Drept civil

Imagine preview
(10/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Drept civil.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 10 fisiere doc, docx de 84 de pagini (in total).

Profesor: jkhhh

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Administratie Publica

Extras din document

1964 C.Civ.- Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata.

Putem define obligatia dandu-i 2 sensuri:

- unul restrains care priveste latura pasiva- obligatia propriu-zisa a debitorului de a da, face sau nu face ceva, in caz de neexecutare apelandu-se la forta de constrangere a statului

- In sens larg, privit din latura pozitiva - raportul juridic in cadrul caruia subiectul numit creditor poate cere subiectului pasiv (debitor) sa faca sa dea sau sa nu faca ceva in caz contrar facand apel la forta de constangere a statului.

Elementele raportului juridic obligational

1) Subiectele:

- Creditorul (subiectul active)

- Debitorul (subiectul pasiv)

2) Continutul

- Drepturi de creanta (dreptul personal)

- Obligatia corelativa

3) Obiectul

- 1226 - prestatia la care se angajeaza debitorul (a da, a face sau a nu face)

Obiectul contractului mentionat de 1963 care se refera la obligatia juridica la care se refera contractul (constructii etc.)

- 1226 (2) - Obiectul obligatiei trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit sub sanctiunea nulitatii. (schimba vechea conceptie prevazand posibilitatea incheierii unui contract, nasterea unei obligatii care este initial imposibila. (1927) Obiectul obligatiei nu mai trebuie sa fie posibil in mod necesar la momentul incheierii contractului. (vanzarea lucrului altuia - pe de o parte cel care se obliga poate achizitiona bunul sau poate sa il convinga pe proprietarul bunul sa il vanda celui care a contractat)

Clasificarea obligatiei:

1) Dupa obiectul lor:

a) A da (224, 1483, 1487, 1488 CC) - implica si o obligatie de a preda bunul asupra caruia poarta obligatia.

Este obligatia de a constitui sau transmite un drept real. Exista o discutie cu privire la existenta obligatiei de a da. Existenta obligatiei de a da este sub semnul intrebarii din cauza felului in care se naste si se executa.

b) A face

Este obligatia de a realiza o prestatie, un serviciu, de a remite un bun in materialitatea lui etc.

Este mentionata direct sau indirect in textele legale (1482, 1485, 1486, 1524, 1528, 1536 etc. CC)

c) A nu face

Este o obligatie negativa și care consta intr-o abstentiune, in obligatia de a se abtine a face ceva. (1583 alin (2) lit. b, 1529, 1903, 2075- obligatie de neconcurenta)

Nu sunt definite ca atare dar sunt mentionate in diverse texte a codului civil.

Interesul practic al acestei clasificari reiese din faptul ca fiecare obligatie are un regim juridic specific. In ceea ce priveste obligatia silita in natura 1528, 1529 CC, punerea in intarziere, in cazul daunelor moratorii 1536 (obligatiile de a face), prescriptia - 2524.

Are consecinte si in materia probei neexecutarii obligatiei domeniu ce a fost preluat de NCPC. Intotdeauna faptele positive pot fi dovedite. Faptul negativ care are un anumit grad de abstractizare. In momentul in care creditorul afirma ca nu a fost indeplinita obligatia se naste in persoana debitorului o prezumtie relative de neexecutare. Si mai departe, odata ce debitorul nu poate face dovada ca a executat, se consolideaza prezumtia ca a executat si se naste prezumtia de culpa de neexecutare.

2) Aici putem identifica si o alta clasificare si anume:

- Una pozitiva (de a face)

- Una negativa (a nu face)

3) Obligatii de rezultat si obligatii de mijloace:

1481 (1) in cazul obligatiei de rezultat debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis.

(2) la obligatiile de mijloace debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele pe care le are la indemana in functie de natura obligatiei.

