Fiziologie Vegetală

Curs
9.5/10 (2 voturi)
Domeniu: Agronomie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 72 în total
Cuvinte : 37029
Mărime: 324.16KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Cristina Slabu
Capitolele I - V

Extras din document

1.1. DEFINIŢIA, OBIECTUL DE STUDIU ŞI IMPORTANŢA FIZIOLOGIEI VEGETALE

Fiziologia vegetală este o ramură a ştiinţelor biologice care se ocupă cu studiul proceselor vitale din plante. Termenul de fiziologie îşi are originea în limba greacă, de la cuvintele physis = natură şi logos = ştiinţă.

Viaţa plantelor reprezintă forma superioară de mişcare a materiei concretizată în organisme vii, plante şi animale. Cunoaşterea particularităţilor proprii proceselor vitale din plante prezintă o deosebită importanţă teoretică şi practică.

Din punct de vedere teoretic, fiziologia vegetală este o ştiinţă biologică fundamentală, care studiază mecanismele ce controlează modul de organizare şi funcţionare a organismelor vegetale.

La nivelul societăţii umane, plantele prezintă o importanţă deosebită deoarece, prin intermediul agriculturii, oferă sursa de hrană şi alte mijloace necesare traiului şi posibilitatea creării unui ambient favorabil, prin amenajarea de spaţii verzi.

La nivelul biosferei, în lanţul trofic al ecosistemelor naturale, plantele constituie categoria producătorilor, singurele organisme capabile să absoarbă substanţe minerale şi energia din mediul abiotic şi să le transforme în forme organice, proprii materiei vii.

Din punct de vedere practic, fiziologia vegetală este una din ştiinţele de bază în cultura plantelor. Ea sintetizează cunoştinţele pe baza cărora sunt elucidate şi controlate procesele vitale din plante, în scopul cerut de practică.

Încă de la începutul acestui secol, K. A. Timiriazev spunea: "Omul de ştiinţă studiază viaţa plantelor în scopul de a acţiona pentru transformarea ei în conformitate cu cerinţele şi nevoile practicii".

Astfel, fiziologia vegetală stă la baza ramurilor practice ale ştiinţelor agricole cum sunt Fitotehnia, Legumicultura, Pomicultura, Viticultura, Floricultura şi Arboricultura. Ea contribuie la utilizarea însuşirilor genetice favorabile, în special de productivitate şi rezistenţă la stress în ameliorarea plantelor, la valorificarea însuşirilor pedologice şi agrochimice ale solurilor în procesele de nutriţie a plantelor de cultură etc.

Pe drept cuvânt, fiziologia vegetală este considerată "mecanica fină a agriculturii raţionale".

În epoca actuală, în conformitate cu dezvoltarea mijloacelor de investigaţie, cunoştinţele despre procesele vitale din plante şi mecanismele care le controlează au evoluat enorm. Fiziologia vegetală este solicitată să răspundă unor cerinţe ale societăţii umane la nivel global, în conformitate cu noile probleme globale ale omenirii. Se conturează astfel noi ramuri ale acestei ştiinţe.

Faţă de evoluţia demografică, explozivă a planetei, se conturează tot mai mult impactul activităţii umane în producerea de hrană. Aceasta a dus la apariţia unei ramuri de bază a fiziologiei vegetale numită fiziologia recoltei, pe baza cunoaşterii creşterii şi dezvoltării plantelor, cât şi a managementului producţiei agricole.

În cadrul cercetării ştiinţifice agricole, chemată să satisfacă cerinţele de hrană şi alte produse agricole, un rol important revine fiziologiei.

Fiziologia recoltei contribuie la creşterea producţiei în interrelaţie cu ştiinţele agronomice şi cu ameliorarea plantelor. Pentru agronomie stabileşte necesarul de elemente nutritive, eficienţa irigaţiei, fertilizării, erbicidării, a tratamentelor hormonale etc. Pentru ameliorare, identifică şi analizează procesele care limitează producţia agricolă şi sugerează căile de stimulare a potenţialului de producţie şi de toleranţă la stress.

Prin intermediul fiziologiei, ştiinţele agronomice şi ameliorarea se pot substitui reciproc. Astfel, ameliorarea preia controlul buruienilor prin crearea rezistenţei genetice la erbicide, iar ştiinţele agronomice preiau controlul înfloririi şi fructificării, grăbirea sau întârzierea maturării, sporirea cantităţii şi calităţii recoltei, anularea efectelor stressului, inducerea sterilităţii mascule pentru producerea de hibrizi, prin tratamente hormonale (Boote şi colab., 1994).

Ultimele decenii au adus progrese remarcabile în acest sens, cum este mărirea indicelui de recoltă până la 50% la grâu. Direcţiile importante care se impun sunt sporirea eficienţei fotosintezei şi a fixării N2 atmosferic.

O altă ramură modernă a fiziologiei este ecofiziologia, care studiază reacţia plantelor la factorii de mediu. Plantele sunt supuse unei permanente presiuni din partea mediului, manifestată prin condiţii nefavorabile şi denumită stres.

