Psihologia Persoanei Concrete

CONSTITUTIE SI TIP

În cadrul psihologiei, tipul este considerat o reprezentare generala, cu note particulare si concrete, care contine însusirile selectionate pe baza anumitor criterii (care pot fi somatice-constitutionale, psihofiziologice, psihosociale).

El reprezinta o schema de referinta, cu valoare orientativa, o categorie gnoseologica.

A recunoaste existenta mai multor tipuri nu înseamna o ierarhizare, neexistând tipuri inferioare sau superioare.

Metoda tipologica reprezinta o cale de cunoastere mijlocita a esentialului si a individualului. Încadrarea tipologica nu reprezinta o clasificare, individul putând sa apartina mai multor tipuri psihologice diferite.

Tipul indica faptul ca anumite modalitati psihice ale unui grup de indivizi sunt dominate de trasaturi psihice care coreleaza pozitiv cu anumite însusiri constitutionale. Tipul constituie un model, care însumeaza calitati ale unei clase de indivizi, fara a acoperi în mod absolut indivizii clasei respective, care, desi apartin acelui model, prin însusiri comune, grupate în jurul unui criteriu, se pot diferentia esential prin alte însusiri. O persoana nu pate fi redusa la tipul de care apartine, tipul neacoperind personalitatea.

Tipul cunoaste o dubla limitare: formala – este limitat la un numar de însusiri si dinamica – nu surprinde mecanismele profunde ale actiunilor umane.

El este, în special, legat de temperament, adica de calitatile înnascute, care favorizeaza o serie de trasaturi de caracter, pe care nu le determina însa în exclusivitate.

P.Popescu-Neveanu vorbeste despre tip ca fiind „un concept comod pentru a sistematiza, a grupa, a diferentia în scopul apropierii de concret, de real”. În acest fel, devine posibil sa se depaseasca omul abstract si sa se trateze stiintific omul concret. În tip se exprima generalul, în timp ce în singular se exprima tipul, desi niciodata tipul nu poate epuiza singularul.

Notiunea de tip are doua semnificatii de baza:

- este reprezentativ pentru o anumita populatie, corespunzator mediei statistice; în acest caz ne referim la norma din punct de vedere statistic;

- exemplar foarte rar, model la care se raporteaza indivizii unei clase, specii etc.

Tipologia reprezinta o modalitate de clasificare, dupa anumite criterii, a indivizilor umani în tipuri si descrierea acestor tipuri.

Tipologia poate fi definita ca si clasificare psihologica (ansamblul însusirilor cu originea în factori constitutionali, fiziologici si ereditari) sau ca si metoda, ce are ca scop evidentierea modului în care un mod de functionare psihica este dominat de o anumita proprietate esentiala, de cele mai multe ori bipolara, celelalte însusiri articulându-se cu aceasta trasatura.

Clasificarile tipologice au o nuanta de rigiditate, care se dovedeste doar aparenta, ea depinzând de modul în care este utilizata.

Tipologiile pot fi categorizate diferit:

a) tipuri totale – care reuneste caracteristici psihice si spirituale, si caracteristici fizice, într-un complex coerent; tipurile totale în sens restrâns sunt studiate de caracterologie.

b) tipuri partiale – ex. tipuri de perceptie, de gândire, de imaginatiei.

Dupa N.Margineanu, vorbim despre:

- tipologii psihologice, bazata pe structura psihica a indivizilot;

- biotipologii – sisteme de clasificare tipologice care pleaca de la constitutia corporala a individului, postulând o corelatie între anumite structuri morfologice si anumite structuri caracteriale.

Primele tipologii:

PLATON - psihismul este alcatuit din trei parti: inteligenta (functiile de cunoastere), apetitul irascibil (afectele si pasiunile) si apetitul concupiscibil (comportament de luare în posesie a obiectelor ce satisfac pulsiunile primate, foamea si reproducerea). Preponderenta uneia sau alteia dintre aceste parti determina tipuri de temperament care, la rândul lor, genereaza o anumita conduita.

HIPOCRATE SI GALENUS – biotipologii, pornind de la calitati fizice primare, prin combinarea unor proprietati naturale fizice (cald, frig, uscat, umed) cu proprietati corporale (sângele, flegma, bila alba, bila neagra).

P.Popescu-Neveanu vorbeste si despre o clasificare a psihologiilor, „o tipologie a tipologiilor”, care ar cuprinde:

I. Tipologii morfo-fizio-psihologice

1. HIPOCRAT (dupa constitutia corporala si corelatia ei cu frecventa mai mare a unui anumit tip de afectiune):

- tipul ftizic – dezvoltare mai mare a membrelor fata de trunchi, cu predispozitie catre tuberculoza;

- tipul apoplectic – predominanta a toracelui si abdomenului fata de membre, predispozitie pentru apoplexie.

2. VIOLA (raportul torace-membre, 1909):

- brachitip (macrosplanchnic) – torace mai dezvoltat decât membrele, scund;

- mediotip (normosplanchnic);

- longitip (microsplanchnic) – membre mai dezvoltate decât toracele, înalt.

3. PENDE (raportul torace-membre si functionalitatea endocrina):

- brevilin (scund): a) stenic (stenic-tonic) – normal, hipergenitalism, hipersuprarenalism, adesea si hiperpancreatism, hiperpituitarism, cu relativ hipertiroidism.

b) astenic (hipostenic-hipotonic) – anormal, cu hipotiroidism, hipopituitarism, relativ hiposuprarenalism, cu genitalism normal sau exagerat, la fel ca si pancreatismul si timismul;

- mediu;

- longilin (înalt): a) stenic (stenic-tonic) – normal, cu hipertiroidism, hiperpituitarism, suprarenalism si pancreatism, genitalism normal sau exagerat;

b) astenic (hipostenic, hipotonic), anormal, caracterizat prin hipotiroidism, cu hipertimolimfatism, hiperparatiroidism frecvent, hipergenitalism si relativ hiposuprarenalism.

4. E.KRETSCHMER (dupa constitutia corporala asociata cu constitutia psihica si cu predispozitia psihopatologica) – tipologie de referinta: