Cuprins
- INTRODUCERE
- CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL
- 1.1 Definirea şi scopul turismului rural
- 1.2 Definirea şi scopul agroturismului
- 1.3 Interferenţe între turism rural şi agroturism
- 1.4 Conţinutul activităţilor de turism rural şi agroturism
- CAP. II EVOLUŢIA AGROTURISMULUI ŞI AGROTURISMULUI
- 2.1 Turismul rural şi agroturismul pe plan mondial
- 2.2 Turismul rural şi agroturismul în ţările europene
- 2.3 Turismul rural şi agroturismul în România
- 2.4 Forme de cooperare în domeniul turismului rural şi agroturismului
- CAP. III DEZVOLTAREA, PERFECŢIONAREA ŞI DIVERSIFICAREA
- AGROTURISMULUI
- 3.1 Dezvoltarea activităţii de agroturism
- 3.2 Condiţiile necesare pentru practicarea agroturismului
- 3.3. Sprijinul statului în dezvoltarea şi diversificarea agroturismului
- 3.4. Efectele economico-sociale ale dezvoltării şi perfecţionării
- agroturismului
- CAP.IV. FORMELE ŞI PARTICULARITĂŢILE AGROTURISMULUI
- 4.1. Formele agroturismului
- 4.2.Particularităţile agroturismului
- 4.3 Factorii care influenţează circulaţia turistică în mediul rural
- 4.4 Tipuri de gospodării cu destinaţie agroturistică
- CAP. V. AGROTURISMUL –FACTOR DE DEZVOLTARE ECONOMICOSOCIALĂ
- 5.1. Agroturismul ca activitate generatoare de venit în mediul rural
- 5.2. Utilizarea resurselor prin intermediul agroturismului
- 5.3. Căile şi mijloacele folosite pentru practicarea eficientă a agroturismului
- CAP. VI. LEGISLAŢIA SPECIFICĂ AGROTURISMULUI
- 6.1. Cadrul juridic privind agroturismul în România
- 6.2. Legislaţia specifică turismului rural şi agroturismului în Europa
- CAP. VII. POTENŢIALUL AGROTURISTIC AL UNEI ZONE
- 7.1. Noţiunea de potenţial agroturistic
- 7.2. Resursele turistice naturale şi obiective turistice
- 7.3. Vocaţia turistică a unor localităţi rurale
- 7.4 Direcţiile şi formele de dezvoltare în perspectivă ale agroturismului
- BIBLIOGRAFIE
Extras din curs
INTRODUCERE
Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a doua
jumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O vacanţă la
ţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii pur ecologice.
Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală în
practica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale ale Europei
înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor.
Turismul integrat în zonele şi localităţile rurale reprezintă o alternativă de
a rezolva, în acelaşi timp, probleme ce privesc, pe de o parte, satul, iar pe de altă
parte oraşul. Prin turism rural se vor putea rezolva probleme ale politicii
amenajării teritoriului, ale echilibrului oraş-sat, conturându-se astfel o schimbare
socială ce oferă posibilitatea populaţiei de la oraş să-şi regăsească rădăcinile,
valorile culturale, destinderea fizică, liniştea şi calmul pierdute sau uitate.
În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou. De-a
lungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând câteva
decenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau mai puţin
spontană ori organizată.
Noul în acest domeniul se manifestă prin expansiunea fenomenului turistic
în spaţiul rural. Această expansiune se explică, pe de o parte, prin relansarea
dezvoltării regiunilor rurale şi, pe de altă parte, prin diversificarea formelor de
practicare a turismului de masă. De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrul
politicilor de dezvoltare locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural.
Intrat în obişnuinţa vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnu
mai este o noutate. Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor două
Americi, Noii Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în ce
mai mult, atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari ori
angajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca urmare a
schimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul individual - în
dauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”.
Pe de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorul
agricol, schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prin
lărgirea pieţei libere comunitare1, au o contrapondere în agroturismul. Activităţile
din sfera turismului pot relansa economic satele, dacă atitudinea binevoitorare a
locuitorilor acestora - de a primi şi accepta în mijlocul lor valul risipitorilor şi
pretenţioşilor oaspeţi – este receptată favorabil.
CAP. I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TURISMUL RURAL
ŞI AGROTURISMUL
1.1 DEFINIREA ŞI SCOPUL TURISMULUI RURAL
Turismul rural este o activitate economică complexă, cu o largă sferă de
cuprindere, care pune în evidenţă, printr-un mecanism propriu, circulaţia turistică
rurală. Căutarea mediului rural pentru odihnă şi recreere este o tendinţă generală
în practica mondială a turismului. Venind în întâmpinarea acestei tendinţe,
numeroase organizaţii de turism, lucrative sau obşteşti, din diverse ţări europene
se preocupă, de mai mulţi ani, de organizarea şi instituţionalizarea turismului în
spaţiul rural.
Astfel, în ţările cu un grad ridicat de urbanizare şi industrializare a apărut
necesitatea de a recrea sau crea ambiantul rustic-rural sub multiple forme: sate de
vacanţă, ferme de vacanţă, sate club sau pentru tineret, staţiuni rurale de odihnă,
precum şi satul turistic care, în ultimii ani, deţine un loc prioritar.
Prin deschiderea graniţelor europene „Anul turistic“ – 1990 – a fost
înfiinţat EUROGITES, organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică.
Programul de acţiune al C.E. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei
organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele stabilite prin
statut, în acţiuni concrete. (26)
Din anul 1993 România este membră EUROGITES. În condiţiile de astăzi,
când EUROGITES nu primeşte fonduri pentru a putea pune în aplicare obiectivele
stabilite prin statut şi pentru a avea succes, turismul din toate ţările Europei şi
implicit din România trebuie să valorifice iniţiativa, pasiunea şi curajul
întreprinzătorilor particulari.
Fiind un fenomen socio-economic nou în evoluţia turismului, preocupările de
a defini turismul rural sunt sporadice şi pot fi întâlnite în literatura de specialitate
diferite definiţii conform unor orientări de moment a specialiştilor.
Astfel, după unele abordări psihologice (107), turismul rural este definit ca o
formă particulară de turism, ca un domeniu şi o artă a primirii turistului şi a unui
comportament ce diferă de alte forme de turism. Putem aprecia că turismul rural
este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali, care implică foarte mult respect
faţă de oaspeţi. Ca urmare, turistul nu este un anonim, ci un oaspete de seamă, un
prieten al familiei, care revine mereu cu plăcere la pensiune. Ca atare, se poate
observa o mare diversitate a schimbului de impresii între turişti şi gazdă,
cultivându-se continuu relaţii care duc în cele din urmă la intensificarea fluxului
turistic din zonă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Management in Agroturism.pdf