Morcovul si sfecla rosie

1. Originea şi importanţa culturii. 2. Cerinţele faţă de factorii mediului ambiant. 3. Tehnologia de cultivare a morcovului. 4. Tehnologia de cultivare a sfeclei roșii.

MORCOVUL

Daucus carota L.

Familia Umbelliferae (Apiaceae)

Originea și aria de răspîndire

albă; galbenă.

Olandezii obţin primele forme ameliorate de morcov în sec. al XVIII-lea.

În prezent, morcovul se cultivă pe circa 770 mii ha, cu o producţie

totală de peste 15 milioane tone.

Mari cultivatoare sunt: SUA, China, Anglia, Franţa, Japonia, Polonia.

Producțiile cel mai mari sunt obținute în Olanda - 68,5 t/ha.

În republică morcovul se cultivă în toate raioanele țării.

Suprafețele cultivate cu morcov în republică constituie 3,47 mii ha.

Importanţa culturii

Morcovul a fost numit şi „ginsengul săracului”, datorită numărului mare de substanţe naturale care au efecte benefice asupra sănătăţii.

Rădăcinile de morcov conţin: apă 87,3%, zaharuri 6,89%, celuloză 1,39 %, proteine 1,52 %, acid ascorbic 3,9 mg /100 g substanţă proaspătă, carotenoide 8,8mg/100 g substanţă proaspătă.

Pe lângă cele menţionate, acestea mai conţin vitaminele B1, B2 şi substanţele minerale: Na-1,79%, P-0,35%, K- 4,14%, Ca – 0,44%, Mg – 0,172 % (din substanţa uscată).

Betacarotenul;

Carotenemie.

Clasificarea

•Daucus sativus include cinci subspecii: afghanicus

syriacus

cilicicus

mediterraneus

japonicus

Particularităţi botanice şi biologice

Morcovul este o plantă erbacee, bienală.

În primul an formează o rădăcină pivotantă şi o rozetă de frunze, iar în anul al doilea tulpini florifere, flori şi fructe.

Sistemul radicular

Sistemul radiculareste binedezvoltat, pătrunzând în sol până la 50 – 60 cm adâncime, iar unele rădăcini până la 2 m. La circa 35–40 zile de la răsărire, rădăcina principală şi axa hipocotilă a plantei încep să se tuberizeze.

Frunzele

Sunt lung peţiolate de 2-4 ori penatsectate, cu segmentele de ultim ordin ovate sau eliptice, penat-fidate, cu lobii dinţaţi sau laciniaţi.

Tulpina floriferă, infloriscența.

Tulpina floriferă,care se formează în al doilea an, esteramificată, cilindrică, striată, asprupă pubescentă, fistuloasă şi înaltă de 1,2 – 1,5 m. Inflorescenţa (umbelă compusă), cu flori mici, albe.