Control și audit

CURSUL NR. 1 - CADRUL GENERAL AL CONTROLULUI FINANCIAR PUBLIC INTERN ÎN ROMÂNIA

1.1. Introducere

Deoarece în anii '90 au avut loc în lume o serie de scandaluri financiare care au scos în evidență un comportament lipsit de etică și transparență al celor care conduceau marile companii, s-a pus tot mai mult în discuție conceptul de guvernanță corporativă, care reprezintă mecanismele după care o companie este condusă și controlată.

Multe dintre afacerile acestor organizații au avut un impact global. Unele dintre ele au distrus definitiv încrederea în bancheri, în centrul financiar istoric american Wall Street și în bursă.

Aceste evenimente au atras atenția și aprecierea managerilor, răspunderea profesioniștilor și a celor ce reglementează acest domeniu în întreaga lume. În SUA, Congresul a reacționat prin reforme în domeniul auditului, răspunderii și conducerii comune, care reprezintă elemente ale bunei guvernanțe.

Reforma în sectorul privat nu a trecut neobservată de sectorul public, care deține în majoritatea țărilor o porțiune semnificativă din economie.

Controalele interne puternice în sectorul public au un impact uriaș asupra credibilității unui guvern și a operațiunilor pe care le derulează. Ele formează mediul de control internațional în care operează toate națiunile. Standardele de control intern furnizează un mecanism prin care o națiune poate obține o asigurare rezonabilă a faptului că bunurile sale sunt protejate, raportarea financiară este de încredere, iar operațiunile financiare respectă aspectul etic.

Un control intern puternic furnizează asigurare și încredere pentru națiunile și organizațiile internaționale cu care o țară intră în relații, indiferent de domeniu (financiar, economic, politic, social, sau mediu). Utilizarea unor linii directoare comune pentru dezvoltarea unor standarde de control intern puternice, permit națiunilor să înțeleagă în mod unitar și să comunice acest nivel de asigurare și încredere altor națiuni, afaceri și organizații. La rândul său, Parlamentul European a refuzat acordarea descărcării de gestiune Comisiei Europene pentru bugetul comunitar aferent anului 1996 și a cerut stabilirea unei comisii de experți independenți în vederea analizării modului în care acest organism descoperă și tratează frauda, practicile de acordare a contractelor financiare, gestionarea defectuoasă și practicarea nepotismului.

Raportul emis de experții independenți în data de 15 martie 1999, a condus, în ziua următoare, la demiterea Comisiei Santer . A fost momentul recunoașterii crizei în ceea ce privește gestionarea financiară a bugetului comunitar și lipsa de transparență și responsabilitate a comisarilor din perioada respectivă.

Drept consecință, noua Comisie Prodi , care a urmat Comisiei Santer, a inițiat o serie de reforme și a publicat în martie 2000 „Cartea Albă” a reformelor manageriale în cadrul serviciilor Comisiei Europene, care avea la bază:

- ”cultura serviciilor” în cadrul unei culturii organizaționale care presupunea existența unor manageri responsabili ce își asumă integral responsabilitățile și dau dovadă de transparență totală;

- o planificare și o programare strategică a activităților prin stabilirea priorităților, repartizarea și utilizarea eficientă a resurselor;

- dezvoltarea resurselor umane, printr-o nouă politică de personal;

- gestiunea financiară, auditul și controlul care sunt considerate ca elemente fundamentale ale reformei.

În introducerea volumului I din Cartea Albă, membrii Comisiei Prodi au declarat, printre altele:

”Provocările globalizării și ale extinderii viitoare cer o mai bună guvernanță la toate nivelurile, inclusiv în Uniunea Europeană. Toate instituțiile politice europene trebuie să facă față acestei provocări, la fel și Comisia. Ne dorim o administrare publică competitivă în cadrul Comisiei, care să fie capabilă să continue îndeplinirea cu maximă eficiență a sarcinilor impuse de tratate. ( ) Lumea din jur se schimbă repede. Comisia însăși se schimbă și, în consecință, aceasta trebuie să fie independentă, responsabilă, eficientă și transparentă și să se ghideze după cele mai înalte standarde ale răspunderii.”

