/ Biblioteca / Cursuri / Administratie Publica > Deontologie

Deontologie

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)
pdf

Acest curs prezinta Deontologie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 129 de pagini .

Profesor: Ivanoff Ivan Vasile

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si cuprins iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Administratie Publica

Descarcă acum

Cuprins

Modulul I. Modelarea exerciţiului funcţiei publice.
Unitatea de învăţare 1.Demersuri ideologice. Şcoala subiectivistă.Şcoala
obiectivistă. Doctrina individualistă.Doctrina solidaristă.Doctrina
comunistă.Demersuri postecembriste
Modulul II. Teoria funcţiei publice.
Unitatea de învăţare 2 Introducere. Noţiuni generale. Definirea
noţiunilor.Funcţia publică. Reflecţii logice, cauzale.Definiri ale funcţiei
publice. Continuitatea, regularitatea şi stabilitatea funcţiei publice.
Reglementarea funcţiei publice din România prin prisma reglementărilor
internaţionale
Modulul III. Exerciţiul onest al funcţiei publice.
Unitatea de învăţare 3. Raportul morală-drept.Definirea onestităţii.
Noţiuni introductive.Componentele onestităţii .Buna-credinţă - concept
complex.Distincţia dintre onestitate şi buna-credinţă
Modulul IV. Deontologia funcţionarului public.
Unitatea de învăţare 4. Îndatoriri morale ale funcţionarului
public.Îndatoriri legale ale funcţionarului public
Unitatea de invatare 5.Elemente de etică şi psihologie socială.Noţiunea de
etică.Elemente de psihologie socială.Demersuri normative si propuneri
privind valorile etice ce trebuie sa sustina serviciile
Unitatea de invatare 6.Conduita funcţionarului public. Codul de conduită
al funcţionarilor publici.Măsuri necesare pentru determinarea exerciţiului
onest al funcţiei publice rezultate din experienţa europeană
Unitatea de invatare 7.Măsuri privind privatizarea funcţiei publice.
Măsuri privind conduita funcţionarilor publici.Conduita în relaţiile oficiale
cu publicu. Conduita în relaţiile neoficiale cu publicu.Relaţiile şefisubordonaţi
Unitatea de invatare 8.Regimul normativ privind deontologia
funcţionarilor publici.Cateva considerente privind noul cadru
normativ.Concluzii
Modulul 5 Metode de cercetare în stabilirea
manifestării patologice a funcţiei publice.
Unitatea de învăţare 9. Metode de cercetare .Metoda analitică. Metoda
critică.Metoda interviului. Metoda sintezei
Modulul 6 Corupţia.
Unitatea de învăţare 10 Abordări teoretice ale corupţie.Perspectiva
normativăPerspectiva sociologicăInfracţiuni ce ţin de corupţie de
coruptie.Definirea coruptiei.Forme şi dimensiuni ale corupţieiNivelul la care
se poate manifesta fenomenulde corupţie în administraţia publicăCum este
văzută corupţiDefinirea coruptiei
Unitatea de învăţare11 Cauzele corupţiei şi condiţiile favorizante.Cauze
generale ale corupţieiCauze specifice ale corupţiei funcţiei publiceCauzele
coruptiei în dezbaterile internaţionale
Unitatea de învăţare12 .Principii, mecanisme, efecte şi manifestări ale
corupţie.Principii si mecanisme ale corupţiei.Efectele corupţiei.Manifestări
ale corupţiei
Unitatea de învăţare13 Prevenirea şi combaterea fenomenului de
corupţie şi propuneri de măsuri de luptă care ar putea fi incluse într-o
strategie guvernamentală unitară