Zonarea diferitelor culturi în teritoriu depinde de gradul de favorabilitate al acestora. Această însuşire decurge din reacţia ecofiziologică a plantelor faţă de condiţiile locale, care sunt consecinţa interacţiunii dintre genotip şi mediu. Testarea favorabilităţii se face prin analiza diferiţilor indici fiziologici faţă de acţiunea condiţiilor locale de stress natural, climatic sau pedologic.

Poluarea mediului de viaţă, dezechilibrul ecologic provocat de activitatea umană în epoca modernă, a dus la apariţia unui nou tip de stres, cu efecte negative deosebite asupra producţiei plantelor agricole.

Faţă de condiţiile ecologice de stres este necesară cunoaşterea modului de reacţie a plantelor şi găsirea mecanismelor genetice şi fiziologice care să asigure potenţialul productiv normal (Taylor şi colab., 1991).

Cercetările de ecofiziologie ar putea duce la scurtarea ciclului vital al unor culturi agricole pentru a obţine mai multe cicluri de cultură pe an, de exemplu trei cicluri la orez, în loc de unul sau două.

Cercetările de ecofiziologie efectuate în ecosistemele forestiere şi ierboase ale biosferei stau la baza unei ramuri a ecologiei denumită studiul productivităţii ecosistemelor (Chifu şi colab., 1998).

1.2. EVOLUŢIA CUNOŞTINŢELOR ÎN DOMENIUL FIZIOLOGIEI VEGETALE

Primele noţiuni asupra particularităţilor de viaţă ale unor plante datează din cele mai vechi timpuri.

În antichitate, Aristotel (384-322 î.I.C.) elaborează câteva teorii despre viaţa plantelor, pe care le preia din viaţa animalelor. El presupune existenţa unui suflet al plantelor denumit entelechia şi consideră că plantele iau hrana din mediu sub formă de substanţe organice.

Theophrast (371-287 î.I.C.), cel mai mare botanist al antichităţii elaborează lucrarea "Despre istoria plantelor" în care citează cunoştinţe despre înmulţirea, germinarea, polenizarea, creşterea şi mişcările plantelor.

Plinius Secundus (23-79) elaborează lucrarea "Historia naturalis - historia mundi" în 37 de volume, dintre care volumele 12-27 se ocupă de botanica şi fiziologia plantelor. Între altele, este arătat rolul leguminoaselor în fertilitatea solului.

Evul mediu se caracterizează printr-o stagnare a cunoştiinţelor în domeniul ştiinţelor naturii, datorată în special dogmatismului bisericesc. Această stagnare este înlăturată în secolele al XV- lea şi al XVI- lea de Renaştere.

Alături de o renaştere a artei şi arhitecturii, în această

Preview document

Fiziologie Vegetală - Pagina 1
Fiziologie Vegetală - Pagina 2
Fiziologie Vegetală - Pagina 3
Fiziologie Vegetală - Pagina 4
Fiziologie Vegetală - Pagina 5
Fiziologie Vegetală - Pagina 6
Fiziologie Vegetală - Pagina 7
Fiziologie Vegetală - Pagina 8
Fiziologie Vegetală - Pagina 9
Fiziologie Vegetală - Pagina 10
Fiziologie Vegetală - Pagina 11
Fiziologie Vegetală - Pagina 12
Fiziologie Vegetală - Pagina 13
Fiziologie Vegetală - Pagina 14
Fiziologie Vegetală - Pagina 15
Fiziologie Vegetală - Pagina 16
Fiziologie Vegetală - Pagina 17
Fiziologie Vegetală - Pagina 18
Fiziologie Vegetală - Pagina 19
Fiziologie Vegetală - Pagina 20
Fiziologie Vegetală - Pagina 21
Fiziologie Vegetală - Pagina 22
Fiziologie Vegetală - Pagina 23
Fiziologie Vegetală - Pagina 24
Fiziologie Vegetală - Pagina 25
Fiziologie Vegetală - Pagina 26
Fiziologie Vegetală - Pagina 27
Fiziologie Vegetală - Pagina 28
Fiziologie Vegetală - Pagina 29
Fiziologie Vegetală - Pagina 30
Fiziologie Vegetală - Pagina 31
Fiziologie Vegetală - Pagina 32
Fiziologie Vegetală - Pagina 33
Fiziologie Vegetală - Pagina 34
Fiziologie Vegetală - Pagina 35
Fiziologie Vegetală - Pagina 36
Fiziologie Vegetală - Pagina 37
Fiziologie Vegetală - Pagina 38
Fiziologie Vegetală - Pagina 39
Fiziologie Vegetală - Pagina 40
Fiziologie Vegetală - Pagina 41
Fiziologie Vegetală - Pagina 42
Fiziologie Vegetală - Pagina 43
Fiziologie Vegetală - Pagina 44
Fiziologie Vegetală - Pagina 45
Fiziologie Vegetală - Pagina 46
Fiziologie Vegetală - Pagina 47
Fiziologie Vegetală - Pagina 48
Fiziologie Vegetală - Pagina 49
Fiziologie Vegetală - Pagina 50
Fiziologie Vegetală - Pagina 51
Fiziologie Vegetală - Pagina 52
Fiziologie Vegetală - Pagina 53
Fiziologie Vegetală - Pagina 54
Fiziologie Vegetală - Pagina 55
Fiziologie Vegetală - Pagina 56
Fiziologie Vegetală - Pagina 57
Fiziologie Vegetală - Pagina 58
Fiziologie Vegetală - Pagina 59
Fiziologie Vegetală - Pagina 60
Fiziologie Vegetală - Pagina 61
Fiziologie Vegetală - Pagina 62
Fiziologie Vegetală - Pagina 63
Fiziologie Vegetală - Pagina 64
Fiziologie Vegetală - Pagina 65
Fiziologie Vegetală - Pagina 66
Fiziologie Vegetală - Pagina 67
Fiziologie Vegetală - Pagina 68
Fiziologie Vegetală - Pagina 69
Fiziologie Vegetală - Pagina 70
Fiziologie Vegetală - Pagina 71
Fiziologie Vegetală - Pagina 72
Fiziologie Vegetală - Pagina 73

