Agrochimie

Curs
8.8/10 (5 voturi)
Domeniu: Agronomie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 72 în total
Cuvinte : 33935
Mărime: 925.99KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Prof. Dr. Marilena Marghitas

Extras din document

Curs 1+2

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN CHIMIA ŞI MANAGEMENTUL NUTRIENŢILOR ŞI FERTILIZANŢILOR

1.1. GENERALITĂŢI

Lumea contemporană se confruntă cu numeroase contradicţii politice, economice şi sociale, dar este animată permanent şi de ideea de progres în scopul asigurării unei vieţi normale membrilor societăţii. Tendinţa de progres se manifestă în toate planurile activităţii umane, inclusiv în cel al ştiinţelor şi practicii agronomice.

Agricultura are o contribuţie majoră în dezvoltarea durabilă a economiei fiecărei ţări, ea nu constituie doar suportul pentru producerea biomasei, ori sectorul care asigură hrana omenirii, ci reprezintă însăşi baza existenţei vieţii pe pământ, dar în acelaş timp trebuie să-şi asume şi responsabilitatea protecţiei solului şi a altor resurse ale mediului înconjurător pe care le poate degrada. Numeroase statistici arată că, pe de o parte, populaţia globului este în continuă creştere, apreciind că până în 2050 se va ajunge la 9 miliarde locuitori, iar pe de alta, suprafaţa arabilă productivă este în continuă scădere, ajungând la 0,15 ha/persoană şi în 2150 la doar 0,10 ha/persoană (Lal, 1995). În România, pentru fiecare locuitor, în 1997, au revint, 0,65 ha teren agricol şi 0,41 ha/ locuitor teren arabil (Date I.C.P.A., 1997) iar în 2003, pentru fiecare locuitor, au revenit 0.68 ha teren agricol şi 0,43 ha teren arabil (Date I.C.P.A., 2003). În aceste condiţii, capacitatea globală de producere a hranei în agricultură va fi puternic afectată, presiunea exercitată de către polpulaţie va fi în continuă creştere, iar cerinţele şi nevoile de hrană vor deveni din ce în ce mai mari.

Rapoarte recente precizează că, datorită diferitelor forme ale poluării, degradării şi distrugerii într-un ritm accentuat a învelişului de sol, pe glob aproximativ un hectar de teren productiv este pierdut la fiecare şase secunde, multe ţări atingând deja valoarea limită a suprafeţei cu soluri arabile. În consecinţă, trebuie, să existe un interes major pentru tehnologii inovative, pentru sisteme de folosinţă durabilă a terenurilor agricole, care să prevină sau să micşoreze degradarea solului, să restaureze capacitatea productivă şi procesele vitale ale solurilor degradate.

Pe măsura acumulării acestor cunoştinţe, degradarea antropică este în continuă creştere, reperezentând un pericol evident pentru echilibrul ecologic al ecosistemelor.

Solul, este considerat un corp natural deosebit de important ce stă la baza agriculturii, care din punct de vedere agrochimic constituie principalul mediu fizico-chimic, chimic şi biologic de nutriţie pentru plante. Acest mediu nutritive complex care este solul, cu toate însuşirile sale legate de reacţie (pH), de cantităţile formelor bioaccesibile ale nutrienţilor, de mărimea însuşirilor de adsorbţie şi schimb ionic, particularizează solul şi ca mediu de aplicare a îngrăşămintelor şi amendamentelor. Caracteristica fundamentală a solului, care-l deosebeşte de roca mamaă din care a provenit este aceea de a fi mediu de viaţă al plantelor şi de a face posibilă obţinerea de producţii agricole, adică fertilitatea.

Fertilitatea solului este o însuşire complexă ce îl detaşează esenţial de materialul parental iniţial şi îi dă o funcţionalitate deplină ecosistemului în care acesta este parte componentă şi un factor determinant fundamental.

Obţinerea unor producţii agricole şi horticole superioare cantitativ şi calitativ, în contextul creşeterii şi menţinerii fertilităţii solurilor şi implicit al protecţiei reale a agroecosistemelor, reprezintă obiective majore ale agriculturii moderne.

În realizarea acestor obiective, folosirea corectă a îngrăşămintelor şi amendamentelor în tehnologia plantelor cultivate, este una dintre cele mai importante şi profitabile măsuri, care printr-un fundament ştiinţific şi un riguros control agrochimic şi tehnologic, modifică substanţial nivelul cantitativ şi calitativ al produselor agricole consumabile şi asigură o evoluţie favorabilă fertilităţii solurilor.

1.2. CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA MANAGEMENTUL NUTRIENŢILOR ŞI FERTILIZANTILOR

Obiectivele majore ale agriculturii moderne, atât pe plan naţional cât şi pe plan mondial, vizează la ora actuală obţinerea unor producţii agricole şi horticole superioare cantitativ şi calitativ, menţinerea şi sporirea fertilităţii solului şi implicit protecţia reală a agroecosistemelor.

In realizarea acestor obiective folosirea corectă a îngrăşămintelor şi amendamentelor, în fertilizarea plantelor, este una dintre cele mai eficiente şi profitabile măsuri, care fundamentată ştiinţific pe baza unui riguros control agrochimic şi tehnologic, influenţează substanţial nivelul cantitativ şi calitatea produselor agricole şi horticole consumabile şi asigură o evoluţie favorabilă fertilităţii solulurilor.

David şi Velicica Davidescu (1981) definesc îngrăşămintele ca „substanţe minerale sau organice, simple sau compuse, naturale sau obţinute pe cale de sinteză, care se aplică sub formă solidă sau lichidă, în sol, la suprafaţa lui sau pe plantă, pentru completarea necesarului de ioni nutritivi şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de creştere şi dezvoltare a plantelor agricole, a facilitării descompunerii resturilor organice, intensificării activităţii microbiologice şi a ridicării stării generale de fertilitate a solului, în scopul sporirii producţiei vegetale din punct de vedere cantitativ şi calitativ şi cu o perturbare minimă sau deloc a mediului ecologic”.