Modalitate de a stabili natura contractului:

-modul in care e stabilita obligatia in contract : obligatiile de a da si de a nu face sunt obligatii de rezultat.

- existenta si natura contraprestatiei si a celorlalte elemente ale contractului

-gradul de risc pe care-l presupune atingerea rezultatului (atunci cand este vb de un anume grad de risc vom fi tentati sa spunem ca obligatia este de mijloace)

-influenta pe care o are cealalta parte asupra indeplinirii obligatiei

Interesul clasificarii este pe planul dovedirii culpei: la cele de rezultat culpa se prezuma in cazul debitorului care nu executa pe cand la mijloace culpa nu se prezuma ci trebuie dovedita de catre creditor. Creditorul trebuie sa dovedeasca ca la neindeplinirea obligatiei debitorul a fost in culpa. Insa debitorul este considerat a fi in culpa indifferent de obligatie. S-a mai spus ca distinctia nu conteaza pt ca in cazul unor obligatii de rezultat se pune problema atingerii rezultatului, insa necorespunderea calitatii. Creditorul trebuie sa faca culpa debitorului care a livrat produsele necorespunzatoare. Nu prezumtia de culpa este insa in discutie ci dovada neexecutarii. In cazul obligatiilor de rezultat, vb de obligatii de a face, de a preda un bun, creditorul cand afirma existent creantei se naste impotriva debitorului o prezumtie de neexecutare. In cazul obligatiilor de mijloace, datorita specificului lor, nu se mai naste prezumtia de culpa impotriva debitorului ci creditorul trebuie sa faca dovada nedepunerii a toata diligenta pentru obtinerea rezultatului. Acest lucru se intampla pentru ca in realitate proba ce urmeaza a fi facuta se va transforma intr-o proba de neexecutare a obligatiilor de rezultat individuale successive care alcatuiesc obligatia de mijloace. Astfel, creditorul va trebui sa faca dovada afirmand ca avocatul nu s-a dus la termen si atunci revenim la dovada clasica a dovedirii obligatiilor de rezultat.

2506 (3) cel care a executat de buna voie obligatia dupa implinirea termenului de prescriptive nu mai are dreptul sa obtina restituirea.

4) Criteriul opozabilitatii:

a) Obligatii obișnuite, opozabile numai debitorului

b) Obligatii propter rem (presupun o anumita conduita a debitorului legata de faptul ca un bun se afla in puterea lui - proprietatea, posesia sau detentia lui - obligatiile care incumpa posesorilor de paduri, terenuri agricole, posesorilor de monumente istorice sau obiecte de arta).

Acestea sunt obligatii administrative se nasc in puterea legii si de cele mai multe ori sunt sanctionate administrativ.

Dar sunt obligatii propter rem civile: obligatiile proprietarilor fondului aservit - obligatia de a executa anumite obligatii pentru a asigura uzul fondului dominant. Aceasta obligatie civila se transmite catre dobanditorii fondului aservit daca este notata in CF.

c) Obligatiile scriptae in rem (obligatii opozabile tertilor) - nascute dintr-un act juridic cu privire la un bun atat de strans legate de posesia bunului incat orice dobanditor ulterior va fi tinut sa le execute. (ex: instrainarea unui bun dat in locatiune (1811 CC) - daca se instraineaza un bun dat in locatiune, dobanditorul ulterior trebuie sa respecte contractul de locatiune.

Fisiere in arhiva (10):

  • Drept civil 301- 07.10.2013.docx
  • Drept civil 302 - 14.10.2013.docx
  • Drept civil 303 - 21.10.2013.docx
  • Drept civil 304 - 28.10.2013.docx
  • Drept civil 305- 04.11.2013.doc
  • Drept civil 306- 11.11.2013.docx
  • Drept civil 307 - 18.11.2013.docx
  • Drept civil 308 - 25.11.2013.docx
  • Drept civil 309 - 02.12.2013.docx
  • Drept civil 312 13.01.2013.docx