Arborele - element definitoriu al pădurii

1.Arborele element definitoriu al padurii.Este elem care face deosebirea intre ecosistemul forestier si celelalte ecosisteme.Este cel mai imp. elem. al ecos forsetier.Din ecos for poate lipsi orice elem cu exceptia arborelui. El reprez 80% din totalul componentelor padurii. Este cel mai present atat in partea supraterana a ecosis prin tulpini si coronae cat si in partea subterana a ecos prin radacini Prin functiile pe care le are in ecosis forest arboreal reprez elem de stabilitate al acestuia. Functiile esentiale ale arborelui: se poaste regenera si are rol ecoprotector si ecoproductiv. Are capacity de a acumula biomasa lemnoasa urmare a procesului de asimilatie clorofiliana pe baza apei si saruri minerale p care l extrage din sol.Prin procesul de fotosinteza acumuleaza cresterea in inaltime prin celulele meristematice si cresterea in grosime prin celulele cambiale.Prin procesul de bioacumulare arboreal nu saraceste ecosistemul forestier pt k prin frunze, seminte si ramuri care s usuca si cad arboreal insusi contribuie la refacerea potentialului productive al ecos forest. Rolul ecoproductiv al arborelui rezida in faptul ca bioacumularile inseamna in final masa lemnoasa. Rolul ecoprotector rezida din faptul ca arborii cand cresc modifica microclimatul ecos forest in interiorul acestuia temp isi dim extremele, viteza d miscare a aerului scade pana l 0, creste umid aerului. Urmare a cresterii arborelui: poate devein apt pt reproducere, are rol productiv si protector. Sociabilitatea arborilor- capacitatea arborilor d a putea vietui impreuna cu alti arbori in cad ecos forest dar si cu alte comp ale acestuia. Urmare a acestei caractristici –arborii s pot asocial cu alti arbori din aceeasi specie sau din specii dif. In acest fel n numai k folosesc l un nivel superior resursele ecosis dar stabilesc impreuna caracteristici noi ale ecos rezultate in urma traiului in comun. Plasticitatea este caracteristica arborilor d chiar apartinand aceleiasi specii sa isi poata modifica conformatia a.i. dezvolat o anumita conformatie cand se dezv singular si au o alta infatisare cand s dez in colectivitate adica in interiorul padurii. Forma p care o prezinat arboreal cand s dez singular se numeste forma specifica si atunci cand s dezvolat in colectivitate s numeste forma forestiera.Diferentele intre cele 2 forme: Arborii singulari prezinat inaltimi mai mici , au trunchiuri mai conice,coronae puternic dezv, ramuri groase, radacini numeroase si mai puternice, prezinat noduri mai multe si mai mari, sistemul radicelar este mult mai dezv pe cand arborii crescuti in colectivitate au coroana mai restransa, cu ramuri subtiri,dezvoltate lateral, tuplinile sunt mai drepte mai cilindrice si mai inalte, sistemul radicelar- arboreal este nevoit sa imparta cu ceilalti arbori atat spatial suprateran ceea c inseamna un flux luminous mult mai slab cat si spatiul subteran ceea c declanseaza o concurenta pt apa si saruri min in sol. Arborii in forma lor forestiera treb sa faca fata in permanenta concurenta cu alti arbori. Concurenta in urma careia are loc o selectie continua. In urma selectiei c s exercita in mod natural intre arbori care convietuiesc nu intotdeauna inving arborii cei mai mai valorosi Pt a se corecta selectia naturala treb intervenit in sensul dirijarii selectiei in favoarea specie mai valoroase. Selectia s dirijeaza prin lucrari de ingrijire a arborilor.

2.Fitocenoaza foretiera se caracterizeaza prin diversitate si heterogenitate.Intr o padure normal observ o accentuate dipunere stratificata a speciilor de plante in spatiul aerian si edafic, facnd posibila deosebirea urmat etaje de vegetatie: al arborilor(arboretul), al arbustilor(subarboretul),semintisului(lastarisului) si al padurii erbacee(patura vie- formata din toatalitate speciilor ierboase care cresc in interiorul pad).

3. Notiunea de arboret are o dubla acceptie. Intr –o prima acceptiune prin arboret s intelege totalit arborilor c participa l constituirea padurii alcatuind etajul arborilor. Intr-o a 2a acceptie arboretul defineste portiunea d padure omogena in ceea c priveste conditiile stationale si de vegetatie care are o intindere sufficient d mare pt a constitui obiectivul unor masuri silviculturale aparte. Caracteristici: a)originea arboretului: natural(virgine), artificial(cultivate), mixte.b) provenienta arboretelor: din samanta(insamantare naturala sau artificiala), din plantatii(cu puieti obtin fie din samanta fie din butasi), sau din lastari(drajoni).Putem optine arboreta si p cale artif nu numai din samanta si si prin butasi. c) varsta arboretului: arborete echiene si pluriene.Intalnim arboretele echiene l apadurile de codru si l pad d crang intalnim arborete reletiv echiene.Diefer d varsta poate fi d pana l 20 ani in pad d codru si pana l 5 ani in pad d crang.In mod sistematic structura echiena respecta clopotul lui gauss, structura pluriena se caract printr o descrestere continua a nr d arbori(curba frecventei exponentiala) si structura mixtas carcat prin forme intermed(d tranzitie). d)Compozitia :pure(dintr- o songura specie), amestecate(2 sau m multe specii). In functie d modul in care sunt amestecate : amestecate intim, cand arborii sunt diseminati in mod uniform sau in interiorul arboretului, daca amestecul n este intim poate fi grupat amestecat.Dupa marimea grupelor in care o specie s intalneste in interiorul specie majoritate grupului poate fi buchet, palc. In categor arboretelor amestecate: amestecul poate sa existe p intreaga viata a arboretului, arb amestecat permanent dar avem si arboreta amestecate temporal. Sunt specii cu rol periodicin ecosis ferestier.e) consistenat- caracteristica arboretelor de a fi mai rare ori mai dese. Arboretele cu consis plina –arb la care proiectia coranelor arborilor p supraf solului este continua. Cand prezinta discontinuita consistent n mai este plina arboretele avand o consistenta aproape plina,rarita, luminata sau bracuita.Consistenta este redata d indicia d consistent cu valori intre 0 si 1 a.i. consis plina arevalorea 1, consis aproape plina 0.7-0,9, consi luminata 0.4-0,6, degradata0,1-0,3. f) clasa de calitate raportil dintre stare lor la un anumit mom dat si starea optima p care ar putea sa o aibe arboretul daca ar maximize conditiile date.