Căpșunul și coacăzul negru

CĂPŞUNUL

Importanţa culturii

Datorită capacităţii mari de producţie, conţinutului ridicat de vitamina C şi alte substanţe nutritive, căpşunul reprezintă una din speciile pomicole importante din punct de vedere economic şi alimentar. Este specia care deschide sezonul fructelor proaspete, oferind alături de cireşe, fructe mature în a doua decadă a lunii mai.

Căpşunile sunt importante datorită conţinutului în zaharuri, acizi, vitamina C, săruri minerale (de fier, fosfor etc.), putându-se consuma în stare proaspătă sau industrializate sub diverse forme (gem, dulceaţă, sirop, jeleu, congelate etc.).

Specie foarte precoce, având capacitatea de a produce fructe încă din primul după plantarea, dacă stolonii se plantează în luna iulie.

Datorită taliei reduse (15-40 cm), sub formă compactă sau rară, căpşunul poate fi cultivat pe spaţii restrânse în grădini familiale, pe suprafeţe mari în câmp, sau în spaţii protejate (sere şi solarii).

Particularităţi de creştere şi fructificare

Căpşunul prezintă un sistem radicular nu prea profund, datorită condiţiilor în care s-a format, respectiv în pădure, la umbră, în sol reavăn, aerat şi acoperit an de an cu noi straturi de frunze.

Partea subterană este reprezentată de o tulpină scurtă (0,5-2 cm), din care pornesc numeroase rădăcini subţiri şi fibroase. În primii doi ani rădăcinile se dezvoltă mult, ajungând până la adâncimea de 50 cm şi lateral până la 30 cm, pentru ca după 3-5 ani de la plantare, sistemul radicular să se reducă treptat.

În acelaşi timp cu dezvoltarea sistemului radicular, apar, pe ramificaţiile tinere ale tulpinii, noi rădăcini adventive, care sunt dispuse etajat în cadrul tufei, corespunzător cu apariţia lăstarilor în decursul anilor.

Primăvara, rădăcinile încep creşterea mai devreme decât partea aeriană, înregistrând un prim maxim de creştere în lunile aprilie-mai, iar cel de-al doilea în luna iulie, faze în care plantele trebuie să găsească în sol condiţii favorabile de umiditate şi substanţe nutritive.

Partea aeriană este reprezentată printr-o tulpină perenă scurtă (10-15 cm), formată dintr-un număr variabil de ramificaţii, pe care cresc frunzele, pedunculii florali şi stolonii.

Creşterile anuale, de 1,5-2 cm, iau naştere din ramificaţiile laterale ale tulpinii, îşi formează o rozetă de frunze, care prezintă în vârf un mugure de rod. Noile creşteri anuale, care variază între 1-8, se formează de obicei din mugurii laterali ai rozetelor de frunze şi mai rar din mugurii dorminzi şi adventivi de pe porţiunile mai vechi ale tulpinii, mai ales atunci când vârfurile tulpinii au fost distruse de ger sau secetă.

Plantele de căpşun sunt întotdeauna verzi şi frunzele nu cad, însă mor în fiecare an datorită temperaturilor scăzute din timpul iernii, uneori frunzele păstrându-se verzi şi active chiar şi sub stratul protector de zăpadă.

Mugurii laterali dau naştere la stoloni (în condiţii de zile lungi) sau conuri de rod (în condiţii de zile scurte). Stolonii se pot forma pe parcursul întregului sezon de creştere, prezentându-se sub forma unor filamente lungi de 30-50 cm şi groase de 2-5 mm, care formează din loc în loc câte un nod.

În condiţii de hrană optimă pentru înrădăcinare, o plantă tânără încă neînrădăcinată poate supravieţui circa 2-3 săptămâni, fără să aibă legătură cu planta mamă. Detaşarea plantelor tinere de planta mamă se face atunci când acestea îşi formează rădăcinile secundare.

Mugurii floriferi se formează în vârful ramificaţiilor, de obicei fiind solitar şi dau naştere la unul sau mai mulţi pedunculi florali, care se formează în prelungirea axului principal şi pe care se formează o inflorescenţă ramificată.

Inflorescenţa este formată dintr-o floare primară, 2 flori secundare, 4 terţiale, rar apărând flori de gradele 4 şi 5. floarea tipică prezintă 5 sepale, 5 petale, 20-35 stamine şi un număr variabil de pistile.

În funcţie de modul de desfăşurare al înfloririi, întâlnim trei grupe de soiuri:

- soiuri ce înfloresc primăvara, o singură dată pe an, timp de 20-30 de zile;

- soiuri ce înfloresc de două ori pe an, primăvara şi toamna, timp de circa 15 zile;

- soiuri ce înfloresc continuu pe parcursul întregii perioade de vegetaţie, circa 150-190 de zile.

Polenizarea florilor se face fie prin intermediul vântului, fie cu ajutorul insectelor, în special cu cel al albinelor.

Fructul (căpşuna) ia naştere prin îngroşarea receptaculului floral, care se înroşeşte. Primele fructe care apar sunt cele provenite din florile crescute pe axul principal, acestea fiind şi cele mai mari şi tipice soiului. După acestea, urmează coacerea fructelor de pe ramificaţiile axului floral, care se micşorează pe măsură ce se apropie de vârf.

Perioada de timp necesară de la înflorire şi până la coacerea fructelor este de 25-30 de zile, iar de la pornirea în vegetaţie de 40-45 de zile.