Marketingul și Sistemele Agricole și Agroalimentare

Cap. 1.1

MARKETINGUL ŞI SISTEMELE AGRICOLE ŞI AGROALIMENTARE

Marketingul este definit ca un ansamblu de activităţi ale întreprinderii ce are ca obiect crearea şi descoperirea nevoilor consumatorilor şi satisfacerea acestor nevoi cu produse şi servicii care prin caracteristicile, preţurile şi disponibilitatea lor în timp şi în spaţiu, pot oferi un ansamblu de avantaje ce pot asigura cumpărarea lor repetată de către consumatori şi profiturile întreprinderii.

Funcţiile marketingului încadrează următoarele obiective mai importante:

- satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum ( prin mijlocirea contactului

între vânzător şi cumpărător, alegerea canalelor de distribuţie, a formelor eficiente de

vânzare etc.);

- creşterea adaptabilităţii şi a dinamismului agentului economic;

- cunoaşterea nevoilor sau dorinţelor consumatorului, precum şi informarea

cumpărătorilor în scopul convingerii acestora să achiziţioneze produsele respective;

- prioritatea absolută a activităţilor comerciale;

- vânzare la un preţ care să avantajeze atât pe consumator cât şi pe producător în

condiţiile pieţei;

- rentabilitatea agentului economic.

Strategile de marketing sunt diferenţiate pentru companiile multinaţionale, întrucât acestea se confruntă cu două mari categorii de probleme.

1. - Prima categorie de probleme se referă la penetrarea unor pieţe naţionale. Deoarece firma operează cu două sau mai multe pieţe naţionale, ea trebuie să traverseze cu produsele preţurile, mesajele publicitare şi alte acţiuni frontierele de stat ale acestor ţări. Aceasta însemnă că trebuie respectate reglementări de stat privind securitatea produsului, igiena, protecţia mărcilor şi alte norme. Trebuie plătite taxe , impozite, tarife etc.

2. -A doua categorie de probleme priveşte dimensiunile propriu-zise ale marketingului. Se pot face referiri la definirea obiectivelor de marketing şi a cţiunilor care trebuie întreprinse în condiţiile oportunităţilor majore ( inclusiv riscurile existente ) pe care le oferă pieţele mondiale faţă de capacităţile şi lipsurile companiei.

Ramura marketingului specializată în problemele acestui domeniu, indiferent dacă este vorba de produse care merg în consumul industrial, sau sunt direct prezentate pentru consumul populaţiei poartă denumirea de marketing agricol sau agromarketing.

Marketingul agricol cunoaşte o serie de particularităţi generate de specificul activităţii agricole, acestea referindu-se la:

- dependenţa mai mare a producţiei agricole de factorii naturali şi biologici,

- caracterul sezonier al producţiei vegetale,

- nivelul mai scăzut al peformaţiei din agricultură etc.

Marketingul agroalimentar ca orice activitate economică, se caracterizează printr-un mecanism propriu, determinat de următoarele:

- structurile economice din agricultură date de formele de proprietate şi de exploataţie;

-volumul şi structura producţiei care determină oferta;

-consumul de produse agricole care determină cererea;

-formele organizatorice ale activităţii de valorificare a produselor agricole care cuprind

mai ales sistemul de preţuri şi aspectele financiare,

- structurile internaţionale şi politicile promovate de ele;

- cadrul legislativ cu caracter normativ existent într-o economie de piaţă.

Principalele coordonate ale marketingului în cadrul macrosistemului din domeniul agroalimentar trebuie să aibă în vedere:

- politica produselor şi preţurilor în cadrul pieţei agroalimentare;

- sistemele de distribuţie şi utilizarea lor în sfera marketingului agricol;

-tendinţele de dezvoltare în viitor a distribuţiei produselor agroalimentare;

- promovarea vanzărilor de produse agroalimentare;

- reclama în marketingul agroalimentar.

Specificul marketingului agroalimentar, este considerat semnificativ prin:

-marketingul a fost cunoscut mai întâi în sectorul agroalimentar şi apoi generalizat în

celelalte sectoare;

-activităţile de marketing desfăşurate pe marile pieţe de consumatori privesc întotdeauna

produsele alimentare;

-marketingul, prin activităţile sale specifice, nu este niciodată interesat numai pentru

produsele agricole sau pentru cele după o prima transformare, ci pentru cele

agroalimentare;

-marketingul agroalimentar nu se poate concepe numai în cadrul binomului dat de

elemente "produs-piaţă", ci în cadrul trinomului "produs-tehnologie-piaţă".

-în filiera marketingului agroalimentar există o multitudine de agenţi economici care au

specificitaţii distincte cu referire la;

-agentul economic primar (de regulă acesta fiind identificat cu producătorul agricol),

agentul economic secundar (acesta fiind reprezentat de o cooperativă, o asociaţie sau o

altă formă de înţelegere), agentul economic de tip întreprindere (considerat un integrator

care la rândul lui poate fi integral), agentul economic monopolist sau tradiţional, agenţii

economici prestatori de servicii şi alte activităţi intermediare, agenţii economici din sfera

distribuţiei finale ( comercianţii ).

Sistemele agricole transformă materiile prime pe care le oferă mediul ambiant (energie solară, rezerve nutritive ale solului etc.), precum şi cele adăugate de om îngrăşăminte, apa, energia mijloacelor mecanice etc.) în produse agricole.

Sistemul agroalimentar poate fi definit pe de o parte ca un ansamblu al fluxurilor bunurilor şi seviciilor ce contribuie la satisfacerea nevoilor consumatorilor în limitele unui spaţiu geografic regiune ţară, entitate supranaţională iar pe de altă parte ca o reţea interdependentă de agentul economic (intreprinderi şi instititiţii financiare, organizaţii publice implicaţi în fluxul produselor agroalimentare. Simplificat, acest sistem cuprinde următoarele verigi: aprovizionarea agriculturii şi industriei alimentare, agricultura, industriile agricole şi alimentare, distribuţia en-gros şi en-detail, consumurile casnice şi colective.

Sistemele de marketing au rolul de distribuţie în spaţiu şi timp a produselor rezultate din sistemele agroalimentare până la consumator. Deci, în cadrul acestor sisteme se transferă produsele agricole şi agroalimentare de bază ale producătorilor. Volumul serviciilor de marketing, cum sunt ambalarea, depozitarea, transportul etc., depind de aspectul calitativ şi/sau fizic al produselor vândute.

Sistemul agroalimentar ( SA ) include elemente carcteristice privind:

- SA satisface funcţia de consum alimentar;

- în SA produsele agroalimentare sunt de natură biologică;

-în acest SA există şi acţionează o diversitate de agenţi economici;

-SA este supus variaţiilor aleatorii ale mediului agro-climatic, ale pieţelor produselor şi a

celor financiare;

-în cadrul sistemului se manifestă acţiunea unor centre de comenzi multiple

( întreprinderi, instituţii guvernamentale );

-în SA există o reglare mixtă (piaţă, stat, acorduri internaţionale)

De aici se poate deduce că sistemul agroalimentar este constituit dintr-un ansamblu de agenţi economici care contribuie la satisfacerea cererii de bunuri şi servicii alimentare şi cadrul teritoriului naţional şi pieţei internaţionale