Geologie

Geologia ( geo-pământ; logos – vorbire) este ştiinţa care studiază învelişul de piatră al pământului, în special scoarţa solidă a acestuia.

Obiectul de studiu îl reprezintă cunoaşterea structurii şi compoziţiei globului pământesc, precum şi modul de formare al mineralelor şi rocilor care îl alcătuiesc. Geologia oferă informaţii despre trecutul îndepărtat, în primele stadii de evoluţie ale Pământului şi încearcă să explice complexitatea transformărilor care au avut loc la suprafaţa sau în interiorul scoarţei terestre.

Geologia este într-o continuă dinamică suferind permanent transformări; un exemplu în acest sens îl constituie rocile sedimentare care s-au format şi se formează în continuare prin transformarea rocilor primare magmatice şi metamorfice.

Distribuţia acestor roci pe suprafaţa globului pământesc nu este întâmplătoare, iar formarea unora depinde de existenţa altora.

Geologia se ocupă pe de o parte cu studiul fenomenelor sau proceselor care se produc în interiorul scoarţei terestre (dinamica internă), iar pe de altă parte cu studiul proceselor de transformare ce se desfăşoară la suprafaţa scoarţei terestre sub acţiunea factorilor externi de mediu (dinamica externă).

Pentru atingerea obiectivelor propuse geologia foloseşte o serie de metode proprii de cercetare cum ar fi:

1. Metoda observaţiei – se aplică direct în teren în zonele unde formaţiunile scoarţei terestre apar descoperite. Se pot obţine date referitoare la următoarele aspecte:

stabilirea tipurilor de roci şi modul în care au luat naştere; se deduc împrejurările de ordin fizic şi chimic care au condus la formarea lor;

identificarea fosilelor permite stabilirea condiţiilor de mediu în care au evoluat diversele organisme precum şi perioada geologică în care au trăit;

determinarea ordinii de suprapunere a straturilor care permite deducerea cu uşurinţă a vârstei lor relative.

2. Metoda deducţiei

- se bazează pe observaţiile făcute în teren şi se desfăşoară prin compararea elementelor descoperite în structura scoarţei terestre, cu procesele similare actuale ale căror cauze sunt cunoscute şi se pot trage concluzii asupra mecanismelor şi cauzelor proceselor din trecut.

Una din metodele folosite se numeşte metoda actualismului sau metoda istorică care porneşte de la premiza că forma şi structura actuală a globului terestru reprezintă un fenomen temporar, care evoluează şi se dezvoltă continuu, ca rezultat a numeroaselor procese de transformare la care este supus.