Cercetările efectuate în domeniul agrochimic, atât la noi cât şi pe plan mondial, scot în evidenţă faptul că îngrăşămintele (aplicate corect) reprezintă principalele mijloace agrochimice de sporire a producţiei agricole, pe de o parte şi totodată de sporire şi menţinere a fertilităţii solurilor, pe de altă parte.

Diferiţi autori din domeniul agronomic relevă faptul că, odată cu recoltele, exportul elemetelor minerale din sol este foarte ridicat, fapt ce determină sărăcirea solului în nutrienţi, fiind necesară o fertilizare corespunzătoare fie cu îngrăşăminte minerale sau organice (după un studiu agrochimic riguros) pentru a preveni acest fenomen.

Între aceste produse, îngrăşămintele minerale se obţin prin sinteză chimică sau prin prelucrarea unor roci naturale, iar cele organice rezultă ca produse reziduale din activităţi antropice (umane).

Preview document

Agrochimie - Pagina 1
Agrochimie - Pagina 2
Agrochimie - Pagina 3
Agrochimie - Pagina 4
Agrochimie - Pagina 5
Agrochimie - Pagina 6
Agrochimie - Pagina 7
Agrochimie - Pagina 8
Agrochimie - Pagina 9
Agrochimie - Pagina 10
Agrochimie - Pagina 11
Agrochimie - Pagina 12
Agrochimie - Pagina 13
Agrochimie - Pagina 14
Agrochimie - Pagina 15
Agrochimie - Pagina 16
Agrochimie - Pagina 17
Agrochimie - Pagina 18
Agrochimie - Pagina 19
Agrochimie - Pagina 20
Agrochimie - Pagina 21
Agrochimie - Pagina 22
Agrochimie - Pagina 23
Agrochimie - Pagina 24
Agrochimie - Pagina 25
Agrochimie - Pagina 26
Agrochimie - Pagina 27
Agrochimie - Pagina 28
Agrochimie - Pagina 29
Agrochimie - Pagina 30
Agrochimie - Pagina 31
Agrochimie - Pagina 32
Agrochimie - Pagina 33
Agrochimie - Pagina 34
Agrochimie - Pagina 35
Agrochimie - Pagina 36
Agrochimie - Pagina 37
Agrochimie - Pagina 38
Agrochimie - Pagina 39
Agrochimie - Pagina 40
Agrochimie - Pagina 41
Agrochimie - Pagina 42
Agrochimie - Pagina 43
Agrochimie - Pagina 44
Agrochimie - Pagina 45
Agrochimie - Pagina 46
Agrochimie - Pagina 47
Agrochimie - Pagina 48
Agrochimie - Pagina 49
Agrochimie - Pagina 50
Agrochimie - Pagina 51
Agrochimie - Pagina 52
Agrochimie - Pagina 53
Agrochimie - Pagina 54
Agrochimie - Pagina 55
Agrochimie - Pagina 56
Agrochimie - Pagina 57
Agrochimie - Pagina 58
Agrochimie - Pagina 59
Agrochimie - Pagina 60
Agrochimie - Pagina 61
Agrochimie - Pagina 62
Agrochimie - Pagina 63
Agrochimie - Pagina 64
Agrochimie - Pagina 65
Agrochimie - Pagina 66
Agrochimie - Pagina 67
Agrochimie - Pagina 68
Agrochimie - Pagina 69
Agrochimie - Pagina 70
Agrochimie - Pagina 71
Agrochimie - Pagina 72

Conținut arhivă zip

  • Agrochimie.doc

Alții au mai descărcat și

Analiza Indicilor Agrochimici și Elaborarea Planului de Fertilizare

Cap.I Chimizarea agriculturii în contextul societăţilor contemporane. 1.1 Chimizarea agriculturii şi criza energetică. Amploarea cercetărilor...

Agrotehnica Antierozionala - Mecanismul Eroziunii Hidrice

I. DEGRADAREA ANTROPICA A TERENURILOR Natura se gaseste in mod evident, in fata unui declin ecologic, in care factorul antropic a avut rolul...

Organizarea și Amenajarea Teritoriului

CAP. 1. Delimitarea suprafetei amenajate si caracterizarea cadrului natural 1.1 Delimitarea suprafeţei amenajate şi caracterizarea planului...

Noțiuni despre Îngrășămintele și Amendamentele Folosite în Agricultură

1. CLASIFICAREA ÎNGRASAMINTELOR Îngrasamintele sunt substante care se aplica în sol, la supra¬fata lui si pe plante cu scopul de a completa hrana...

Sisteme Tehnologice pentru Gestionarea Fertilitatii Solului in Zona Botosani la Ferma SC Agraria SRL

O scurta prezentare a Orasului Botosani Asezare: regiune cuprinsa între Siret si Prut, în extremitatea de nord - est a tarii, la granita cu...

Pregatirea Substratului Nutritiv in Vederea Producerii Rasadurilor

Argument Floricultura, este una din ramurile hoticulturii care se ocupa cu studiul cerintelor plantelor floricole fata de factorii de medii, al...

Pajiști

Capitolul I. Praticultura este ştiinţa care se ocupă cu studierea culturii pajiştilor şi a plantelor furajere. Pratologia se referă la studiul...

Calitatea Semintelor si a Materialului Saditor

Scurt istoric Cadrul legislativ actual Cadrul organizatoric Cadrul general al tehnologiilor de cultura pentru producerea semintelor de legume....

Ai nevoie de altceva?