Etologie

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Agronomie
Conține 1 fișier: docx
Pagini : 20 în total
Cuvinte : 7329
Mărime: 384.77KB (arhivat)
Cost: Gratis

Extras din document

Taxonomia suinelor

Din punct de vedere taxonomic, suinele se încadrează în:

- regnul Animal;

- încrengătura Chordata;

- subîncrengătura Vertebrata;

- clasa Mammalia;

- subclasa Eutheria (sau Placentata);

- supraordinul Ungulata;

- ordinul Artiodactyla (sau Paricopitate);

- familia Suidee;

- subfamilia Suinae;

- genul Sus.

COMPORTAMENTUL NUTRIŢIONAL (TROFIC)

Suinele sunt animale omnivore, având aparatul digestiv adaptat ingerării şi digestiei furajelor vegetale (boabe şi grăunţe de cereale, ierburi, rădăcini, tuberculi, fructele unor arbori) şi a furajelor de origine animală (insecte, larve etc.). Comportamentul alimentar propriu-zis este precedat de activităţi comportamentale specifice, iniţiate de animal cu scopul de a identifica sursa de hrană. Această activitate de investigare se bazează, în foarte mare măsură, pe simţul olfactiv care, la porc, este foarte bine dezvoltat. Cu ajutorul simţului olfactiv, porcinele au capacitatea de a depista în stratul superficial de sol (la adâncimi cuprinse între 10 şi 30 cm) diferite rădăcini, tuberculi, insecte sau larve pe care le consumă după ce acestea sunt scoase din sol prin râmare.

Suinele întreţinute pe păşune se hrănesc atât cu ierburile de pe păşune cât şi cu diferite rădăcini, tuberculi, insecte şi larve care se găsesc în stratul superficial al solului. Pentru a-şi procura întreaga cantitate de nutreţuri de pe păşune, porcinele au nevoie de 6 - 7 ore pe zi.

Consumul de furaje pe păşune se desfăşoară în mai multe reprize de păşunat care alternează cu reprizele de odihnă, somn şi îmbăiere. Reprizele cele mai lungi de păşunat au loc în perioadele mai răcoroase ale zilei, respectiv dimineaţa între orele 6:00 şi 9:00 şi după-masa între orele 15:00 şi 18:00. Pe timp de caniculă, porcinele se retrag în zonele mai umede şi umbrite ale păşunii unde se odihnesc şi dorm.

Dacă au posibilitatea, porcii se îmbăiază în apele puţin adânci şi nămoloase de la marginea bălţilor, lacurilor, râurilor şi canalelor. Ierburile de pe păşune sunt rupte cu ajutorul incisivilor, apoi bolul alimentar este supus unei masticaţii prelungite după care acesta este deglutit. Uneori, după masticarea prelungită a bolului alimentar acesta nu este înghiţit ci, după ce sucul celular din plantele masticate a fost înghiţit, resturile vegetale sunt eliminate din cavitatea bucală pe păşune.

Cantitatea de masă vegetativă ingerată pe păşune poate varia în limite largi, în funcţie de vârsta, masa corporală a animalelor, cantitatea şi calităţile nutritive a ierburilor ce formează covorul ierbos, precum şi de particularităţile individuale ale suinelor. În funcţie de aceşti factori, cantitatea de masă vegetativă ingerată pe zi şi animal este de 6 - 10 până la 20 kg. În cazul tehnologiilor moderne de creştere, furajele care alcătuiesc raţia furajeră sunt gata preparate (măcinate, uruite, tocate, umectate etc.) şi administrate în cantităţi suficiente.

În aceste cazuri, timpul necesar pentru consumul furajelor se reduce semnificativ, la 20 - 30 de minute pe zi. Deşi raţia administrată satisface necesarul de substanţe nutritive şi anulează, deci, senzaţia de foame, modul de administrare al raţiei şi ingerarea rapidă a furajelor nu asigură condiţiile stimulatorii necesare pentru manifestarea comportamentului explorativ, comportament cuplat cu cel trofic. Ca urmare, după consumarea raţiei, porcinele rămân în zona de furajare, unde execută mişcări de râmare (în jgheabul de furajare, pe pardoseală sau pe pereţii boxei) şi de masticaţie în gol. Concomitent cu aceste activităţi „în gol” are loc o secreţie continuă de suc gastric care poate produce ulcere gastrice, afecţiuni care sunt mai frecvente în cazul administrării furajelor combinate măcinate prea fin.

