Silvicultură

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Agronomie
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 101 în total
Cuvinte : 44540
Mărime: 1.86MB (arhivat)
Publicat de: Dacian Baciu
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Prof.dr.M.Sc.ing. Norocel-Valeriu Nicolescu

Extras din curs

CAPITOLUL 1.

CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. Definirea silviculturii. Părţi componente

După cum indică şi etimologia cuvântului, silvicultura se ocupă de cultura pădurii, fiind definită

actualmente în Europa drept ştiinţa aplicativă care se ocupă cu îndrumarea ecosistemelor forestiere în

scopul satisfacerii nevoilor societăţii (produse şi servicii) într-un mod ecologic durabil. Pentru realizarea

acestui obiectiv, silvicultura utilizează şi integrează teoreme, teorii, principii şi metode ale ecologiei,

biologiei şi economiei, aşa cum acestea rezultă din pădurile naturale sau spontane (xxx, 1996).

Termenul de silvicultură s-a format în limba română din două cuvinte de origine latină: silva-silvae -

pădure şi cultura-culturae - cultivare.

Noţiunea de pădure derivă din latinescul palus-paludis (baltă), de la care s-a preluat acuzativul

paludem, care a trecut la palude iar apoi, prin inversiune (padule) şi rotacism s-a ajuns la românescul pădure

(Drăcea, 1923).

Pădurile, împreună cu terenurile destinate împăduririi, care servesc nevoilor de cultură, producţie sau

administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive, formează fondul forestier

(xxx, 1996).

Considerată atât ştiinţă cât şi artă (Boppe, 1889; Jacquot, 1931; Nyland, 1996), silvicultura a fost

definită în ţara noastră în sens larg şi în sens restrâns. În sens larg, silvicultura tratează problemele privind

crearea şi îngrijirea pădurilor, recoltarea şi valorificarea produselor obţinute, precum şi organizarea şi

administrarea întregului proces de gospodărire (Negulescu, în Negulescu et al., 1973). În sens restrâns însă,

silvicultura se ocupă numai de cultură propriu-zisă a pădurilor, adică de (a) întemeierea lor pe cale naturală

sau artificială, (b) conducerea şi ameliorarea acestora în timpul dezvoltării lor, precum şi de (c) recoltarea

lemnului şi a celorlalte materii prime produse (Negulescu, în Negulescu et al., 1973). De aceea, se consideră

că silvicultura este compusă din două părţi distincte:

1. Silvobiologia (biologia pădurii, silvologia), care se ocupă cu studiul pădurii din punctul de vedere al

organizării şi funcţionării acesteia. Silvobiologia include:

- studiul elementelor constituente ale pădurii şi al modului său de organizare;

- studiul legilor şi proceselor care guvernează viaţa pădurii.

2. Silvotehnica (silvicultură aplicată, ecologie forestieră aplicată – Smith et al., 1997), care studiază

metodele tehnice folosite pentru întemeierea (regenerarea), îngrijirea-conducerea şi exploatarearegenerarea

pădurii în conformitate cu natura acesteia şi cu sarcinile gospodăriei silvice.

În mod evident, cele două componente menţionate se împletesc şi se condiţionează reciproc, definind

caracterul unitar şi specific al silviculturii (Negulescu, în Negulescu et al., 1973).

1.2. Scurt istoric al silviculturii

Primele informaţii cu caracter silvic sunt întâlnite în diverse tratate de botanică forestieră, aşa cum este

monografia coniferelor din Elveţia De arboribus coniferis resiniferis (Belon, 1563), precum şi în lucrarea Le

théâtre de l’agriculture et menage des champs a genevezului Olivier de Serres (1600) (xxx, 1977).

În general, paternitatea ştiinţelor silvice la nivel mondial este atribuită francezului Henry-Louis

Duhamel du Monceau care, între 1755 şi 1767, a publicat impresionanta lucrare (în cinci volume) Traité

complet des bois et forêts, din care primul volum se intitulează Traité des arbres et arbustes qui se cultivent

en France en pleine terre (1755) (xxx, 1977). În Marea Britanie, rolul de precursor al ştiinţelor silvice pe

glob este atribuit lui John Evelyn, autor al lucrării Silva, or a discourse of forest trees and the propagation of

timber in His Majesty’s Dominions (1664).

Chiar dacă numeroase lucrări apărute în secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea

(Silvicultura oeconomica – Hans von Carlowitz, 1713; Anweisung zur Holzzucht für Förster – Georg Ludwig

Hartig, 1791; Anweisung zum Waldbau – Heinrich Cotta, 1816) au inclus diverse aspecte ale silviculturii,

totuşi primul curs clasic de Silvicultură este cel datorat profesorilor francezi Bernard Lorentz şi Adolphe

Parade (Cours élémentaire de culture des bois) şi publicat în anul 1837.

