Ameliorarea plantelor

Introducere in ameliorarea plantelor

Importanta ameliorarii plantelor

Stiinta biologica aplicativa care stabileste metodele ce se folosesc pentru obtinerea de noi soiuri si hibrizi la plante s.n. amelioarare. Ameliorarea plantelor presupune insa pe langa creearea de material biologic nou si imbunatatirea celui existent. Fie ca se urmareste creearea de noi soiuri sau imbunatatirea celor deja existente, cel mai mare rol revin faptului genetic care conduce la cresterea productiei/productivitatii la imbunatatirea calitatii si la obtinerea unor rezistente specifice ale plantelor, la factorii nefavorabili de mediu sau la actiunile agentilor fitopatogeni. Factorul genetic este considerat prioritar in toate tehnicile de ameliorare.

La inceput datorita volumului redus de cunostinte, absolut toate speciile intrau in vizorul unei singure discipline generale intitulata ameliorarea plantelor. Odata cu acumularea de noi cunostinte, cu efectuarea unor noi experiente s-a considerat ca este nevoie de separarea in mai multe ramuri a disciplinei astfel ca a aparut ameliorarea plantelor agricole, ameliorarea plantelor horticole care are in vedere vita de vie, pomii, legumele, florile; ameliorarea speciilor silvice sau forestiere si chiar ameliorarea speciilor ornamentale altele decat florile: arbustii ornamentali sau arborii ornamentali.

Obiectul ameliorarii plantelor in prezinta creearea de noi soiuri si hibrizi, imbunatatirea materialului biologic existent si producerea de samanta si material de plantat atat pentru soiurile nou create cat si pentru cele deja existente. In horticultura se utilizeaza atat soiuri cat si hibrizi.

Soiul - reprezinta o grupa de indivizi cu caracteristici morfologice, fiziologice si biochimice comune stabile genetic si transmisibile ereditar. In conformitate cu legea privind producerea, controlul calitatii si comercealizarea semintelor si materialului saditor prin soi se intelege o populatie de plante creata de un ameliorator sau identificata de un autor care se diferentiaza de tot ceea ce exista pana la momentul respectiv prin cel putin un caracter important, diferentiere denumita distinctibilitate, populatie care de asemenea este omogena prin ansamblul caracterelor luat in considerare, caracteristica denumita omogenitate, populatie care este stabila in caracterele sale esentiale in timpul procesului de reproducere, caracteristica numita stabilitate. Un soi se caracterizeaza prin cele 3 proprietati caracteristice si anume : distinctibilitate, omogenitate si stabilitate.

Hibridul - este constituit dintr-o grupa de indivizi cu caracteristici comune, caracteristici care se pastreaza si se exteriorizeaza numai in prima generatie hibrida. In aceasta generatie se manifesta fenomenul heterozis prin cresterea productiei fie de seminte ( heterozis generativ) , fie productia de masa verde ( heterozis somatic).

Importanta ameliorarii plantelor rezulta din contributia recunoscuta a noilor forme bilogice, ( soiuri/hibrizi noi) la cresterea productiei , si la imbunatatirea insusirilor calitative. Materialul biologic nou creat, contribuie la cresterea productiei si la imbunatatirea calitatii fara investitii suplimentare, realizandu-se astfel o scadere a pretului de productie. Faptul ca noul material biologic are si unele rezistente genetice, presupune o diminuare a nr de tratamente, a substantelor folosite astfel ca in acest fel contribuie la reducerea poluarii pe de o parte si la reducerea cheltuielior si obtinerea acestor substante energofage. Obtinerea soiurilor si hibrizilor cu perioade diferite de vegetatie creaza posibilitatea obtinerii unui convert vegetal astfel incat sa avem fructe proastepe o perioada mai mare de timp, legume proaspete o perioada mai mare de timp in functie de perioada de maturare a fiecarui soi sau hibrid. De asemenea soiurile precoce ( cu coacere timpurie) si care necesita o perioada mai scurta de vegetatie pot fi cultivate si in zonele nordice sau la altitudini mai mari acolo unde perioada cu temperaturi optime este ceva mai redusa.