Psihomotricitatea și Personalitatea

S1. PERSONALITATEA

Psihologia, studiind structurile, factorii determinativi si functiile personalitatii, apare ca singura stiinta legitimizata sa analizeze personalitatea prin specificitate si completitudine.

1. Diferite acceptiuni ale conceptului de personalitate

Personalitatea reflecta elementele caracteristice, definitorii pentru o anumita persoana, putând rezulta din analiza statistica a actiunilor (conduitelor) unui subiect.

Conceptul de personalitate desemneaza o realitate extrem de complexa, ceea ce-l face dificil de definit si datorita importantei deosebite pentru cunoasterea individului a fost larg discutat în literatura de specialitate.

Hall si Lindzay (1978), în urma unei treceri în revista asupra diverselor teorii asupra personalitatii, considerau ca "...nu se poate aplica o definitie substantiala unei generalitati; ... modul în care fiecare specialist defineste personalitatea depinde direct de orientarea sa teoretica". În limbajul curent sunt identificate 17.000 de cuvinte care denumesc trasaturi ale personalitatii. Cattel selectioneaza 160 de termeni considerati drept dictionar de baza pentru descrierea completa a personalitatii. În prezent pot fi enumerate peste 100 de definitii ale personalitatii.

- Unii psihologi definesc personalitatea pornind de la dimensiunile biologica, psihologica, sociala si culturala ale fiintei umane, determinante în formarea si structurarea ei. Astfel:

Paul Popescu-Neveanu considera ca pentru a defini personalitatea este necesar ca subiectul uman sa fie privit în cele trei ipostaze ale sale:

- subiect pragmatic, al actiunii -cel ce transforma lumea si tinde sa o adapteze propriilor trebuinte;

- subiect epistemic, al cunoasterii -cel ce ajunge la constiinta de sine si de lume, întrucât beneficiaza de informatie si participa la procesul nelimitat al cunoasterii;

- subiect axiologic, purtator si generator al valorilor- intrând sub imperiul culturii, al valorilor adevarului, binelui si frumosului, calauzit de semnificatii, credinte si idealuri, conferind un sens superior propriei vieti.

În sens restrâns, autorul considera personalitatea ca fiind un macrosistem al invariantilor informationali si operationali, ce se exprima constant în conduita si sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect.

R. Lafon, defineste personalitatea ca fiind individualitatea umana considerata în totalitatea sa la un moment dat si în raport cu partea trecuta a propriei vieti.

Studiile din domeniul psihologiei sociale accentueaza asupra rolului pe care îl au mecanismele de influentare a socialului asupra organizarii personalitatii:

- personalitatea este produsul seturilor de roluri si valori interiorizate (G. H. Mead si T. Parsons).

- K. Lewin, subliniaza interdependenta mediu-persoana, fiecare construindu-se în functie de celalalt.

- în timp ce o serie de autori folosesc termenul de personalitate pentru a sublinia diferentele interindividuale incluzând comportamentul social, intelectul si procesele cognitive, afectivitatea etc.

Dupa G. W. Allport, personalitatea reprezinta organizarea dinamica, în cadrul individual, a acelor sisteme psiho-fizice, care determina gândirea si comportamentul sau caracteristic.

Sheldon, corespunzator cercetarilor sale referitoare la legatura somaticului cu psihicul în structura temperametului, defineste personalitatea ca fiind organizarea dinamica a aspectelor cognitive, afective, conative, fiziologice si morfo-logice ale individului.

Child, 1968, defineste personalitatea ca fiind "... factorii interni, mai mult sau mai putin stabili care dau consistenta în timp comportamentului unei persoane si care determina diferentierea fata de comportamentele manifestate de alte persoane în situatii comparabile".

În acceptiunea sa cea mai larga, conceptul de personalitate denumeste fiinta umana considerata în existenta ei sociala si înzestrarea ei culturala. La nivelul omului concret, personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural, ce se construieste în conditiile activitatii si integrarii înca din primele etape ale dezvoltarii individului în societate. In cadrul acestui sistem se desprind relevant blocurile unitare: psihosomatic, psihosocial si psihocultural.

Personalitatea este întotdeauna unica si originala. În procesul complex de construire a personalitatii, fiecare subiect poneste de la o zestre ereditara unica (acele mesaje de specificitate privind specia, grupul si individul, transmise prin intermediul codului genetic) si fiecare are o istorie personala unica (parcurgând o serie de variate experiente, desfasurând diferite activitati si intrând în anumite relatii- toate având diferite efecte asupra cursului dezvoltarii si structurarii personalitatii) Ea consta, deci, în combinarea unica si nerepetabila a elementelor general umane, a elementelor caracteristice grupului si a celor specifice individului; ea este rezultatul întregii evolutii psihice. Sintetizând aspectele relativ stabile si constante ale psihicului, se constituie într-o multitudine de trasaturi sau însusiri de personalitate, organizate în sistem.