Epicentrul silviculturii moderne este, fără îndoială, Germania sfârşitului de secol al XVIII-lea şi

începutului de secol al XIX-lea, unde au apărut şi s-au dezvoltat primele unităţi de învăţământ forestier de

diverse niveluri, cum sunt:

1. Şcoli de maiştri silvici, la Werningerode-Ilsenburg (Harz) (înfiinţată de von Zanthier în 1763), Zilbach

(Saxa - înfiinţată de Heinrich Cotta în 1785), respectiv Hungen (Hessa, a lui Georg Ludwig Hartig şi

înfiinţată în 1789);

2. Academii silvice, la Berlin (1821), Eisenach (1830), Münden (1868);

3. Catedre cu profil silvic sau facultăţi forestiere propriu-zise la universităţile din Berlin (1770), Göttingen

(1775), Freiburg im Breisgau (1787), Tübingen (1817), Giessen (1825) etc. (Hough, 1878; Badré, 1977;

EUROFOR, 1998).

Celălalt pol al silviculturii mondiale l-a constituit Franţa, unde Bernard Lorentz, primul silvicultor

francez absolvent în Germania, a înfiinţat în 1824 Şcoala regală forestieră de la Nancy.

Şcolile silvice germane şi franceză au contribuit determinant la înfiinţarea facultăţilor sau

universităţilor cu profil silvic de la Stockholm-Suedia (1828), Gorki-Rusia (1848), Lisabona-Portugalia

(1855), Zürich-Elveţia (1855), Lampen-Socken-Finlanda (1859), Petrovsk (Moscova)-Rusia (1865),

Vallombrosa-Italia (1869), Copenhaga-Danemarca (1869), Viena-Austria (1875) etc. (Hough, 1878).

În România, prima şcoală cu profil silvic a fost înfiinţată lângă Bucureşti în anul 1850, având trei

profesori francezi. După numeroase transformări (desfiinţată în 1853, după plecarea cadrelor franceze,

reînfiinţată şi înglobată în Şcoala de Agricultură de la Pantelimon respectiv Herăstrău între 1862 şi 1883,

transformată în Şcoală Specială de Silvicultură între 1883 şi 1886 etc.), aceasta şi-a dobândit statutul de

instituţie de învăţământ superior numai în 1901, odată cu acceptarea la examenul de admitere numai a

absolvenţilor de liceu cu bacalaureat (Popovici, 1920, Negulescu, în Negulescu şi Ciumac, 1959; Ivănescu,

1972; Giurescu, 1976).

Preview document

Silvicultură - Pagina 1
Silvicultură - Pagina 2
Silvicultură - Pagina 3
Silvicultură - Pagina 4
Silvicultură - Pagina 5
Silvicultură - Pagina 6
Silvicultură - Pagina 7
Silvicultură - Pagina 8
Silvicultură - Pagina 9
Silvicultură - Pagina 10
Silvicultură - Pagina 11
Silvicultură - Pagina 12
Silvicultură - Pagina 13
Silvicultură - Pagina 14
Silvicultură - Pagina 15
Silvicultură - Pagina 16
Silvicultură - Pagina 17
Silvicultură - Pagina 18
Silvicultură - Pagina 19
Silvicultură - Pagina 20
Silvicultură - Pagina 21
Silvicultură - Pagina 22
Silvicultură - Pagina 23
Silvicultură - Pagina 24
Silvicultură - Pagina 25
Silvicultură - Pagina 26
Silvicultură - Pagina 27
Silvicultură - Pagina 28
Silvicultură - Pagina 29
Silvicultură - Pagina 30
Silvicultură - Pagina 31
Silvicultură - Pagina 32
Silvicultură - Pagina 33
Silvicultură - Pagina 34
Silvicultură - Pagina 35
Silvicultură - Pagina 36
Silvicultură - Pagina 37
Silvicultură - Pagina 38
Silvicultură - Pagina 39
Silvicultură - Pagina 40
Silvicultură - Pagina 41
Silvicultură - Pagina 42
Silvicultură - Pagina 43
Silvicultură - Pagina 44
Silvicultură - Pagina 45
Silvicultură - Pagina 46
Silvicultură - Pagina 47
Silvicultură - Pagina 48
Silvicultură - Pagina 49
Silvicultură - Pagina 50
Silvicultură - Pagina 51
Silvicultură - Pagina 52
Silvicultură - Pagina 53
Silvicultură - Pagina 54
Silvicultură - Pagina 55
Silvicultură - Pagina 56
Silvicultură - Pagina 57
Silvicultură - Pagina 58
Silvicultură - Pagina 59
Silvicultură - Pagina 60
Silvicultură - Pagina 61
Silvicultură - Pagina 62
Silvicultură - Pagina 63
Silvicultură - Pagina 64
Silvicultură - Pagina 65
Silvicultură - Pagina 66
Silvicultură - Pagina 67
Silvicultură - Pagina 68
Silvicultură - Pagina 69
Silvicultură - Pagina 70
Silvicultură - Pagina 71
Silvicultură - Pagina 72
Silvicultură - Pagina 73
Silvicultură - Pagina 74
Silvicultură - Pagina 75
Silvicultură - Pagina 76
Silvicultură - Pagina 77
Silvicultură - Pagina 78
Silvicultură - Pagina 79
Silvicultură - Pagina 80
Silvicultură - Pagina 81
Silvicultură - Pagina 82
Silvicultură - Pagina 83
Silvicultură - Pagina 84
Silvicultură - Pagina 85
Silvicultură - Pagina 86
Silvicultură - Pagina 87
Silvicultură - Pagina 88
Silvicultură - Pagina 89
Silvicultură - Pagina 90
Silvicultură - Pagina 91
Silvicultură - Pagina 92
Silvicultură - Pagina 93
Silvicultură - Pagina 94
Silvicultură - Pagina 95
Silvicultură - Pagina 96
Silvicultură - Pagina 97
Silvicultură - Pagina 98
Silvicultură - Pagina 99
Silvicultură - Pagina 100
Silvicultură - Pagina 101