Conținut arhivă zip

  • Fiziologie Vegetala.doc

Alții au mai descărcat și

Fertilitatea Solurilor Privind Implimentarea Agriculturii Ecologice

INTRODUCERE Deja suntem obişnuiţi cu peisajul persistent în compartimentele de produse agricole din centrele comerciale de prestigiu. Fructe...

Reacția Ecofiziologică a Grâului Față de Tipul de Fertilizare Organică

PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL I IMPORTANŢA, BIOLOGIA ŞI ECOLOGIA GRÂULUI 1.1. IMPORTANŢA CULTURII GRÂULUI Grâul este cea mai importantă plantă...

Obiectul și Rolul Pedologiei în Dezvoltarea Producției Agricole

Pedologia este ştiinţa care studiază solurile din punct de vedere al formării şi evoluţiei lor, al însuşirilor morfologice, fizice, chimice,...

Nutriția minerală a plantelor

Nutritia minerala a plantelor este un proces fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substante nutritive. Altfel spus: Nutritia (plantelor) –...

Cercetări privind influența unor verigi tehnologice asupra producerii de sămânță la soiul de grâu de toamnă

INTRODUCERE Grija pentru folosirea la însămânţări a celor mai bune seminţe sau material săditor a preocupat pe om din momentul în care acesta a...

Sisteme Enzimatice

Scurt istoric Reactiile enzimatice au fost folosite din timpurile cele mai vechi pentru fabricarea vinului, a otetului, a berii si a branzei. O...

Patogenii și dăunătorii viței de vie

Viţa de vie iţa de vie (sau Vitis vinifera) este o specie de Vitis, originară din regiunea mediteraneană, Europa centrală şi sud-vestul Asiei, din...

Compoziția Solului

Tema 1: Compoziţia solului 1.1 Mineralogia Mineralele argiloase. Cuprind o serie de silieaţi. secundari rezultaţi prin alterarea silicaţilor...

Te-ar putea interesa și

Efectele Fertilizării Asupra Productivității Agricole

INTRODUCERE Am ales tema „Efectele fertilizării asupra productivităţii agricole” deoarece consider că ar fi interesant, dar mai ales util, să...

Cercetări Privind Influența Poluării asupra Desfășurării Proceselor Fiziologice la Unele Specii Lemnoase de Plante

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE Manifestările exterioare ale intoxicărilor cu diferite noxe pot fi explicate în mare parte prin cercetări de fiziologie...

Preparate farmaceutice cu acțiune diuretică

CAPITOLUL I ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR 1.1. Anatomia aparatului excretor Sistemul renal este alcătuit din : rinichi (organe...

Modificări Fiziologice la Porumb Produse de Excesul de Substanțe Nutritive

INTRODUCERE Porumbul (Zea mays L) este una din cele mai valoroase plante cultivate datorită productivităţii foarte ridicate şi multiplelor...

Uleiuri vegetale funcționale

Introducere Uleiul vegetal este un tip de grăsime comestibilă. Materiile prime pentru producția de uleiuri vegetale sunt, în principal, semințele...

Rolul fiziologic al componentelor celulare ale celulei vegetale eucariote

Celula reprezintă unitatea morfologică, structurală și funcțională de bază a plantelor. Ea a fost descoperită în anul 1665 de către fizicianul...

Etapele generice ale creșterii plantei

1.FAZELE DE CRESTERE SI DEZVOLTARE A CELULELOR La baza cresterii organismelor pluricelulare sta marirea numarului si dimensiunilor celulelor,...

Procese fiziologice și biochimice care se realizează în produsele agroalimentare de origine vegetală, pe timpul păstrării

INTRODUCERE Produsele agroalimentare vegetale, dupa recoltare, inca isi continua activitatea vitala, comportandu-se ca organisme vii. Pe perioada...

Ai nevoie de altceva?