Agronomie

Speciile invazive produc dezechilibre ecologice in ecosistemele invadate, fiind

favorizate printre altele si de absența unor dușmani naturali (paraziți, daunători sau

prădători) capabili sa le limiteze rata de înmulțire. Cele mai periculoase sunt speciile cu

capacitate mare de adaptare, cicluri reproductive scurte si frecvente, cu numar mare de

descendenți la fiecare reproducere.

Se consideră că pătrunderea unor specii într-un alt habitat, altul decât cele de

origine este un proces natural, care se desfășăară încă de la apariția primelor viețuitoare

pe pământ. Este, deci un proces îndelungat, care are rădăcini adânci în istorie, cu

influențe atât a factorilor abiotici și biotici dar și prin intervenția și influența omului.

Astăzi, un număr mare de plante, animale nevertebrate și vertebrate au ajuns să populeze

areale mult îndepărtate de cele de origine.

O analiză a ponderii speciilor invazive pe glob , din totalul speciilor care

ocupă areale de origine la un moment dat, sugerează că procentul variază între 11% și

47% specii. Este îngrijorător acest procent, dacă ținem cont de faptul că o specie invazivă

cu caracter dăunător nu poate fi combătută ușor, datorită faptuui că nu are dușmani

naturali locali.

Speciile invazive sunt întâlnite și sub forma altor denumiri, și anume: nonindigene,

specii alien, introduse, alogene, non-native, adventive, non-indigene, exotice,

specii cu apariție masivă, imigrante, străine.

Numărul speciilor invazive este de peste 11000, conform informațiilor oferite

de DAISIE, din acestea doar un procent de 15% sunt dăunătoare, cauzând pagube

economice în agroecosisteme; de asemenea 15% cauzează daune diversității biologice.

Se presupune că primele specii străine au intrat in Europa, în secolul XV, de

atunci, treptat și permanent speciile au crescut, atingând un mazim în special în a doua

jumătate a secolului XX.

Dintre speciile de nevertebrate, aproximatix 1517 sunt specii invazive, dintre

acestea 1306 sunt insecte (coleoptere, lepidopetere, homoptere, himenoptere și diptere).

Pătrunderea acestora în Europa s-a realizat accidental sau neintenționat prin activitățile

umane. Aproximativ 10% din aceste specii au pătruns controlat în Europa, cu scopul

utilizării în combaterea biologică.

Originea speciilor străine este încă un subiect de discuție, cunoscându-se

originea doar pentru 1200 de specii, restul fiind specii exotice, necunoscute.

Căile de pătrundere sunt:

-importul de plante de cultură dintr-o țară în alta, dintro- regiune in alta, de

pe un continent pe altul,

-importul de plante ornamentale și horticole dintr-o țară în alta, dintroregiune

in alta, de pe un continent pe altul,

--importul de plante de produse vegetaleși produse depozitate dintr-o țară în

alta, dintro- regiune in alta, de pe un continent pe altul,

- importul de produse din lemn,

- călătoria clandestină,

- transportul accidental cu ajutorul mijloacelor de transport

- transportul de produse animale,

- transportul în scopuri științifice

Specii invazive în ecosisteme în Europa:

Plante:

Ailanthus altissima

Amorpha fruticosa

Ambrosia artemisiifolia