Știința administrației

1. Faptul administrativ statal se defineste ca acel fapt social subordonat unor valori

politice stabilite de organe care se situează în afara sferei sistemului

administratiei si care sunt superioare acesteia, fapt care constă în organizarea

mijloacelor de realizare a acelor valori folosindu-se autoritatea statului.

2. John Locke releva faptul că “Administratia publică, ca multe alte strădanii umane,

este dificil de definit, dar oamenii au cu totii un sens al acesteia, desi sunt păreri

diferite despre cum ar putea fi realizată”.

3. Administratia publică nu se confundă si nu se identifică nici cu administratia de

stat, care are o sferă mai restrânsă pentru că se realizează numai prin activitatea

organelor statului, în timp ce administratia publică include si activitatea altor

subiecti, inclusiv a organelor administratiei publice locale, a regiilor autonome, a

societătilor comerciale si companiilor de interes national, precum si a altor institutii

publice.

4. Ca activitate, administratia publică este formată din ansamblul activitătilor juridice

si materiale aflate în responsabilitatea autoritătilor publice care au ca scop

satisfacerea interesului general, prin organizarea executării si executarea în

concret a legii.

5. In administratia publică ansamblul activităti i juridice si materiale poate fi grupat în

două mari categorii: activităti normative cu caracter de dispozitie si activităti

executive cu caracter de prestatie.

6. Prestatia, ca element al continutului administratiei publice si ca modalitate de

activitate prin care se satisface o cerintă de interes public, este strâns legată de

notiunea de serviciu public.

7. În sens organic sau sistemic, administratia publică înglobează strict ansamblul

institutional pus în slujba activitătii administrative, constituit într-un sistem al

administratiei publice.

8. Principiul ierarhiei este expresia raporturilor ierarhice stabilite între structurile

sistemului administratiei publice, în activitatea realizată pentru organizarea si

executarea legii.

9. Principiul transparentei decizionale are drept scop sporirea gradului de

responsabilitate a autoritătilor administratiei publice fată de cerintele Guvernului,

ca reprezentant al puterii executive, precum si stimularea participării active a

cetătenilor la activitatea administratiei publice.

10. Principiul simplificării activitătii si structurii administratiei se opune

supradimensionării aparatului de stat, functionării unor structuri paralele cu

atributii similare, birocratiei inutile, solutiilor complicate si formularisticii

voluminoase.

2

11. Pe baza principiului continuitătii, un principiu proactiv, prestarea serviciilor trebuie

să se realizeze (tinând cont de specificul fiecărui sector) de o manieră

permanentă, regulată si neîntreruptă.

12. Fată de principiile reactive, principiile proactive propun ca administratia să

întâmpine evenimentele, să caute o solutie la probleme chiar înainte ca acestea

să apară, să conteze pe ajutorul cetătenilor săi.

13. Momentul central al experimentului este măsurarea variabilelor dependente

înainte si după introducerea fiecărei variabile independente.

14. Metodele prospective de cercetare stiintifică, urmăresc nu numai cresterea rolului

functiei de previziune, ci si cresterea rolului functiei descriptive.

15. Metoda tipologică de cercetare stiintifică presupune o incursiune în algoritmul

unei regularităti raportată la evolutia realitătilor juridice.

16. Metoda statistică de cercetare stiintifică, studiază fenomenele de masă ale

societătii si ale statului, clasificându-le si sistematizându-le prin retinerea

elementelor fundamentale si înlăturarea celor accidentale, păstrând doar ceea ce

este reprezentativ si tipic, regularitatea aparitiei unor fenomene, constanta

acestora si aprecierea cantitătii lor.

17. Utilizarea chestionarelor si anchetelor se materializează în formularea unei serii

de întrebări concrete, lipsite de echivoc (pentru a nu genera interpretări diferite) si

colectarea răspunsurilor de la persoane reprezentative din colectivitatea

interogată.

18. Metoda statistică, de cercetare a faptelor, se caracterizează prin studierea

calitătii fenomenelor.

19. Activitatea de rezolvare a unei cereri coincide cu circuitul lucrării respective între

compartimentele administrative de specialitate, care se cere a fi conceput pe

baze rationale.

20. Este considerată judicioasă o structură administrativă care permite ca, în conditii

anormale de activitate, conducătorul să dispună de o anumită rezervă, pe care o

poate folosi în cazuri de necesitate.

21. Obiectivul unei institutii publice este servirea interesului public.

22. Structura de conducere reuneste ansamblul functionarilor publici,

compartimentelor si relatiilor organizatorice interne si externe constituite si plasate

în structura organizatorică astfel încât să asigure conditiile necesare desfăsurării

proceselor de management si de executie prin care creste gradul de satisfacere a

interesului public.

23. Structura de executie este formată din ansamblul functionarilor publici,

compartimente si relatii organizatorice strict interne constituite cu scopul realizării

si furnizării de servicii publice specifice tipului de institutie/autoritate publică.