Conținut arhivă zip

  • Silvicultura.pdf

Alții au mai descărcat și

Gazonul - Știință și Artă

ISTORIC. IMPORTANTA. ROL Unul din principalele ecosisteme ale lumii îl reprezinta pajistea. Frumusetea acesteia si posibilitatea unei perspective...

Fabricarea pastelor făinoase

Fabricarea pastelor fainoase Pastele fainoase sunt produse alimentare ce se prepara din faina de grau si apa, cu sau fara adios de alte materiale...

Factorii climatici în viața pădurii

LUMINA Cel mai important în viata pădurii este lumina fără de care fotosinteza nu are loc. La limita exterioară a atmosferei pământului...

Grâul de Toamnă

A.GRÂUL DE TOAMNĂ 1. PLATELE PREMERGATOARE a.Foarte bune: leguminoase anuale şi perene, inul de ulei şi fibre, rapiţa, cartofii de vară. b.Bune:...

Tehnologia Creșterii Cabalinelor

1.Importanta cresterii cabalinelor Munca sau forta de tractiune este principala productie de economica realizata de cabaline in conditii de...

Produse Forestiere

CURSUL NR 1 1ASPECTE GENERALE 1.1. Natura produselor nelemnoase şi definirea termenilor Produsele nelemnoase ale pădurii sunt resurse materiale...

Tehnologia Culturilor Silvice

FAMILIARIZAREA CU STATIUNEA DIDACTICO-EXPERIMENTALA A COLEGIULUI AGRICOL TAUL 1. Caracteristica generala a gospodariei (localitatea, distanta de...

Amenajarea Pădurilor

TEMA 1.1. - AMENAJAREA PĂDURILOR ÎN CONTEXTUL SILVICULTURII CU ŢELURI MULTIPLE. SARCINILE , BAZELE ŞI PRINCIPIILE DE AMENAJARE A PĂDURILOR CU...

Te-ar putea interesa și

Necesitatea utilizării topografiei în silvicultură

1. Introducere Conform etimologiei cuvantului (din limba greaca, topos = loc si graphien = a desena, a scrie), Topografia este una din stiintele...

Valorificarea deșeurilor provenite din industria lemnului și silvicultură

Motivatia lucrarii Poluarea a apărut odată cu dezvoltarea primelor aşezări urbane, sub influenţa factorului antropic. Iniţial, produsele poluante...

Silvicultura

Après avoir longtemps hésité sur le sujet de mon mémoire de licence en ce qui concerne le domaine spécialisé à investiguer, je me suis penchée sur...

Valorificări ale Reziduurilor Solide Organice în Agricultură și Silvicultură

1.UTILIZAREA NĂMOLURILOR DE LA STAŢIILE DE EPURARE A APELOR UZATE ŞI A GUNOIULUI DE GRAJD Fertilitatea solului este detreminată de...

Silvicultură și produsele pădurii - măceșul

Cap. I Prezentare generală Măceşul, cu denumirea ştiinţifică Rosa canina, aparţine de genul Rosa, cu circa 200 de specii, existente în regiunile...

Silvicultura și produsele pădurii

Capitolul 1.Structura fondului forestier Prezentare generala Judetul Gorj se gaseste in sud-vestul tarii, in nordul Olteniei, pe Jiul Mijlociu....

Silvicultura și produsele pădurii în Județul Gorj

I. CADRUL NATURAL Prima entitate administrativa pe teritoriul actual al judetului Gorj mentionata documentar in 1385, a fost Tara Jelii, urmata de...

Silvicultura

CAPITOLUL I DESCRIEREA GENERALA A TERITORIULUI DESERVIT DE PEPINIERA Ocolul Silvic Bicaz îsi are denumirea dupa valea principala care strabate...

Ai nevoie de altceva?