Cuprins
- SPAŢIUL RURAL ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ DURABILĂ
- 1.1. Spaţiul rural: concept, noţiune, definiţie 8
- 1.2. Ruralul şi urbanul. Delimitări conceptuale. Criterii de
- delimitare 10
- 1.2.1. Criterii de delimitare a aşezărilor urbane şi
- rurale în România 13
- 1.2.2. Încercări de definire a ruralului şi urbanului pe
- plan mondial 19
- 1.2.3. Delimitarea spaţiului rural conform criteriilor Organizaţiei
- pentru Comerţ şi Dezvoltare Economică şi ale
- Uniunii Europene 23
- 1.3. Structura spaţiului rural 25
- 1.3.1. Zone rurale periurbane sau preorăşeneşti 26
- 1.3.2. Zonele rurale intermediare sau în echilibru 26
- 1.3.3. Zonele rurale periferice, marginale sau defavorizate 28
- 1.4. Caracteristicile şi funcţiile spaţiului rural 32
- 1.4.1. Caracteristicile spaţiului rural 32
- 1.4.2. Funcţiile spaţiului rural 34
- 1.5. Dezvoltarea rurală - noţiune, definiţie 36
- 1.5.1. Dezvoltarea rurală în plan economic 37
- 1.5.2. Dezvoltarea rurală în plan ecologic 39
- 1.5.3. Dezvoltarea rurală în plan social 40
- 1.6. Dezvoltarea rurală durabilă 41
- 1.6.1. Conceptul de dezvoltare durabilă 41
- 1.6.2. Conceptul de dezvoltare rurală integrată şi obiectivele
- dezvoltării rurale integrate 44
- 1.6.3. Principiile dezvoltării rurale durabile 48
- 1.6.4. Factorii dezvoltării rurale durabile 50
Extras din curs
Capitolul 1
SPAŢIUL RURAL ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ DURABILĂ
1.1. Spaţiul rural: concept, noţiune, definiţie
Termenul de spaţiu rural a fost şi este subiectul a numeroase definiţii şi interpretări.
Astfel în literatura de specialitate numeroşi specialişti în domeniu au definit noţiunea de spaţiu rural şi dezvoltare rurală sub diferite aspecte. Mulţi specialişti definesc spaţiul rural prin opoziţie cu spaţiul urban ca fiind „zona caracterizată printr-o populare şi densitate relativ slabă şi prin preponderenţa activităţii agricole”.
Lemoin F. consideră că spaţiul rural cuprinde „teritoriul naţional minus ceea ce este urbanizat, ceea ce constituie localităţile urbane şi activităţile industriale”.
Spaţiul rural, contrar spaţiului urban, nu comportă mari concentrări de oameni. Aglomerările sunt limitate la dimensiunile satului.
Pierre George, definind ruralul prin raport cu urbanul arată că: „satul se opune oraşului; faptele de la sat sunt fapte rurale” ”geografia rurală studiază satul şi nu numai agricultura” ”satul fiind tema de visare a ţăranilor urbanizaţi care şi-au părăsit amintirile lor”.
În Europa începând cu anii 1987-1988 a început un nou proces de preţuire mai accentuată a spaţiului rural. În această perioadă s-a desfăşurat Campania Europeană pentru lumea rurală, organizată de către Consiliul Europei, campanie compusă dintr-o serie de manifestări şi de conferinţe pe teme diverse, care au fost în mare măsură la originea publicării Cartei elveţiene pentru dezvoltarea lumii rurale, adoptată de către Comitetul Naţional al Mediului Rural pe 16 decembrie 1987.
În timpul celui de-al Doilea Forum European pe probleme de agricultură din octombrie 1992 preşedintele Comisiei de agricultură, de atunci, a propus elaborarea unei carte a dezvoltării rurale europene.
Primul proiect de Cartă Europeană a Spaţiului Rural a fost prezentat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pe 28 iulie 1995, la Strasbourg.
Forma definitivă a Cartei a fost obţinută la Sesiunea Ordinară a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pe 23 aprilie 1996 sub denumirea de Recomandarea 1296 (1996) cu privire la Carta europeană a spaţiului rural.
Această Cartă a fost realizată pentru a crea principiile directoare dezvoltării durabile a agriculturii, silviculturii şi spaţiului rural european. Aceste principii ar trebui să servească statelor membre şi nemembre ca bază de plecare pentru a putea pregăti o reformă a politicii lor în aceste domenii.
Definiţia spaţiului rural a trecut şi ea prin diferite forme în cursul diferitelor etape ale naşterii Cartei.
Conform articolului 2 din Proiectul de Cartă Europeană a Spaţiului Rural elaborată de Comisia de agricultură şi dezvoltare rurală a Consiliului Europei, prin spaţiu rural se înţelege: terenul agricol, aferent culturilor şi creşterii animalelor şi spaţiului funciar neagricol aferent altor întrebuinţări decât agricultura şi anume locuirea sau activităţile oamenilor care trăiesc în mediul rural.
După discutarea acestui text la cel de-al treilea Forum European de la Verona, din martie 1995, Comisia însărcinată cu amendarea proiectului de cartă europeană a redefinit spaţiul rural prin următoarea formulare: „expresia spaţiului rural conţine zona interioară şi de coastă şi cuprinde satele şi oraşele mici în care cea mai mare parte a terenului este utilizată pentru agricultură şi silvicultură, amenajarea zonelor montane de petrecere a timpului liber şi de distracţii, rezervaţii naturale, ale activităţii de locuit şi de habitat sau destinate unei activităţi artizanale, de service sau industriale”.