Unitatea de învăţare 14 Impactul corupţiei si birocraţiei asupra
exerciţiului drepturilor fundamentale ale cetăţenilor
Unitatea de învăţare 15 Cooperarea dintre administraţie şi justiţie
pentru combaterea corupţiei
Unitatea de învăţare 16 Gradul de conformitate al legislaţiei din
România din punct de vedere al combaterii corupţiei cu acquis-ul
comunitar.
Modulul 7 Birocraţia.
Unitatea de învăţare 17.Noţiuni introductive.Raportul dintre politic şi
birocraţie
Unitatea de învăţare 18, Cauzele birocraţiei
Unitatea de învăţare 19. Birocraţi între pozitiv şi negativ .Funcţionarul
public – un birocrat ?
Unitatea de învăţare 20. Efectele birocraţiei.Implicaţiile birocraţiei în
aspectele vieţii cotidiene
Unitatea de învăţare 21. Prevenirea şi combaterea birocraţiei
Unitatea de învăţare 22..Comparaţie între birocraţia din România şi
birocraţia din statele recent aderate aderare Contribuţia cooperării
administrative la crearea unui spaţiu administrativ european.Avocatul
poporului (ombudsmanul).Concluziile desprinse din perspectiva
comparativă
Unitatea de învăţare. 23.Gradul de conformitate al legislaţiei din
România din punctul de vedere al combaterii birocraţiei cu implementare
aquis-ului comunitar
Modulul 8. Abuzul de autoritate.
Unitatea de învăţare 24..Notiuni introductive.Domeniul de
aplicareDeterminarea relaţiei putere discreţionară – abuz de puterePuterea
discreţionară şi autoritatea legiuitoare Puterea discreţionară şi
administraţia.Puterea discreţionară şi autoritatea judecătorească Domeniul
de aplicare. Noţiuni, precizări
Unitatea de învăţare 25.Definirea abuzului de autoritate.Perspectiva
sociologică a abuzului de autoritate
Unitatea de învăţare 26.Teorii, condiţii si forme de manifestare a
abuzului de autoritate.Teorii cu privire la cauzele si condiţiile care generează
abuzul de autoritate.Factorii care determină apariţia si amplificarea
abuzului de autoritate.Formele de manifestare a abuzului de
autoritate.Nivelul la care se poate manifesta fenomenul de abuzde autoritate
în administraţia publică.Amploarea şi dimensiunile abuzului de autoritate
din România
Unitatea de învăţare 27.Efectele abuzului .Măsuri de prevenire şi
combatere a fenomenului de abuz de autoritate.Efectele abuzului.Măsuri
care trebuie adoptate pentru prevenirea şi combaterea abuzului de
autoritate
Modulul 9. Politizarea funcţiei publice -
Considerente privind politizarea funcţiei publice.
Unitatea de învăţare 28.Istoricul politizarii
Unitatea de învăţare 29.Relatia putere, putere politica, politizare
Unitatea de învăţare 30.Forme de politizare.Politizarea prin forţa
politică.Politizarea prin procesul de socializare politică.Politizarea prin
influenţă.Politizarea prin simbolistică.Politizarea prin prestigiu politic
Unitatea de învăţare.31Studiul fenomenului de politizare din punct de
vedere normatiV.Investirea într-o funcţie publică
Unitatea de învăţare 32.Motivaţia
Unitatea de învăţare 33.Concluzii şi propuneri privind depolitizarea
Modulul 10. Obedienţa (Slugărnicia).
Unitatea de învăţare 34. Obedienta(slugarnicia.Notiuni
introductive.Definirea obedientei(slugarniciei).Radacinile istorice ale
obedientei(slugarniciei.Cauzele obedientei[slugarniciei]Manifestarea
obedientei.Consecintele obedientei.Prevenirea si combaterea obedientei

