Modelarea și Simularea Sistemelor Agricole

INTRODUCERE

In acesta etapa a dezvoltarii umane revolutia tehnico-stiintifica ramane este cea care se impune in toate aspctele pozitive si negative ale vietii omenesti si chiar a viitorului intregii planete.

Modelarea sl simularea proceselor economice este disciplina economica de granita cu matematica si tehnica de calcul Se ocupa de fundamentarea deciziei manageriale in conditii de eficienta pentru producator, cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile si cu posibilitatea utilizarii tehnicii simularii.

Modelarea a unui proces decizional ne conduce la precizarea elementelor acestuia, şi anume: decidentul, formularea problemei si precizarea obiectivele propuse de decident (minimizarea/ maximizarea unor indicatori tehnico-economici), mulţimea variantelor/alternativelor posibile ce caracterizează o situaţie decizională, mulţimea consecinţelor anticipate pentru fiecare variantă, stările naturii - factori independenţi de decidenţi, de tip conjunctural. Din mulţimea variantelor posibile, calculate dupa o metoda sau mai multe metode, decidentul urmează să reţină numai una, şi anume pe cea mai convenabilă.

Modelarea economica ofera managerului latura riguroasa a actiunilor sale ("stiinta de a conduce"), modalitati multiple de punere de acord a resurselor (materiale, umane, financiare) existente cu obiectivele formulate pentru o anumita perioada de timp, oferindu-i posibilitatea de a gandi si a decide "mai bine" si "mai repede" fara sa denatureze realitatea.

Solutia pe care decidentul o va alege depinde de datele pe care le analizezeaza si modelaza care reprezinta de fapt elemente ale "vectorului de intrare" in model economico-matematice care pot fi: deterministe din care rezulta solutia optima sau stochastice care ofera solutia optima cu o anumita probabilitate.

Capitolul 1. MODELAREA FENOMENELOR ECONOMICE

1.1. CONTINUTUL MODELELOR ECONOMICE

In procesul cunoasterii dispunem de o multitudine de metode, de căi, de mijloace care fac posibilă identificarea, determinarea stiintifică a fenomenelor din natură si societate. O foarte largă utilizare o are in prezent modelarea fenomenelor cercetate.

Metoda modelelor sau a modelării, despre semnificatia căreia oferă mărturie atâtea rezultate din cercetările stiintifice, nu constituie o descoperire nouă în stiintă. Doar denumirea de "model" sau "modelare" pentru un anumit fel de reprezentare a unor fenomene sau teorii este de dată relativ recentă.

Metoda modelării, vorbind la un mod foarte general, se foloseste de un anumit tip particular de analogii, modele care reproduc anumite laturi ale obiectului studiat pentru usurarea cercetării sale stiintifice.

Dezvoltarea spectaculoasă a stiintei are printre trăsăturile sale cele mai semnificative, tocmai aplicarea modelării, a metodelor statistico-matematice si a tehnicii moderne de calcul in valorificarea informatiei. Procesul de "matematizare" inceput in domeniul stiintelor naturii si al celor tehnice s-a extins treptat la stiintele sociale, pe măsura atestării eficientei practice a metodelor statistico-matematice noi in analiza si proiectarea economică.

Astăzi este cu neputintă de conceput o disciplină economică sau socială care să nu folosească in procesul său de cunostere metode de cuantificare, de exprimare numerică, a legitătilor, a interdependentelor, de măsurare a tendintelor.

Este caracteristic faptul că insăsi economia politică in generalizările sale teoretice, in deducerea unor teze de maximă generalitate, in analizele sale, de multe ori abstracte, recurge la metode statistico-matematice, la elaborarea de modele economico-matematice, la exprimarea numerică, riguroasă a unor procese si fenomene.

Cu atât mai mult, disciplinele economice de "ramură" specifice sunt obligate să recurgă la acest instrument modern care garantează nu numai precizia formulării concluziilor, dar si eficienta deciziilor ce se iau, pe această bază, in activitatea economică concretă.

Inainte de a arăta obiectivele concrete care stau in atentia aplicării modelării, voi incerca să subliniez câteva probleme ce s-au ivit odată cu introducerea metodelor matematice de cercetare in stiintele sociale si in special in economie.

O primă problemă este aceea că sunt încă autori care pun sub semnul întrebării măsurătorile care sunt efectuate de stiinta economică, pe fenomene neprovocate intentionat.

In stiintele naturii modelele sunt rezultatul a numeroase experiente, prin intermediul cărora se tinde spre sesizarea si reproducerea unor procese care au loc în natură. Ele urmăresc de regulă, verificarea unor ipoteze sau teorii prin descrierea cantitativă, numerică a fenomenelor la care se referă.

Dar măsurarea poate fi efectuată pe diverse căi, intre care experienta organizată de laborator, in cadrul căruia sunt provocate anumite fenomene, este numai una din căile posibile.

Stiinta economică, care nu are practic posibilităti de a efectua experiente, poate efectua constient anumite măsurători pe fenomene neprovocate in vederea verificării unui model teoretic.

Valoarea unui experiment, a unui fenomen este dată insă nu de intentia, de hotărârea cercetătorului de a săvârsi experimentul, ci de faptul că obiectiv, independent de vointa cuiva, fenomenul s-a produs "ca si cum", ar fi fost provocat în conditii experimentale, adică intr-o izolare relativă a procesului observat, ceilalti factori fiind considerati relativ constanti.