Caracterele Morfologice ale Solurilor

Orizontul de sol sau orizontul pedogenetic este un strat, aproximativ paralel cu suprafaţa solului (terenului), care are o serie de proprietăţi rezultate prin procesul de formare a solului, proprietăţi care diferă de cele ale stratelor supra sau subiacente. În mod obişnuit un orizont de sol este separat de cele adiacente prin caracteristici care pot fi observate şi eventual măsurate în teren, cum ar fi: culoarea, textura, structura, consistenţa, prezenţa sau absenţa carbonaţilor, a unor neoformaţii etc.

Pentru identificarea orizonturilor de sol sunt necesare totuşi, uneori, determinări de laborator pentru completarea sau precizarea observaţiilor de teren.

În afară de orizonturile pedogenetice, unele soluri prezintă stratificaţii datorită neuniformităţii iniţiale a materialului parental denumite discontinuităţi litologice. Strict vorbind, o succesiune de diferite materiale nu trebuie considerată ca orizonturi pedogenetice, ci ca "strate". Deosebirea dintre ele nu este întotdeauna foarte clară, deoarece procesele de formare a solului acţionează pe întregul material stratificat.

În mod curent, solurile sunt caracterizate prin succesiunea specifică de orizonturi şi descrierea şi definirea proprietăţilor fiecărui orizont.

Sistemul iniţial de notare a orizonturilor A, B, C, D, R, a evoluat în timp astfel că s-a diferenţiat de la o ţară la alta.

În prezent în România a fost introdus sistemul adoptat de un grup FAO (1967, revizuit în 1990), în care se folosesc următoarele litere pentru orizonturile principale: T, O, A, E, B, C, şi R (cu deosebirea faţă de FAO că în loc de simbolul H se utilizează simbolul T pentru orizontul turbos; de asemenea se foloseşte notaţia AC în loc de Bk).

În cele mai multe cazuri orizontul O şi C şi întotdeauna orizontul R nu sunt orizonturi pedogenetice, ci strate sau orizonturi litologice (nepedogenetice), deoarece caracteristicile lor nu sunt produse ale proceselor pedogenetice. Ele sunt totuşi introduse ca orizonturi sau strate principale pentru că sunt elemente importante, de referinţă în profilul de sol.

Notaţiile de orizonturi fiind bazate pe morfologia acestora şi reflectând efectele pedogenezei sunt utilizate în caracterizarea şi identificarea solurilor.

Pe lângă aceste orizonturi pedogenetice principale, se utilizează în caracterizarea solurilor şi o serie de orizonturi pedogenetice denumite de asociere, care nu se folosesc independent, ci numai asociate unuia dintre orizonturile principale menţionate anterior, caracterele lor grefându­se pe orizontul cu care se asociază. Aceste orizonturi sunt: G, W, sa, na, sc, ac, n, care se scriu după orizontul cu care se asociază - de ex: AG, CG, BW, Asa etc.

De asemenea, la descrierea solurilor se utilizează şi o serie de sufixe literale pentru sublinierea unor caracteristici ale orizontului sau cifre arabe pentru subdivizarea orizonturilor, redate mai departe.

1. Orizonturile de sol şi stratele principale

Orizont A bioacumulativ)

Este orizontul mineral format la suprafaţă sau sub un orizont O, în care structura iniţială a rocii a dispărut practic în întregime şi care este caracterizat prin una sau mai multe din următoarele proprietăţi:

- o acumulare de materie organică intim amestecată cu fracţiunea minerală;

- nu manifestă proprietăţi caracteristice orizontului E sau B;

- proprietăţi rezultate în urma cultivării, păşunatului sau altor genuri similare de perturbări;

Sunt considerate, de asemenea, orizonturi A şi stratele arate, notate cu Ap, chiar dacă sunt grefate direct pe orizonturi E, B sau C.

Dacă orizontul de suprafaţă are proprietăţile orizontului E, dar domină acumularea de materie organică humificată, este considerat orizont A.

Orizontul A molic (Am)

Este un orizont mineral având următoarele caractere:

- culoarea închisă a materialului atât în aşezare naturală, cât şi în stare sfărâmată, având crome şi valori  3,5 în stare umedă şi valori  5,5 în stare uscată; de asemenea, valoarea culorii trebuie să fie cu cel puţin o unitate mai închisă decât a orizontului C sau a celui subiacent; dacă conţine 40% calcar fin limita de culoare la uscat se elimină, iar valoarea culorii la umed trebuie să fie  5;

- conţinut de materie organică de cel puţin 1% pe întreaga lui grosime (sau de cel puţin 0,8% în cazul solurilor nisipoase);

- structură grăunţoasă, glomerulară sau poliedrică (mică şi foarte mică) - (adică orizontul nu are structură de orizont B) - şi/sau consistenţă suficient de friabilă pentru ca materialul să nu devină masiv şi dur sau foarte dur când se usucă;

- grad de saturaţie în baze peste 53%;

- grosime de cel puţin 25 cm sau de cel puţin 20 cm la solurile la care stratul R este situat în primii 75 cm şi la cele cu orizont Ame, AC sau B având în partea superioară culori de orizont A molic; grosimea minimă devine 10 cm dacă orizontul A este situat direct pe rocă consolidată - compactă, pe un orizont cimentat (petric) sau pe un orizont criic.

Orizont A molic pudrat sau moilc eluvial (Ame)

Orizontul Ame prezintă acumulări reziduale de cuarţ sau alte minerale rezistente la alterare, dezbrăcate de pelicule coloidale, sub formă de pete suficient de frecvente ca să dea feţelor de elemente structurale în stare uscată culori cu valori de 3 şi mai mari şi crome sub 2. Acest orizont se găseşte între un orizont Am şi Bt. El se denumeşte şi orizont A molic slab luvic (hipoluvic) şi lasă impresia unei "pudrări" cu cuarţ; reprezintă stadiul iniţial de formare a unui orizont E.

Orizont A umbric (Au)

Orizontul Au prezintă caracteristicile menţionate la orizontul Am (în ceea ce priveşte culoarea, conţinutul în materie organică, structura, consistenţa şi grosimea), dar se diferenţiază prin gradul de saturaţie în baze care este  53%.

Orizont A ocric (Ao)

Orizontul Ao este prea deschis la culoare sau prea sărac în materie organică sau prea subţire pentru a fi molic sau umbric sau devine masiv şi dur sau foarte dur în perioada uscată a anului.

Structura prismatică foarte mare (peste 30 cm în diametru) este inclusă în structura masivă dacă nu există o structură secundară în interiorul prismelor.