Extras din document

Modulul I

MODELAREA EXERCIŢIULUI FUNCŢIEI

PUBLICE

1. Cuprins

2. Obiectiv general

3. Obiective operaţionale

4. Timpul necesar studiului capitolului

5. Dezvoltarea temei

6. Bibliografie selectivă

Cuprins

U.I.1 Demersuri ideologice, Şcoala subiectivistă, Şcoala obiectivistă

,Doctrina individualistă, Doctrina solidarist,ă Doctrina comunistă,

Demersuri postecembriste

= 3 ore

– Obiectiv general: Cunoaşterea demersurilor ideologice care au stat

la baza fundamentării conceptului de funcţie publică

– Obiective operaţionale: Însuşirea principalelor enunţuri ale

curentelor ideologice care compun valenţele noţiunii de functie

publică

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1

1.Demersuri ideologice

Pentru a putea stabili principiul de bază al unei instituţii juridice-deci şi a

serviciului public- cu elementele sale componente, este necesar a avea în vedere

o anumită conceptie a dreptului, a originii şi a caracterului său. Astfel, de-a lungul

timpului s-au identificat două mari şcoli care înfăţişează dreptul în mod cu totul

diferit.Este şcoala subiectivistă şi obiectivistă.

1.1.Şcoala subiectivistă1

1 A se vedea Erast Diti Tarangul, Tratat de drept administrativ roman,Tiapritura Glasul

Bucovinei,Cernauti,1944,pag.

F

Şcoala subiectivistă

Această orientare de idei cuprinde marea majoritate a juristilor şi este cea

mai veche.Ea pune originea dreptului în individ, în voinţa [Windscheid,

Rousseau] sau interesele [Ihering] individului.

In concepţia individualistă, individul are o sferă de libertate care trebuie

aparată împotriva statului.Individul este considerat ca putere motrică în ordinea de

drept..Expresia juridică pentru sfera sa de libertate garantată împotriva statutului

cum şi pentru puterea sa de voinţă de a crea drept este noţiunea dreptului

subiectiv.

1.2.Şcoala obiectivistă2

În acest curent de idei putem considera pe următorii doctrinari:Duguit,

Bonnard, Kelssen, Stammler, Kaufmann ,Geny şi Rennard. Aceştia concep

dreptul în afara individului. Acest drept se impune individului în mod obiectiv.

Fiecare autor găseşte o alta origine a dreptului.Toţi sunt însă de acord că originea

dreptului este în afara de individ.

Deosebirea dintre subiectivism şi obiectivism nu constă decât în forma de

a concepe normele de drept şi de a le da o explicaţie logică. Calificările date de

aceste şcoli normelor juridice se raportează numai la originea şi substanţa lor, şi

nicidecum cu privire la conţinutul lor.

1.3.Doctrina individualistă3

Marea Revoluţie Franceză din 1789 pune capăt monarhiei absolute şi în

locul ei instaurează democraţia individualistă care are la bază principiul

suvernităţii naţionale şi principiul drepturilor şi libertăţilor individuale. Ele au fost

determinate de concepţia individualistă care a dominat întreaga gândire din acea

epocă şi au avut menirea să înlăture stările sociale insuportabile din acea vreme.

Doctrina individualistă cu principiul că individul este măsura lucrurilor, că

aprecierea valorilor materiale şi spirituale se poate face numai pornind de la

individ, că orice bun are valoare numai dacă serveşte individul etc. a stabilit şi

cadrele istorice ale ordinei politice instaurate de Revoluţia franceză.

Istituţiile de drept sunt tributare următoarelor principii:

- principiul separaţiei puterilor;

- principiul neintervenţiei statului;

- principiul legalităţii;

- contenciosul administrativ;

- principiul neresponsabilităţii statului suveran;

- exproprierea pentru cauza de utilitate publică;

- principiul drepturilor câştigate;

- recrutarea organelor administraţiei publice prin alegeri;

- administraţia colegială.

1.4.Doctrina solidaristă4.

Ideea solidaristă cu principiul solidarităţii sociale pleacă în concepţiile sale

de la societate. Măsura tuturor valorilor nu este individul, ci societatea. Individul

îşi capătă întreaga sa valoare abia de la societate, în calitatea sa de membru al

societăţii, în care poate să trăiască şi să-şi găsească satisfacerea tuturor

aspiraţiilor, idealurilor, intereselor şi nevoilor sale. Societatea este aceea care

reprezintă toate valorile sociale, fapt pentru care interesele şi aspiraţiile

individuale trebuie subordonate intereselor şi aspiraţiilor societăţii.

Individul este absorbit de societate. El nu reprezintă nimic în afară de

societate, fiind fără nici o valoare socială.

2 Idem,pag

3 Idem,pag

4 Idem,pag

F

Şcoala

obiectivistă

F

Doctrina

individualistă

F

Doctrina

solidaristă

In societate însă, integrat alături de ceilalţi, individul este puternic şi

reprezintă o valoare socială ,anume aportul ce-l aduce el societăţii prin activitatea

sa, prin calităţile şi aptitudinile sale.