Părţile agricole şi neagricole ale spaţiului rural formează o entitate distinctă faţă de spaţiul urban, care se caracterizează prin concentraţii mari de locuitori şi structuri verticale şi orizontale.
Forma definitivă a noţiunii de spaţiu rural o întâlnim în Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spaţiului rural, în următoarea definiţie: „expresia (noţiunea) de spaţiu rural are în vedere o zonă interioară, inclusiv satele şi micile oraşe, în care marea parte a terenurilor sunt utilizate pentru:
a) agricultură, silvicultură, acvacultură şi pescuit;
b) activităţile economice şi culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc.);
c) amenajările de zone neurbane pentru timpul liber şi distracţii (sau de rezervaţii naturale);
d) alte folosinţe (cu excepţia celor de locuit)”.
Noua concepţie despre rural spune că spaţiul rural în Europa constituie un spaţiu peisager, preţios, rezultat al unei lungi istorii şi a cărui salvare este o vie preocupare pentru societate.
Spaţiul rural îşi poate îndeplini funcţiile de aprovizionare, de destindere şi de echilibru, din ce în ce mai cerute în societate, doar dacă el va rămâne un spaţiu de viaţă atrăgător şi dotat cu o bună infrastructură, o agricultură şi o silvicultură viabilă, condiţii locale favorabile activităţilor economice neagricole, un mediu intact şi cu un peisaj îngrijit.
Analiza istorică a evoluţiei mediului rural impune consideraţii privind ruralul tradiţional, modern şi contemporan. Prin urmare, ruralul nu este o realitate statică, ci un mediu dinamic, în permanentă evoluţie şi confruntare cu mediul urban. Astfel, ruralul modern ia treptat locul ruralului tradiţional.
Dar spaţiul rural se defineşte ca un mod particular de utilizare a spaţiului şi a vieţii sociale şi se caracterizează prin:
a) o densitate redusă de locuitori şi de construcţii, făcând să apară preponderent în peisaje o întindere vegetală;
b) uzanţa economică de dominanţă agro-silvico-pastorală;
c) modul de viaţă a locuitorilor săi caracterizat prin apartenenţa lor la colectivităţile de talie limitată şi prin raportul lor particular cu spaţiul;
d) o identitate şi o reprezentare specifică, cu conotaţii puternice ale culturii săteşti. (Kayser, B., 1990)
Spre deosebire de sat, care se referă la unităţi sociale sau aşezări umane specifice, puternic individualizate, conceptul de rural sugerează ansamblul spaţiului în care sunt situate satele, raporturile lor de interdependenţă şi specificitate ecologică a comunităţii săteşti. Conceptul de rural, de asemenea, desemnează anumite populaţii care se disting în interiorul colectivităţii umane sau a societăţii globale prin particularităţi economice, demografice, ecologice şi socio-culturale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Spatiul Rural si Dezvoltare Rurala Durabila
- cap 5.doc
- cap02.doc
- Cap4-prelucrat.doc
- Capitolul 3.doc
- capitolul1.DOC
Alții au mai descărcat și
INTRODUCERE După anul 1989, ţara noastră s-a aflat într-o perioadă de tranziţie, prin trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă....
Motto : “Pentru a înţelege prezentul şi a planifica viitorul, trebuie să ne cunoaştem trecutul. Modul de folosire a apelor de către un popor...
1. Rezumatul planului de afaceri Prezentul plan de afaceri se elaborează ca instrument de planificare, respectiv de programare a activităţii...
Consideraţiuni generale privind dezvoltarea durabilă Dezvoltarea durabilã, viabilã şi susţinutã din punct de vedere ecologic, este consideratã...
Plante floricole cultivate la ghivece in cultura hidroponica Cultura hidroponica reprezinta un sistem de cultivare a plantelor fara a utiliza...
Introducere Agricultura este o ramură traditională a economiei românesti care are ca mijloc de productie fondul funciar agricol (totalitatea...
INTRODUCERE: Strategiile pe termen lung trebuie luate în considerare cu atenţie mai ales cu privire la viitoarele rezultate fructificate. Istoria...
I.Scurtă prezentare a Greciei Nume oficial : Republica Elena Situarea : in S Europei, in Peninsula Balcanica si o parte din insulele adiacente...
Te-ar putea interesa și
1.1 Marketingul în turism Economia serviciilor, în care se încadreaza si activitatile de turism, constituie un sector productiv, care este...
Teza de doctorat intitulată „Cercetări cu privire la managementul agroturistic montan în zona Caraş-Severin” îşi propune să studieze potenţialul...
INTRODUCERE Chiar dacă şi-a sporit securitatea militara ca membră a NATO şi UE, România a ramas la fel de expusă ca în vremurile molimelor şi...
Cap.I.Subcarpatii Getici 1.1.Scurt istoric si asezare Subcarpații Getici sunt un sector subcarpatic care se întinde de la Valea Dâmboviței în Est...
Cap. 1: PROIECTE SI FONDURI ALE UNIUNII EUROPENE POSTINTEGRARE Fondurile si programele postintegrare au fost concepute cu scopul de a elimina...
I.Problema cercetarii Cunoaşterea dar mai ales dezvoltarea spaţiului rural sunt activităţi de importanţă vitală pentru o ţară, prin dimensiunea...
Dezvoltarea durabilă a comunităţilor rurale “Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea...
Introducere Moșnița Nouă (în germană Neumoschnitza, în maghiară Újmosnica) este o comună din județul Timiș, Banat,România. Este reședința comunei...