Organizarea și descentralizarea administrației publice

I .Descentralizarea in Administratia Publica

Notiuni introductive

Centralizarea si decentralizarea reprezinta cele doua tipuri de solutii ale problemei organizarii administrative de la nivelul oricarui stat,deci implicit si al Romaniei.,cu diferente in ceea ce priveste structura statului.

In stiinta administratiei centralizarea si descentralizarea sunt notiuni care,initial,exprimau tendintele politicii administrative,legate de evolutia istorica de regimul constitutional,de cerintele practicii.Ulterior cenralizarea si descentralizarea au luat forme prin care se concretizeaza.

Centralizarea concentreaza ansamblul sarcinilor administrative din teritoriul national la nivelul statului,sarcini a caror indeplinire si-o asuma printr-o structura administrativa ierarhizata si unificata.Prin descentralizare se renunta la aceasta unitate,rezervandu-se,in special colectivitatilor locale sarcina de a-si rezolva problemele si de a-si satisface intreresele lor specifice.

Autoritatile publice locale se pot afla fata de autoritatiile publice centrale sub urmatoarele raporturi:regimul administrativ de centralizare,regimul de deconcentrare, si cel de descentralizare administrativa.In toate cazurile,insa raporturile dintre autoritatile centrale si cele teritoreale se caracterizeaza prin grade diferite de dependenta fata de centru ,respectiv prin centralizare(concentrare),fie prin deconcentrare,fie descentralizare admnistrativa,acestea fiind principii care domina organizarea administratiei publice.

Descentralizarea administratia consta in largirea sferei de atributii a servicilor si agentilor autoritatii centrale(executive)de la nivel local,adica transferarea puterii de decizie a puterii centrale catre reprezentantii sai locali mentinandu-se totodata stransa dependenta si subordonare a acesteia din urma,sau mai concis,transmiterea catre agentii locali ai statului a unei puteri de decizie mai mult sau mai putin intinse.

II.Descentralizarea

Noţiunea descentralizării are o accepţiune largă şi una restrânsă. În sens larg, prin descentralizare se înţelege orice transfer de atribuţii din plan central în plan local. În sens restrâns, descentralizarea este legată de procedeul de realizare a acesteia, respectiv descentralizatea teritorială – prin transferul de atribuţii către unităţile administrativ-teritoriale, şi descentralizarea pe servicii – prin desprinderea unor servicii publice din competenţa centrală sau locală,dandu-se lor o organizare autonomă.

Noua Lege cadru a descentralizării nr. 195 din 22 mai 2006, defineşte descentralizarea astfel: transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat.

Atunci cand vorbim despre descentralizare trebuie sa avem in vedere ca aceasta reprezinta,mai inainte de toate,repunerea completa a principiilor democratiei la baza doctrinei filosofice si a structurilor statului ceea ce consideram ca este valabil si in cazul statului roman,odata cu intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991.In acest context,descentralizarea semnifica acea organizare administrativa care admite colectivitatilor umane sa se administreze ele insele sub controlul statului, ce le atribuie personalitate juridica, si le permite constituirea unor autoritatii proprii dotandu-le cu resursele necesare.Privita sub acest aspect,descentralizarea este acel sistem potrivit caruia administrarea intereselor locale se realizeaza de catre autoritati liber alese de catre cetatenii colectivitatilor respective,care au la dispozitie,conform normelor constitutionale,mijloace financiare proprii si putere autonoma de decizie motive pentru care se considera ca acest sistem raspunde ideii de libertate.

Descentralizarea este fenomenul opus centralizarii in care autoritatiile locale nu mai sunt subordonate ierarhic celor locale ci au o anumita autonomie si putere de legiferare,libera exprimare a electoratului bazat pe liberul exercitiu al drepturilor si libertatilor cetateanului la nivel local.

Descentralizarea aministrativa reprezinta, in esenta recunoasterea personalitatii juridice unitatilor administrativ-teritoriale si a colectivitatii locale, precum si a existentei autoritatii locale,alese,care le reprezinta si care nu fac parte din sistemul autoritatilor statale dar supuse unei forme de control stabilite de lege. Descentralizarea în administratia publica este un regim juridic în care rezolvarea problemelor locale nu se mai face de functionari numiti de la centru ci de catre cei alesi de corpul electoral. În acest regim administrativ, statul confera unor autoritati publice si dreptul de exercitare a puterii publice în unele probleme.Chiar dacă legislaţia actuală a României nu mai prevede, în mod expres, instituţia tutelei administrative aceasta există şi funcţionează, având unele trăsături specifice care se abat de la modelul clasic al acestei instituţii.

În ce priveşte tutela administrativă, care există şi funcţionează şi în sistemul administrativ din România, sunt de reţinut, în legătură cu gradul de descentralizare administrativă, următoarele aspecte: întrucât controlul de tutelă exercitat de prefect priveşte numai legalitatea actelor administrative rezultă că este vorba de o descentralizare mare.

Tot cu acelaşi grad poate fi cotată descentralizarea în România şi ca urmare a faptului că organul de tutelă (prefectul) nu poate anula actele ilegale ale autorităţilor autonome descentralizate, aceasta făcându-se numai de instanţa de contencios administrativ.

Într-o descentralizare administrativa se pot rezolva în conditii mai bune interesele locale, serviciile publice locale putând fi conduse mai bine de catre autoritatile locale într-un regim în care acestea nu au obligatia sa se conformeze ordinelor si instructiunilor de la centru.Masurile si deciziile pot fi luate mai operativ de catre autoritatile locale iar resursele materiale si financiare si chiar forta de munca pot fi folosite cu mai mare eficienta si sa raspunda unor nevoi prioritare pe care autoritatile locale le cunosc mai bine decât autoritatile centrale.