Pentru a reduce incidenţa afecţiunilor digestive şi a diferitelor tulburări de comportament alimentar, chiar în sistemele intensive de creştere,suinelor li se vor administra, suplimentar, şi furaje suculente (lucernă verde,morcovi furajeri, sfeclă furajeră, cartofi, napi etc.). Consumul voluntar de furaje precum şi viteza de consum a furajelor este influenţată de o serie de factori, între care: vârsta, masa corporală, starea fiziologică şi individualitatea animalelor, tipul furajelor ce compun raţia, modul de preparare şi de administrare al furajelor, precum şi de factori de mediu ambiant. În sistemele moderne de creştere, pentru diferitele categorii fiziologice de suine sunt stabilite raţii furajere având caracteristici nutritive specifice. Pentru vierii de reproducţie se vor asigura (în funcţie de vârstă, masă corporală şi intensitatea de utilizare la reproducţie) 2,5 - 3 kg furaj combinat pe zi.

Pentru scroafele gestante (în funcţie de vârstă, masa corporală şi luna de gestaţie) se vor asigura 3 - 3,5 kg furaje combinate, iar pentru scroafele în lactaţie cantitatea de furaje combinate poate să ajungă la 3 - 5,5 kg pe zi, în funcţie şi de numărul de purcei alăptaţi. La tineretul suin supus procesului de îngrăşare, necesarul de furaje combinate depinde de greutatea animalelor şi de sporurile medii zilnice preconizate.

Este de remarcat că în cadrul fiecărei rase de suine există familii la care atât viteza de consum cât şi consumul voluntar de furaje este mai mare decât media specifică pentru rasa respectivă. Aceste animale realizează şi cele mai ridicate sporuri de creştere în greutate, iar perioada de creştere şi îngrăşare se reduce semnificativ ( A.F. Fraser, 1974).

Consumul voluntar de furaje este mai ridicat în cazul suinelor întreţinute în boxe colective faţă de animalele întreţinute în boxe individuale. Simţul gustativ al porcinelor este bine dezvoltat.

Preview document

Etologie - Pagina 1
Etologie - Pagina 2
Etologie - Pagina 3
Etologie - Pagina 4
Etologie - Pagina 5
Etologie - Pagina 6
Etologie - Pagina 7
Etologie - Pagina 8
Etologie - Pagina 9
Etologie - Pagina 10
Etologie - Pagina 11
Etologie - Pagina 12
Etologie - Pagina 13
Etologie - Pagina 14
Etologie - Pagina 15
Etologie - Pagina 16
Etologie - Pagina 17
Etologie - Pagina 18
Etologie - Pagina 19
Etologie - Pagina 20

Conținut arhivă zip

  • Etologie.docx

Alții au mai descărcat și

Tehnologia Creșterii Cabalinelor

1.Importanta cresterii cabalinelor Munca sau forta de tractiune este principala productie de economica realizata de cabaline in conditii de...

Managementul Intreprinderilor Agricole

CAPITOLUL 1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT 1.1. Etimologia şi definirea conceptului de management Managementul, sub aspectul elementelor sale de...

Tehnologii Agricole Comparate

Importanţa agriculturii (rol, funcţii) Factorii ecologici care acţionează în sistemul culturilor de câmp şi horticol Ecosistemul agricol →...

Biochimie

Cind o persoana merge, plaminii suplimenteaza celulele cu oxigen astfel incit acopera necesarul de ATP al organismului. DAR, ce se intimpla cind o...

Designul Ambalajelor

Un ambalaj de calitate trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe tehnice, constructive, economice şi de durabilitate. La acestea s-a adăugat o...

Subproduse Vegetale

Ca produse secundare de bază de la vinificaţie se consideră următoarele: — tescovina, care rezultă de la presarea strugurilor în cazul preparării...

Cursuri Plante Medicinale

1. GENERALITĂŢI 1.1. IMPORTANŢA CULTIVĂRII PLANTELOR MEDICINALE Plantele medicinale sunt o categorie de specii vegetale care acumulează în unele...

Etologie

1. ETOLOGIA – sTIINtA COMPORTAMENTULUI ANIMALELOR 1.1. Obiectul etologiei Etologia sau stiinta despre comportamentul animalelor este o ramurã a...

Ai nevoie de altceva?