Ecologie - horticultură

DEFINIȚIE

Ecologia are ca scop cunoaşterea interacţiunii dintre organisme şi mediul biotic, abiotic sau antropic şi aplicarea acestor legi în folosul umanităţii. Prin aceasta ecologia se poate defini ca ştiinţa care studiază nivelurile de organizare supraindividuale ale lumii vii (populaţii, biocenoze, biosfera) integrate în mediul lor abiotic.

SCURT ISTORIC

Primele observaţii încep să apară odată cu activitatea de vânătoare la care participa omul primitiv, act care necesita o bună cunoaştere a mediului şi a modului de viaţă al vieţuitoarelor.

Aristotel – primul care a vorbit despre populații.

Karl von Linné, în lucrarea sa Istoria plantelor, publicată în 1750, face referire la relaţiile dintre plante şi mediul lor de viaţă.

Réaumur publică, în 1742, Istoria naturală a furnicilor, lucrare în care descrie specializările funcţionale ale indivizilor unei specii.

De Buffon publică o serie de tratate despre istoria patrupedelor (1755 – 1767) şi despre istoria păsărilor (1770 – 1783) în care sunt evidenţiate relaţiile dintre caracteristicile morfologice şi anatomice ale organismelor studiate şi specificul mediului lor de viaţă.

Începând cu cercetările lui Justus von Liebig se intră într-o etapă nouă a drumului spre afirmare a ecologiei. Ele marchează debutul unor cercetări care abordează un domeniu de utilitate imediată şi anume acela al folosirii îngrăşămintelor cu fosfor pentru plantele agricole. Rezultatul acestui demers a fost enunţarea unei legi fundamentale a ecologiei şi anume legea minimului.

Termenul de ecologie a fost folosit pentru prima dată de Reiter. Acesta provine din alăturarea a două cuvinte de origine greacă şi anume oikos (cu înţelesul de casă, gospodărie, economie) şi logos (ştiinţă, studiu, vorbire).

Ernst Haeckel reia acest concept pe care îl şi defineşte și devine astfel întemeietorul ecologiei ca ştiinţă, odată cu publicarea lucrării Generelle morphologie der organismen.

El a definit ecologia ca studiul totalităţii relaţiilor dintre animal şi mediul său anorganic şi organic, cu precădere acele relaţii reciproce directe sau indirecte cu alte animale şi cu plante în cadrul luptei pentru existenţă. Ulterior noţiunea a fost extinsă şi asupra plantelor.

Definiţia lui Haeckel avea la bază una dintre cele mai cunoscute legi a lui Darwin şi anume lupta pentru existenţă.

PERSONALITĂȚI CARE AU MARCAT DEZVOLTAREA

ECOLOGIEI ROMÂNEȘTI

În ţara noastră, printre primii autori în domeniu îl găsim pe Dimitrie Cantemir care în lucrarea sa Descriptio Moldaviae (1715) include un capitol aparte destinat descrierii florei şi faunei.

Mai târziu ia fiinţă:

- în 1833, Societatea de Medici şi Naturalişti;

- în 1848, Asociaţia Ardeleană pentru Ştiinţele Naturii;

- În 1857, Societatea Medicală Ştiinţifică din România.

Ion Ionescu de la Brad, s-a remarcat prin lucrările sale privind influenţa hranei asupra animalelor domestice, utilizând în cercetările sale şi elemente de statistică.