Torenți

INTRODUCEREA Şi ISTORIA INTRODUCERII TORENŢILOR ÎN ROMÂNIA

Dintr-o suprafaţă totală de aproximativ 237 000 km2 aproximativ 55% din relieful României este un relief de tip accidentat cu o orografîe pronunţată care prezintă aspect de torenţialitaie ridicată.

Stratul iitologic al acestui relief este alcătuit sau format din roci sedimentare sau din depozite de aluviuni care prezintă valori scăzute în privinţa rezistenţei la eroziune.

în concluzie stratul liţologic al acestor suprafeţe este puţin rezistent

Un factor important care contribuie într-o măsură hotărâtoare îa dezvoltarea accentuată a torenţilor este apa, mai ales cea căzută direct, adică apa din precipitaţii.

Intensitatea degradării stratului Iitologic este cu atât mai intensă cu cât regimul ploilor este mai agresiv, iar ploile căzute au o durată şi intensitate scăzută.

Au existat perioade în România (1825 - 1880) în care s-au făcut exploatări neraţionale ale fondului forestier. Exploatarea sălbatică a pădurilor a permis degradarea scoarţei terestre, a permis deteriorarea covorului vegetal şi a contribuit la lipsa fixării materialului degradat fizic şi alterat chimic pe versanţi.

Despăduririle masive au contribuit din plin la formarea de izlazuri comunale şi păşuni alpine, la pământuri sterpe neprotejate de învelişul vegetal şi a permis formarea unor viituri de apă şi noroi (material antrenat) de cele mai multe ori cu efect catastrofal.

Existenţa unui regim hidric bogat, precum şi a diferenţelor mari de temperatură (care conduc îa degradarea fizică şi alterarea chimică) permit o intensificare a proceselor de eroziune, favorizează degradările şi alunecările de teren.

Un alt factor care contribuie la sporirea torenţialitătii a fost folosirea unor agrotehnice deficitare de exploatare lemnoasă, ceea ce de fapt am putea denumi exploatare de tip colonial a fondului silvic.

Tot ca urmare a intensitatii proceselor ce se pot manifestafie la suprafata,

fie se pot dezvolta pe orizontul de sol contribuie la pierderea productivităţii solurilor.

în prezent în România sunt cuprinse în studii soiuri cu diferite bonităţi (aprecierea fertilităţii) pe o suprafaţă de maxim 2 mii. ha.

Fertilitatea solurilor pe suprafaţa menţionată este apreciată prin pierderea capacităţii, care ia valori de la 5 la 100%.

Prin cele menţionate şi arătate se arată cauzele ce generează pagubele economiei naţionale prin:

=> Scăderea fertilităţii solurilor, care poate fi parţială sau totală

=> Perturbarea regimului hidrologic al reţelei hidrografice precum şi a

materialului litologic de la suprafaţa terenului => Aproximativ 58% din materialul aluvionar provine de la versanţi şi terase4,

iar restul se regăseşte în scurgerile albiilor râurilor

Se poate interveni în privinţa mişcării efectelor negative generate în stratul litologic prin reîmpădurire. Reîmpădurirea efectuată restrânge şi limitează degradările şi alunecările de teren, însă nu le stopează.

Mişcarea transportului de aluviuni pe versanţi se poate face numai prin împădurire, fenomenul nu se stinge în totalitate, însă degradarea este simţitor încetinită.

Este ştiut faptul că reţeaua hidrografică se reface mult mai greu decât versanţii deoarece râurile (reţeaua hidrografică) sunt locurile de concentrare ale scurgerii, iar aici puterea curentului de apă la transport şi eroziune este ridicată. HISTEREZIS HIDROLOGIC

Histerezisul hidrologic este definit prin gradul de inversabilitate.

Se întâlnesc procese de eroziune avansate şi foarte avansate pe versanţi, acestea în lipsa factorului de mediu apa evoluează uneori lent sau accelerat, însă porţiunile de albie degradate sunt supuse în continuare dezechilibrului, adică evoluează.

Bazinele hidrografice ne apar ca o succesiune de segmente bine determinate ale mediului înconjurător.

în schema prezentată mai jos evidenţiam unele din segmentele bazinului hidrografic precum şi interdependenţa sau legăturile care se stabilesc între acestea.

Aceste segmente nu trebuie nu trebuie să fie considerate ca şi părţi inseparabile ale mediului fizico - geografic şi acestea nu trebuie privite numai sub aspectul suprafeţei de pe care formaţia hidrografică îşi colectează apele.

Aceste componente nu sunt independente ci sunt ansambluri de diferite ordine care sunt ierarhizate după legi naturale şi integrate funcţional.

Este vorba deci de un sistem de tip deschis în cadrul căruia se* realizează schimb de materie şi energie şi astfel printr-o abordare sistemică se pot determina intrările, ieşirile, transformările din sistem cu privire la energie şi materie.

La nivelul torenţilor intrările pot fi reprezentate de: apa care poate proveni din precipitaţii lichide şi solide. Precipitaţiile pot avea valori ridicate atunci când sunt însoţite de vânturi sau furtuni