Prin această concepţie însă doctrina solidaristă nu-l nesocoteşte pe individ,

jertfindu-l cu totul societăţii, aşa precum o face doctrina bolşevică. Individul nu

este subjugat de societate, ci este integrat în societate. El nu devine sclavul ei, ci

parte integrantă şi utilă societăţii, deoarece numai în cadrul acesteia poate să

trăiască şi să-şi găsească satisfacerea tuturor intereselor şi aspiraţiilor sale. În

consecinţă, solidariştii în contradicţie cu individualiştii nu-l opun pe individ

statului, respectiv societăţii. În concepţia solidaristă nu mai există acel antagonism

între individ şi stat, între suveranitatea naţiunilor şi drepturile şi libertăţile

individuale.

Doctrina solidaristă constată, cu multă dreptate, că individul nu poate trăi

decât în societate. Individul este un element al societăţii şi ca atare prezintă o

valoare şi o importanţă mare pentru societate. Societatea se alcătuieşte din indivizi

însă pentru toţi indivizii în calitatea lor de membrii ai societăţii, şi nu pentru

fiecare în parte. De aceea, pe de o parte drepturile şi interesele tuturor nu pot fi

periclitate sau îngrădite prin drepturile şi interesele unora, iar pe de altă parte nu

mai poate să existe o opoziţie între drepturile şi interesele societăţii şi interesele

membrilor ei. Înca de timpuriu s-a putut observa că sistemul dreptului

administrativ individualist nu poate să ţină pasul cu evoluţia societăţii şi cu noua

concepţie despre individ şi stat. În diferite ţări s-a putut observa de mult o

tendinţă de reorganizare administrativă, bazată pe noile principii solidariste şi de

abandonare a principiilor individualiste de la baza dreptului administrativ.

Fisiere in arhiva (1):

  • Deontologie.pdf

Bibliografie

I. Tratate şi monografii.
Alexandru Ioan, Criza administratiei, Bucuresti, Editura All Beck, 2001
Pavel Abraham, Coruptia, Editura DETECTIV, Bucuresti, 2005
I.Grigoras ,Datoria etica, Ed.Stiintifica Bucuresti 1968
L. Grunberg ,Axiologia si conditia umana, Ed. Politica, Bucuresti, 1972
Dobrinoiu Vasile, Coruptia in dreptul penal roman, Atlax Lex Bucuresti, 1995
Ivan Vasile Ivanoff ,Teoria si exercitiul functiei publice,Editura Universitatii
Valahia din Targoviste, Targoviste 2001
Ivan Vasile Ivanoff ,Exercitiul onest al functiei publice, Ed.Bibliotheca,
Targoviste,2004
Ivan Vasile Ivanoff,Exercitiul patologic al functiei publicear, Ed.Bibliotheca,
Targoviste, 2005
Ivanoff Ivan Vasile,Slugarinicia publicata in Analele Facultatii de Stiinte
Juridice iunie 2006, Editura Bibliotheca, Targoviste
Ivan Vasile Ivanoff,Deontologia functiei publice,Targoviste, Editura University
Press, 2004
Ivan Vasile Ivanoff, Deontologia functiei publice, Editura Bibliotheca, editia a
II-a revazuita si adugita, Targoviste, 2008
Vedinas Verginia, Deontologia vietii publice, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2007
Robert Klitgaard,Roland MacLean-Abaroua,H.Lindsey Parris, Orase corupte,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2007
II. Acte normative
- Constitutia din 1991
- Constitutia din 1923
- Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici cu modificarile aduse
de Legea nr.161/2003 si nr.251/2006
- Legea nr.215/2001 administratiei publice locale, cu modificarile aduse de Legea
nr.286/2006
- Legea nr.7/2004 privind Codul de conduita al functionarilor publici
- HG nr.667/1991 privind unele masuri pentru ridicarea prestigiului funcţionarilor
publici
- Codul penal
-Legea nr.129/2005 privind aprobarea OUG nr.10/2005 pentru modificarea OUG
nr.32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administraţiile
publice centrale;
-Legea nr.161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi
combaterea corupţiei în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor;
-OUG nr.3/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr.115/1999 privind
responsabilitatea ministerială.

Descarcă Acest curs

Altii au mai descarcat