Apicultură

-Importanta cresterii albinelor

Din cele mai vechi timpuri, albinele au avut un loc important in evolutia vietii pe pamant. Inca din indepartatele ere geologice aparitia albinelor-in cadrul unor conplexe si complicate procese evolutive-a insemnat, fara indoiala, dobandirea acelui rol pe care-l au si astazi si anume de agenti polenizatori ai plantelor ce acopereau ecosistemelor zonale si continentale. Marea raspandire pe care o cunusc in present rasele de albine denota o accentuate capacitate de adaptare a acestor insecte la cele mai variate forme de relief, clima si vegetatie. Intre albine si plante s-a creat o legatura indisolubila pe care savantul francez GASTON BONNIER a sistemanizat-o astfel:,,Albinele au nevoie de flori ca sa traiasca si florile au nevoie de albine ca sa rodeasca,,

O privire retrospectiva asupra istoriei omenirii evidentiaza ca omul s-a legat de albina din cele mai vechi timpuri cand el era un culegator de miere si inca nu crestea albine langa adapostul lui. Este de observat ca in cadrul istoriei cresterilor animalelor, albinele se constituie ca una dintre primele vietuitoare pe care omul si le-a apropiat pentru a obtine pretioasele produse, mierea si ceara. De aceia nu este deloc gresit cand se afirma ca istoria omenirii se intrepatrunde organic cu istoria apiculturii.

De regula la animalele domestice principalele trei elemente ce definesc ,,artificializarea totala,, in scopuri productive a cresterii acestor specii sunt: adapostul, hrana si inmultirea. La albine s-a reusit numai artificializarea partiala a adapostului prin stupul cu rame mobile, cu remarca evidenta ca fagurele in care albina desfasoara activitati specifice este construit in mod natural. In privinta hranei, albina manifesta un puternic conservatorism, prefacand nectarul si polenul florilor ca hrana glucidica respective ca hrana proteica. Astfel, hranirea artificiaala

dirijata nu cuprinde decat foarte putine preparate bazate in principal pe zaharul industrial ca atare sau invertit. Cat despre nutritia artificiala proteica, utilizarea inlocuitorilor de polen nu a cunoscut o generalizare desi sa dovedit ca faina de soia, drojdia de bere inactivate si laptele praf degresat, pot suplini in parte deficitul de pollen din natura.

-Importanta albinelor in ecologie

Asigurarea unui mediu inconjurator sanatos impune obligatia de a conserva resursele naturale tinand seama de raportul ce exista intre conservarea nealterata a acestor resurse si insasi existenta oamenilor. Albinele pot fi considerate resurse biologice de importanta vitala. Prin polenizarea plantelor spontane si cultivate albinele au un rol essential in perpetuarea si deci supravetuirea a sute de mii de specii care formeaza vegetatia Terei. Din surse anorganice si energie solara in plante se creaza, prin fotosinteza, materie organica, iar din aceasta s-a format si se formeaza stratul de sol fertil si se produce hrana pentru insecte, pasari, mamifere si alte vietuitoare

Aceste relatii ecologico-trofice sunt esentiale pentru existenta noastra si pentru mediul inconjurator. Daca vrem sa pastram nealterate in continuare aceste relatii in inlantuirea si dependenta lor logica si necesara, trebuie sa mentinem apicultura ca ramura importanta a activitatii umane. Mai mult, cu inteligenta si prevedere trebuie sa creiem toate conditiile pentru apicultura in vederea conservarii si dezvoltarii nerstrictive a potentialului national apicol. Organisme specializate ale ONU au asezat albinele pe locul al IV-lea intr-o clasificare a senzorilor poluarii mediului, stiut fiind faptul ca activitatea albinei se desfasoara pe o raza de 3 km. unde intercepteaza elementele poluante din aer, apa si plante.

Daca acceptam ca albinele constituie un element important de echilibru ecologic, atunci ocrotirea, protejarea si cresterea lor conform unor tehnologii moderne si eficiente, constituie un postulat ce nu mai trebuie demonstrat.

-Importanta economica a cresterii albinelor

Manifestarea accentuate a instinctului de acumulare a hranei la albine face ca familiile sa-si adune , prelucreze sidepoziteze, in sezonul active, reserve de hrana (mier si pollen) in cantitati care depasesc necesarul de consum in sezonul rece. Mierea si polenul excedentare sunt recoltate si utilizate de crescatorii de albine in limite rationale, asfel ca in familii se lasa suficiente cantitati de hrana pentru perioada de iarna.Legat de rolul economic al apiculturii trebuie pornit de la adevarul ca nectarul si polenul acumulat in florile plantelor constituie o resursa naturala care fara prezenta albinelor s-ar irosi, neexistand pana in present o metoda eficienta de preluare. Tot astfel nici exudatele dulci ale unor afide si cele care apar la unele specii vegetale, nu ar putea fi valorificate in absenta albinelor. Romania este o tara cu o productie medie multianuala de 10-15 mii tone ce o situiaza pe unul din primele locuri din Europa.

Mai importanta insa decat productia directa de miere, ceara si alte produse este cresterea recoltelor agropomicole ca urmare a polenizarii culturilor, crestere care este insotita de importante sporuri calitative de seminte, legume si fructe. S-a dovedit ca prin polenizarea cu albine sporurile cantitative de recolta depasesc valoric de circa 30 de ori valoarea produselor directe(miere si ceara) De aceia interesele agricultorilor, pomicultorilor, legumicultorilor, converg cu cele ale apicultorilor si cooperarea lor trebuie sa se desfasoare in conformitate cu afirmatia conform careia ,, albina este aliatul cel mai loial si statornic al agriculturii.