Sfintele Taine și Ierurgiile Bisericești

ARGUMENT

Prin căderea în păcat, omul a pierdut comunicarea harică cu Dumnezeu şi a intrat în moarte sufletească şi osândă veşnică, ajungând într-o stare în care mântuirea realizabilă prin propriile noastre puteri era imposibilă. Dumnezeu însă, în nemărginita Sa bunătate şi înţelepciune a găsit cel mai potrivit mijloc al izbăvirii omului de rău, hotărând Întruparea Fiului Său pentru mântuirea lumii (Efeseni 2, 4-5)

Am ales să prezint în această lucrare câteva aspecte despre Sfintele Taine şi ierurgii, întrucât Sfintele Taine sunt mijloacele prin care harul dumnezeiesc se împărtăşeşte credincioşilor în Biserică.

Sfintele Taine sunt tot atatea maini ale dragostei dumnezeiesti intinse noua pentru a putea birui obstacolele ce stau in fata urcusului nostru duhovnicesc, a cresterii noastre in viata in Hristos. Denumirile multiple, pe care le poarta, indica tot atatea lucrari, pe care harul Duhului Sfant le opereaza asupra fiintei noastre sufletesti.

Valoarea si importanta lor deosebita pentru mantuire rezida in caracterul lor mai mult decat simbolic, cu totul real, al actului care se savarseste asupra credinciosului. Ele sunt simboluri in sensul in care simbolul este domeniul in care "vazutul este o parte a nevazutului si ca atare il cuprinde, caci o parte poate reprezenta intregul, pe baza participarii: de pilda, capul este trupul intreg".

De aceea mi s-a părut necesar şi plăcut să dezvolt această temă care ocupă in invatatura ortodoxă un loc de frunte.

Capitolul I

INTRODUCERE

Sfintele Taine în general

În calitatea Bisericii de Trup tainic al lui Hristos, Dumnezeu - Creatorul tuturor poate lucra si asupra fiinţei umane. Lucrarea aceasta se împlineşte prin săvârşirea Sfintelor şi mântuitoarelor Taine. „Sfintele Taine sunt acţiuni sensibile instituite de Hristos prin care se împărtăşeşte harul lui Hristos şi se uneşte Hristos cu persoanele care cred ” . „ Sfintele Taine sunt lucrari tainice, săvârşite de episcop sau preot, prin care ni se comunica in chip nevăzut, dar prin forme sau acte exterioare harul divin necesar mantuirii noastre ” .

Mântuitorul Hristos prin Întruparea Sa şi prin întreaga Sa lucrare mântuitoare ne-a adus viaţa şi această viaţă ne este oferită concret prin Sfintele Taine, cu ajutorul cărora noi ne facem partaşi cu El prin moarte şi suferim împreuna cu El, ca să putem fi şi înviaţi în puterea şi harul hristic.

În Ortodoxie, în general, întreg cultul este o epicleză, o invocare a Sfântului Duh, dar mai ales Tainele care nu sunt numai repetiţia unor formule si rânduieli, ci prilejuri pentru reînnoirea chemării şi pogorârii Sfântului Duh. Fiecare Sfânta Taină are propria sa Cincizecime, epicleza sa, care este rugăciunea adresată Tatălui pentru ca El să reverse Sfântul Duh.

Prin săvârşirea şi primirea harului Sfintelor Taine se realizează o comunicare de viaţă duhovniceasca. Pentru aceasta, Sfintele Taine, sunt o parte fundamentală a slujirii Bisericii, care caută prin întreaga sa lucrare să actualizeze urmarea şi apoi vieţuirea în Hristos. Sfintele Taine sunt mijloace prin care primim iubirea lui Iisus Hristos şi care ne leagă de El. Iubirea lui Hristos este harul dumnezeiesc. Harul sacramental corespunde principalelor trebuinţe ale vieţii omului începând de la naştere şi până la sfârşitul vieţii.

Prin Sfintele Taine se constituie Biserica. Prin Tainele iniţierii( Botez, Mirungere şi Împartaşanie) omul se încorporează în Biserică şi mai departe numai prin aceste lucrări sfinte ( Pocainţă, Cununie, Hirotonie şi Maslu) se pot transcende dimensiunile umane ale comunităţii creştine. Tainele sunt mijloace sau căi conducătoare spre împărăţie şi nu sunt scopuri în sine. Legătura dintre Taine şi Biserică indisolubilă, de aceea ele sunt numite Taine ale Bisericii şi Biserica dreptmăritoare este considerată Biserica a Tainelor.