Extras din curs

Managementul unitatilor din economia agroalimentara

1. Alimentatia si produsele agroalimentare

Scopul, notiunea economiei agroalimentare o contstituie volumul de produse, servicii destinate satisfacerii nevoilor alimentare ale membrilor societatii.

Alimentatia este un proces instinctiv, vital, cotidian.

Infaptuirea acestui proces implica consumul unei categorii specifice de bunuri, a produselor agroalimentare.

In raport cu ansamblul bunurilor, bunurile agroalimentare se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- comestibilitate – ele dispun de o serie de insusiri care le fac apte de a fi deservite, calitati organoleptice, prospetime, acceptabilitate psiho-sociala. Produsele agroalimentare sunt comestibile ca atare iar altele devin apte de a fi consumate dupa unele procese de prelucrare.

- capacitatea nutritiva – au un anumit potential energetic si un anumit echilibru intre elementele nutritive.

- perisabilitatea – produsele agroalimentare sunt bunuri de natura biologica si ca atare au o durata de viata determinata.

Productia de bunuri agroalimentare prezinta masura insemnata, caracter sezonier pentru ca materia prima din care se obtine este sezoniera.

Caracteristicile bunurilor agroalimentare confera un specific bine definit activitatilor legate de productie conditionand prelucrarea acestor bunuri. Aceste caracteristici stau la baza specificului economiei agroalimentare.

2. Filierele de productie

Asigurarea nevoilor alimentare implica desfasurarea unei multitudini de activitati: productie primara (productie agricola, conditionare, stocare, prelucrare (transformare), desfacere (distributie).

Activitatile mentionate au un continut concret care difera de la un produs agroalimentar la altul.

In decursul istoriei, initial toate aceste activitati se desfasurau in cadrul exploatatiei agricole, treptat pe masura dezvoltarii diviziunii muncii activitatile mentionate s-au individualizat ca verigi de sine statatoare.

Autonomia diferitelor activitati dibandite in virtutea diviziunii muncii are un caracter relativ deoarece toate activitatile sunt corelate si concura la obtinerea produselor alimentare.

Totalitatea activitatilor specifice obtinerii unui anumit produs sau anumite grupe de produse formeaza o filiera de productie (filiera laptelui, carnii, zaharului, uleiului, vinului).

Ansamblul filierelor de productie privite in unitatea si interdependenta lor formeaza economia agroalimentara.

Economia agroalimentara defineste ansamblul constituit din totalitatea activitatilor economice care in interdependenta lor dinamica participa la productia primara, transformarea, dristributia unor bunuri materiale specifice menite sa asigure valoarea functiei alimentare intr-o societate.

Economia agroalimentara este o parte integranta a economiei nationale.

Din punct de vedere structural economia agroalimentara are ca verigi de baza intreprinderile specifice diverselor faze, trepte de obtinere, prelucrare, transformare.

3. Structura economiei sau sectorului agroalimentar.

Economia agroalimentara se prezinta ca o structura complexa, ca o tesatura de unitati economice de diferite profile. Pentru a pune in evidenta structura se folosesc mai multe criterii:

a. tipologie (profilul activitatii, natura caracteristicile activitatii):

- agricultura

- industria alimentara

- distributie

- alimentatie publica

- industriile din amonte si serviciile adiacente

- import, export

b. functional

- productie agricola

- transformare

- distributie

Sub impactul adancirii diviziunii muncii si a schimbarilor in timp a preferintelor consumatorilor in cadrul economiei agroalimentare s-au produs si se produc anumite mutatii:

- reducerea treptata a ponderii produsului agricol in favoarea produsului final

- cresterea ponderii activitatilor de distributie in raporturile intersectoriale

Industria alimentara – avem industrie de prelucrare primara si industrie de prelucrare secundara, subsectoare de prelucrare primara de ansamblu:

Distributia – se structureaza in canale de gross si de detail.

Baza economiei agroalimentare este constituita dintr-o tesatura de intreprinderi de profiluri diferite. Relatiile dintre aceste intreprinderi sunt raporturi concurentiale (raporturi intersectoriale, raporturi intrasectoriale).

Securitatea alimentara – asigurarea necesitatilor alimentare pentru un trai decent pentru toti membrii societatii. Depinde de 2 variabile: existenta produselor (oferta suficienta), venituri suficiente.