Chimie generală

Disciplina "Chimie generală", în conformitate cu programa analitică, își

propune:însușirea noțiunilor fundamentale de chimie privind transformările

substanțelor în plante în cadrul proceselor metabolice; corelarea noțiunilor de

chimie cu cele de fiziologie, oenologie, genetică, ameliorare; însușirea tehnicilor

de laborator și interpretarea analizelor chimice.

Cursul cuprinde noțiuni fundamentale teoretice cât și practice de chimie

generală necesare studenților pentru întelegerea proceselor fizico-chimice ce au

loc în sol și plantă.

Parcurgerea materialului urmăre.te:

- cunoașterea principiilor de bază din chimie și a parametrilor care le

influențează, a noțiunilor de bază privind procesele chimice care au loc în sol, apă

și plante;

- cunoașterea categoriilor de substanțe, a distribuției și importanței lor în

natură;

- cunoașterea tipurilor de procese chimice, condițiile de desfășurare și

posibilitatea de a interveni în sensul creșterii eficienței unui proces sau diminuării

efectelor negative ale altora;

- cunoașterea impactului substanțelor chimice asupra mediului înconjurător;

- posibilitatea de a corela noțiunile teoretice însușite din diverse capitole;

- abilitatea de a aplica unele noțiuni teoretice în metode de calcul, de

interpretare grafică sau în explicarea unor rezultate de analize obținute în

laborator;

- abilitatea practică a lucrului cu diverse soluții, substanțe uzuale de

laborator;

- cunoașterea principiilor de funcționare a unor aparate specifice unui

laborator chimic (pH-metru , balanță analitică, fotocolorimetru etc.);

- posibilitatea efectuării unor reacții calitative și cantitative din cadrul unor

metode uzuale de analiză chimică în laborator;

- dezvoltarea unei conduite corecte de lucru și a unei discipline în gândire în

privința rolului analizei experimentale în susținerea și demonstrarea unor noțiuni

teoretice;

- dobândirea abilității de a lucra într-un laborator cu probe de materiale

vegetale, apă și sol, de a efectua analize chimice generale și specifice;

- abilitatea de a aplica tratamente corecte cu diverse substanțe pentru sol,

ape sau culturi în vederea asigurării unui echilibru între eficiență și protecția

mediului;

- stimularea interesului pentru cercetarea științifică, pentru metodele și

aplicabilitatea practică a rezultatelor în acest domeniu de activitate;

- dezvoltarea abilităților de comunicare și a lucrului în echipă;

- înțelegerea importanței de a fi la curent cu cele mai noi informații teoretice

sau aplicate și a metodelor moderne de analiză și interpretare a datelor.

6

U.I. 1. LEGÃTURI CHIMICE

Introducere 6

1.1. Legătura ionică 7

1.2. Legătura covalentă 9

1.2.1. Legătura coordinativă 11

1.3. Legătura metalică 13

1.4. Legături intermoleculare 14

1.5. Test de autoevaluare 17

Bibliografie 18

Temă de verificare T 1 18

Introducere

Obiectivele specifice acestei unită.i cuprind următoarele:

- în.elegerea modului în care atomii elementelor diferite interac.ionează .i

î.i asigură stabilitatea din punct de vedere electronic;

- cunoa.terea tipurilor posibile de legături interatomice .i modalitatea lor de

formare;

- cunoa.terea tipurilor de legături interrmoleculare .i importan.a apari.iei

lor.

Instruc.iuni privind studiul unită.ii de învă.are:

- se vor studia no.iunile teoretice împreună cu exemplele date privind

formarea celor trei tipuri de legături: ionică, covalentă .i metalică;

- se vor aplica noile cuno.tin.e în explicarea formării legăturilor chimice la

alte substan.e decât cele date ca exemplu;

- se vor face corela.ii între tipul legăturii existente între atomii unei

substan.e .i proprietă.ile fizice .i chimice ale acesteia.

Timpul estimat de acumulare a cuno.tin.elor din această unitate de

învă.are este de 6 ore.

Legătura chimică reprezintă un ansamblu de interacțiuni care se stabilesc

între atomi, ioni sau molecule, cu formarea unor sisteme stabile.

În urma reacțiilor chimice, în atomi se modifică doar structura stratului

de valență, exterior.

Există în principal trei tipuri de legături chimice, trei modalități prin care

atomii se pot combina:

A. Legătura ionică (electrovalența)

Se realizează în urma transferului de electroni de la un atom

electropozitiv la un atom electronegativ, când se formează ioni de semn contrar,

care apoi se atrag prin forțe de natură electrostatică.

B. Legătura covalentă (covalența)

Se stabilește între atomi neutri prin punere în comun de electroni. Astfel

rezultă o densitate electronică maximă între cei doi atomi. Ea poate fi localizată

între doi atomi sau delocalizată (policentrică) pe mai mulți atomi din moleculă.

Covalențele pot fi de tip . sau .

C. Legătura metalică

Apare între atomii din rețeaua metalică prin delocalizarea norilor

electronici de legătură, fiind caracterizată de faptul că nu este saturată, orientată în

spațiu și nici localizată.