În al doilea raport emis de comisia de experți independenți s-au făcut o serie de recomandări privind integritatea, responsabilitatea și răspunderea în viața politică și administrativă europeană. De asemenea, acestea au vizat codul de conduită, răspunderea colectivă, independența și transparența cabinetelor comisarilor, rolul secretarului general, dreptul constituțional al Comisiei de a furniza Parlamentului informații și documentații complete, corecte și adevărate, rolul președintelui Comisiei în organizarea și în consolidarea răspunderii politice individuale a membrilor săi etc.

Principiile Cărții Albe au determinat schimbarea completă a culturii organizaționale, acestea fiind:

- Deschidere - instituțiile ar trebui să funcționeze într-un mod "mult mai transparent", să practice o comunicare activă și să folosească un "limbaj accesibil" societății civile;

- Participare - calitatea, pertinența și eficiența politicilor UE depind de o largă participare a cetățenilor la toate stadiile, de la trasarea până la aplicarea politicilor.

- Responsabilitate - este nevoie de o clarificare a rolului fiecărei instituții comunitare în procesul legislativ și executiv, de o mai mare claritate și de o responsabilitate sporită din partea statelor membre și a tuturor celor care participă la elaborarea și aplicarea politicilor UE.

- Eficiență - măsurile trebuie să intervină la momentul oportun și la nivelul corespunzător, să se bazeze pe obiective clare și pe o apreciere a viitorului lor impact.

- Coerență - politicile promovate și acțiunile întreprinse trebuie să fie coerente și perfect inteligibile, în contextul în care evantaiul sarcinilor Uniunii s-a lărgit, iar extinderea sa înseamnă o mai mare diversitate.

Reforma Comisiei Europene a constat practic în descentralizarea activităților de control ale direcțiilor sale generale, care s-au aflat anterior în responsabilitatea Controlorului Comisiei.

În acest fel, fiecare Director General a devenit responsabil pentru adoptarea unui control intern în cadrul serviciilor direcției, promovându-se ”răspunderea”. Se poate spune că s-a trecut de la o ”cultură de suspiciune” la o ”cultură de responsabilitate”, unde lucrul cel mai important îl reprezintă îndeplinirea obiectivelor și pentru acest motiv s-a conferit autonomie conducătorilor unităților, care răspund totodată pentru rezultatele administrării fondurilor alocate.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană a noilor țări membre și cu alocarea fondurilor către acestea, s-a dorit respectarea principiilor stabilite în Cartea Albă și implementarea unui cadru unitar de control intern în toate entitățile publice, în vederea analizării modului în care sunt acestea administrate.

Astfel, în anul 2006, Comisia Europeană, a elaborat un document de referință care a avut ca scop principal îndrumarea în implementarea cerințelor de control intern și audit intern, care a fost denumit ”Bine ați venit în lumea Controlului Financiar Public Intern (CFPI)”.

Conform unor opinii, printre care și aceea că documentul își are originea în sistemul de control intern adoptat în cadrul Comisiei Europene după reforma implementată prin Cartea Albă, ai cărui piloni au fost, așa cum s-a precizat anterior, gestiunea financiară, auditul și controlul.

În consecință, reiese faptul că s-a trecut de la abordarea veche a controlului intern, la una nouă, care presupune transparență și înțelegerea faptului că orice guvern este nevoit să răspundă față de societatea civilă privitor la desemnarea acestuia pentru colectarea veniturilor și alocarea corectă a cheltuielilor, în numele acesteia.

Având aceeași preocupare, în anul 1999, președinții instituțiilor supreme de audit din țările Europei Centrale și de Est, precum și președintele Curții Europene a Auditorilor, au adoptat o rezoluție prin care au făcut diverse recomandări în domenii apreciate ca fiind cruciale pentru integrarea europeană, pe care trebuie să le aibă în vedere aceste instituții, printre care: