Managementul resurselor umane în administrația publică locală

Memoriu justificativ

Etapa tranzitorie spre o economie concurențială implică după sine fenomene și mutații semnificative în paradigma fenomenelor politice, socio-economice, culturale și, nu în ultimul rând, în administrația publică, care s-a văzut confruntată cu schimbări privind cadrul propriu de funcționare, așteptări din partea politicienilor și cetățenilor simpli, atribuții, responsabilități și ierarhizarea semnificației surselor de obținere a performanțelor. În acest sens, este foarte important ca resursele umane să fie poziționate pe cea mai înaltă scară a sistemului de valori al autorităților administrației publice.

Utilizarea întregului potențial al resurselor umane poate fi asigurat doar printr-un management performant, bazat pe principii strategice, ce ar stimula dezvoltarea permanentă a acestui potențial. Crearea și gestiunea sistemului administrației publice în România mai mult s-a bazat pe cadrul legislativ, evitând procesele de conducere și organizare, considerându-le mai puțin importante. Nu se poate nega importanța cadrului legislativ, dar ignorarea necesității unei perspective strategice, lipsa unor preocupări constante în pregătirea managerială a responsabililor administrativi și-au pus amprenta asupra autorităților administrației publice, considerate fără inițiativă și mai puțin flexibile la aplicarea inovațiilor.

De aici rezultă și importanța elaborării și implementării în administrația publică a unei strategii a managementului resurselor umane, deoarece organizațiile publice, spre deosebire de cele de profit, nu au foarte multe resurse la dispoziție. Dintre cele pe care le au, cea umană este cea mai importantă și de performanța acesteia depinde eficiența actului administrativ.

Problematica managementului resurselor umane a devenit un domeniu prioritar de preocupări științifice și practice ale cercetătorilor în domeniu. În România cercetătorii de domeniu doar se apropie de conceperea problemei resurselor umane și importanța acesteia pentru sistemul administrației publice. Literatura de specialitate abordează doar unele probleme ale managementului resurselor umane pentru organizațiile publice, cum ar fi: selectarea, motivarea și instruirea resurselor umane. Complexitatea problematicii gestiunii resurselor umane în autoritățile administrației publice necesită o abordare complexă, din momentul în care autorităților administrației publice li se pun în față exigențe înalte, iar obiectivul care trebuie atins este conceptualizarea și crearea unei funcții publice eficiente, receptive, flexibile la schimbări și inovații și orientată spre performanță.

Această situație a determinat tema investigată și, prin urmare, și a problemelor managementului resurselor umane ca abordare complexă, în condițiile transformărilor ce se produc în administrația publică, prin prisma caracterului multilateral al acestui domeniu.

Scopul lucrării constă în evidențierea specificului managementului resurselor umane în autoritatea administrației publice locale județene, a rolului acestuia în eficientizarea activităților autorităților administrației publice și fundamentarea direcțiilor strategice de bază ale managementului resurselor umane.

Pentru realizarea scopului propus au fost trasate următoarele sarcini principale:

- fundamentarea teoretică a managementului resurselor umane în serviciul public;

- determinarea specificului managementului resurselor umane în autoritățile administrației publice, analizând comparat situația în statele unde funcționează un sistem eficient de administrare publică;

- identificarea factorilor motorii și a tendințelor privind reforma managementului resurselor umane prin compararea abordărilor și experiențelor diverselor țări și posibilitatea de implementare în practica țării noastre;

- evaluarea modalităților de adaptare a politicilor și practicilor de management al resurselor umane la reformele administrației publice, prin crearea unui algoritm științific al managementului resurselor umane;

- elaborarea strategiei managementului resurselor umane în administrația publică și a propunerilor menite să sporească eficiența administrației publice din România.

Suportul metodologic și teoretico-științific. Drept bază teoretică și metodologică a investigațiilor au servit monografiile clasicilor în domeniul managementului, managementului public și al resurselor umane, investigațiile cercetătorilor de peste hotare și autohtoni. Astfel pot fi trecute în revistă lucrările recunoscuților savanți, cum ar fi: R. Mathis, J. Burnham, J.M.Keynes, G. Becker, A. Claisse, J. Senyor, G. Makleod, I. Fisher , L. Walras, A. Manolescu, P. Nica, P. Lefter, P. Burloiu, A. Rotaru, A. Prodan, O. Nicolescu și alții.

Drept bază de informare au servit actele normative din România și ale altor țări care reglementează activitatea, sistemul administrației publice și politica resurselor umane în autoritățile administrației publice.