Evoluția conceptului drepturile omului

Drepturile individuale ale cetățenilor și cetățenia europeană sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și la articolul 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Aceste drepturi sunt un factor esențial în procesul de formare a identității europene. Un stat membru poate fi sancționat dacă încalcă grav valorile de bază ale Uniunii.’’

I. CETATENII UNIUNII SI DREPTURILE ACESTORA

Cetățenia europeană este prima pârghie a formării identității europene. Cetățenia europeană se deosebește de cetățenia statelor membre, pe care o completează, prin faptul că drepturile pe care le conferă cetățenilor nu sunt însoțite de datorii.

OBIECTIVE

În spiritul libertății de circulație a persoanelor, înscrisă în tratate, anii '60 au văzut născându-se ideea de a instaura o cetățenie europeană însoțită de drepturi și datorii definite în mod precis. Ca urmare a lucrărilor pregătitoare realizate de la mijlocul anilor '70, Tratatul privind Uniunea Europeană, adoptat la Maastricht în 1992, menționează ca obiectiv al Uniunii Europene „consolidarea protecției drepturilor și intereselor resortisanților (statelor membre) prin instaurarea unei cetățenii a Uniunii Europene.

În raport cu cetățenia unui stat, cetățenia Uniunii Europene desemnează un raport între cetățean și Uniune caracterizat prin drepturi, datorii și participare la viața politică. Această legătură trebuie să permită estomparea separării datorate faptului că cetățenii Comunității sunt din ce în ce mai interesați de măsurile comunitare, în timp ce exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor, precum și participarea la procesele democratice, se situează aproape exclusiv pe plan național.

2

REALIZĂRI

1. Definirea cetățeniei Uniunii Europene

În conformitate cu articolul 17 din Tratatul CE (Tratatul de la Lisabona prevede, de asemenea, introducerea acestei definiții în articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană), este cetățean al Uniunii Europene orice persoană care are naționalitatea unui stat membru, care reiese din aplicarea dispozițiilor proprii statului respectiv. Cetățenia Uniunii, care completează cetățenia națională, dar nu o înlocuiește, se compune dintr-un ansamblu de drepturi și de datorii care se adaugă drepturilor și datoriilor legate de cetățenia unui stat membru.

2. Conținutul cetățeniei

Statutul cetățeniei Uniunii Europene înseamnă pentru orice cetățean al Uniunii:

— dreptul la libera circulație și dreptul de ședere pe teritoriul statelor membre;

— dreptul de vot și eligibilitatea la alegerile Parlamentului European și la alegerile municipale în statul membru de reședință, în aceleași condiții ca și resortisanții statului în cauză;

— dreptul de a primi, pe teritoriul unei țări terțe (care nu aparține Uniunii Europene), protecție diplomatică sau consulară din partea autorităților unui alt stat membru, dacă țara acestuia nu este reprezentată acolo, în aceeași măsură ca și resortisanții statului membru în cauză;

— dreptul de a adresa petiții Parlamentului European și dreptul de a face apel la Ombudsmanul desemnat de Parlamentul European pentru a analiza cazurile de administrare necorespunzătoare a instituțiilor și organismelor comunitare. Aceste proceduri sunt reglementate la articolele 194 și 195 din Tratatul CE;

— dreptul de a scrie oricărei instituții sau organism al Comunității într-una dintre limbile statelor membre și de a primi un răspuns în aceeași;

— dreptul de a avea acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, sub rezerva anumitor condiții.