi combaterea marginalizării şi excluderii sociale prin îmbunătăţirea ratei de participare la educaţie.

În condiţiile prezentate mai sus, se impun câteva reguli ce vor duce la soluţionarea problemelor existente:

+ elevii rromi să frecventeze anterior grădiniţa;

+copii rromi vorbitori doar ai limbii materne să fie ajutaţi de educatoare să acceadă la lexical minimala românesc;

+dacă în şcoală există mai multe clase I, să se distribuie echilibrat copiii rromi care nu au frecventat grădiniţa;

+în cazul în care şcolarii cunosc doar limba maternă, posibilităţile de integrare se bazează pe următoarele:solicitare sprijinului mamelor pentru “traducere”, a profesorilor rromi, a voluntarilor traducători, procurarea de “dicţionare”-“Vocabularul trilingv ilustrat”, completarea cunoştinţelor despre rromi.

c) Climatul familial – are un rol hotarator in cauzele de abandon scolar. Astfel, dezorganizarea vietii de familie, consecinta a divortului , climatul familial conflictual si imoral, excesiv de permisiv, divergenta metodelor educative si lipsa de autoritate a parintilor, atitudinea rece, indiferenta sau dimpotriva, tiranica a acestora, iata alte cateva aspecte care conduc spre abandonul scolar.

d) Factor de natura sociala si economica – cum ar fi: crize politice, economice, sociale si morale, prabusirea sistemului de protectie sociala, confuzia sau absenta unor norme sau valori – iata alte cauze care conduc la dezorientarea elevilor, indepartarea lor de mediul educational si in final – abandon scolar.

e) Factorii de natura educationala – insubordonare fata de normele si regulile scolare, chiul, absenteism, repetentie, motivatii si interese slabe in raport cu scoala, greselile dascalilor (de atitudine si relationare, competenta profesionala, autoritate morala) – au si ei un rol important in aparitia fenomenului de abandon scolar.