Etică și integritate academică

Etică și integritate.Definiție.Principii.

Ramură a filozofiei, etica se ocupă cu sistematizarea și prezentarea conceptelor de conduită greșită și corectă. Prin cercetarea problemelor din punct de vedere moral, domeniu eticii încearcă să livreze răspunsuri la întrebări precum cum este corect să ne comportăm? sau ce este binele și rău?. De a lungul timpului s-au dezvoltat numeroase perspective cu privire la modul în care valorile servesc eticii: utilitarism, perspectiva centrată pe drepturi, perspectiva centrată pe echitate sau dreptate, perspectiva fundamentată pe binele comun, abordarea centrată pe virtuți.

Utilitarismul este teoria morală ce conține două dimensiuni principale criteriul binelui și răului. Din punct de vedere al utilitariștilor aceste criterii stau la baza evaluarea acțiunilor indivizilor. Această perspectivă a fost concepută în secolul XIX de Jeremy Bentham și John Stuart Mill. Aceștia susțin că acțiunile ce au la bază principiul utilitații au tendința de a spori fericirea fiind direct proporțională cu acesta. De asemena utilitarismul presupune și analiza celor ce vor fi afectati de acțiunii și ce beneficii sau vătămări vor aduce fiecare acestora.

A doua perspectivă majoră asupra eticii a fost concepută de către Kant, care a subliniat importanța drepturilor. Ființele umane nu pot fi considerate obiecte deoarece oamenii au demnitate ce rezultă din capacitatea lor de a alege liber. Aceste alegeri subliniază dorințele oamenii și direcția în care se îndreaptă viața lor, iar dreptul moral fundamental este ca aceste alegeri să fie respectate. Este o încălcare a drepturilor umane să folosim oamenii în moduri pe care aceștia nu le aleg, cu cât sunt încalcate mai multe drepturi, cu atât este mai blamabilă acțiunea. „Această acțiune respectă drepturile morale ale tuturor?” este o întrebare potrivită pentru a decide dacă o acțiune este morală sau nu. În operele filosofului grec Aristotel se regăsește descrisă perspectiva etică centrată pe echitate sau dreptate. Ideia în jurul căreia filozoful grec descrie această nouă perspectivă este sustinută de citatul „egalii trebuie tratați egal, iar inegalii, inegal”. Limitele ce sunt impuse de discriminarea determină anumite restricții unor oamenii care nu diferă de ceilalți.

Cei care au fructificat perspectiva fundamentată pe binele comun în urmă cu 2000 de ani au fost Platon, Cicero și Aristotel. Această abordare susține că într-o societate compusă din indivizi, există o stransă legătură între binele fiecăruia și binele comunității. Atenția noastră, conform acestei abordări, trebuie să îndrepte catre politicile sociale, instituțiile și circumstanțele de care noi depindem sunt în beneficiul tuturor. Perspectiva etică centrată pe virtuți indică că există unele idealuri, revelate prin reflecția sistematică. Virtuțile ne direcționează să acționăm în moduri ce fructifică cel mai înalt potențial al nostru. O persoană ce deține virtuții ca onestitatea, compasiunea, curajul, generozitatea, integritatea, auto-controlul, prudența este o persoană morală. Aceste virtuți dobândite de o persoană, o determină pe aceasta

să acționeze în moduri naturale conform principiilor morale.