Viticultura

Imagine preview
(10/10)

Acest curs prezinta Viticultura.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 229 de pagini .

Profesor: Mirela Sorea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Agronomie

Extras din document

CAPITOLUL. I. INTRODUCERE

Termenul de Viticultură derivă din cuvintele latine „vitis“ (viţă de vie) şi „cultura“

(îngrijire, cultivare).

Viticultura studiază însuşirile biologice, relaţiile viţei de vie cu factorii de mediu,

tehnologiile de producere a materialului săditor, de înfiinţare şi întreţinere a plantaţiilor

viticole, care să permită obţinerea unor producţii optime, de calitate corespunzătoare, în

condiţii de eficienţă economică.

1.1. IMPORTANŢA VITICULTURII

- Valorifică superior fondul funciar. Valoarea producţiei realizată pe un hectar,

echivalează cu cea obţinută pe 5-10 ha culturi cerealiere;

- Utilizează eficient terenurile în pantă, slab productive, nisipurile şi solurile

nisipoase, în general improprii altor culturi;

- Bază de materii prime pentru economie;

- Sursă de venituri pentru populaţia care trăieşte în regiunile de deal;

- Importantă sursă de hrană pentru populaţie: strugurii reprezintă un aliment valoros,

conţinând o serie de substanţe nutritive necesare organismului uman: zaharuri, acizi

organici, săruri minerale, enzime, polifenoli etc. Vinul, ca principal produs obţinut

din struguri este „cea mai sănătoasă şi igienică băutură“ (L. Pasteur, 1878),

consumat raţional are ca efect benefic asupra organismului uman;

- Asigură locuri de muncă. Cultura viţei de vie necesită multă forţă de muncă, circa

80-100 z.o./ha.

1.2. SITUAŢIA VITICULTURII PE PLAN MONDIAL

Viţa de vie are o mare plasticitate ecologică, arealul ei de cultură formează două

benzi, una în emisfera nordică, care include cea mai mare parte a suprafeţelor cultivate cu

viţă de vie (cca. 92%), cuprinsă între izotermele de 9-25oC (35-51o latitudine nordică)şi a

doua, mai redusă, în emisfera sudică, cuprinsă între izotermele 10-25oC, respectiv 25-38o

latitudine sudică. Viţa de vie se cultivă cu bune rezultate în climatele temperat, subtropical

şi tropical.

Suprafeţele cultivate cu viţă de vie au crescut continuu până în anul 1976, când s-a

înregistrat suprafaţa maximă de 10.200 mii ha, după care se constată o scădere a acestora,

suprafaţa cultivată cu viţă de vie era în anul 2005 de 7.930 mii ha.

Europa deţine cea mai mare suprafaţă cultivată cu viţă de vie de 4873 mii ha (61,4

%), urmată de Asia 1,530 mii ha (19,3%), America 881 mii ha (11,1%), Africa (327 mii ha

(4,1%) şi Oceania 159 mii ha (2%).

Ţările mari cultivatoare de viţă de vie sunt Spania 1174 mii ha, Franţa 882 mii ha,

Italia 835 mii ha, Turcia 602 mii ha, S.U.A. 400 mii ha, Portugalia 246 mii ha etc.

România, cu o suprafaţă viticolă de 217 mii ha se situează pe locul 9 în lume şi 5

în Europa.

Producţia mondială de struguri a fost în anul 2005 de 67,1 mil. tone, din care 45,5

mil. tone (67,8%) a fost transformată în vin (278,5 mil. hl), 17,6 mil. tone (26,2%)

reprezintă strugurii pentru masă, iar 4,0 mil. tone (6,0%) struguri pentru stafide.

Cele mai mari ţări producătoare de vin sunt Franţa 57,5 mil. hl, Italia 51,6 mil. hl,

Spania 41,1 mil. hl, Argentina 12,5 mil. hl etc.

România, cu o producţie anuală de 6,0 mil. hl vin ocupă locul 10 în lume şi 7 în

Europa.

Producţia mondială de struguri pentru masă de 17,6 mil. tone este realizată în

proporţie de 52,1% (6,9 mil. tone) în Asia, 22,5% (3,0 mil. tone) în Europa, 14,2% (1,9

mil. tone) în America, 10,7% (1,4 mil. tone) în Africa, 0,5% (0,06 mil. tone) în Oceania.

Ţări mari producătoare de struguri pentru masă sunt: Turcia 18,3 mil. q, China 17,9 mil. q,

Iran 17,2 mil. q, Italia 12,9 mil. q, Egipt 8,5 mil. q etc.

Din producţia mondială de stafide (961 mii tone), cea mai mare pondere o deţine

Asia 51,9% (499 mii tone), urmată de America 31,4% (302 mii tone), Europa 9,9% (95 mii

tone), Oceania 4,0% (38 mii tone) şi Africa 2,8% (27 mii tone), cele mai mari producătoare

de stafide sunt: Turcia 350 mii tone, S.U.A. 255 mii tone, Grecia 87 mii tone, Australia 38

mii tone etc.

Raportat la populaţia globului, producţia de vin pe cap de locuitor este de 5,0 l, cea

de struguri pentru masă de 1,6 kg, iar cea de stafide de 0,19 kg.

Din punct de vedere al consumului de vin pe locuitor, Luxemburgul ocupă primul

loc cu 64,5 l/an, urmată de Franţa 58,8 l/an, Italia 55,6 l/an, Portugalia cu 50,2 l/an, Spania

38,2 l/an, iar în România se consumă 19,3 l/an/locuitor.

1.3. SITUAŢIA VITICULTURII ÎN ROMÂNIA

.Suprafaţa cultivată cu viţă de vie în ţara noastră a atins un maxim de 300.400 ha în anul

1971, după care s-a redus continuu, astfel încât în anul 2005ajunge la 217.000 ha.

După promulgarea Legii fondului funciar (Legea 18/1991) extinderea suprafeţelor

ocupate cu viţă de vie s-a realizat mai ales în sectorul privat cu hibrizi direct producători,

care au atins o suprafaţă de 110.000 ha (46,2%).

Plantaţiile de vii roditoare nobile ocupă o suprafaţă de 128.000 ha (53,8%), din care

115.000 (83,3%) sunt cultivate cu soiuri pentru struguri de vin, iar 23.000 ha (16,7%) cu

soiuri pentru struguri de masă.

Din suprafaţa cultivată cu soiuri pentru struguri de vin predomină soiurile pentru

vinuri albe (75%), care găsesc condiţii favorabile în toate regiunile viticole ale ţării;

soiurile pentru vinuri roşii au o pondere mai redusă (25%), cultivându-se numai în

podgoriile din sudul ţării. Dintre soiurile pentru struguri de vin, ponderea (60-70%) o deţin

cele de calitate.

Producţia totală de struguri s-a ridicat în anul 2004 la 1.011.778 tone. Producţia

medie la hectar a evoluat de la 2,9 t/ha în anul 1950, la 10,1 t/ha în anul 1988, după care a

scăzut, ajungând în anul 2004 la 4,8 t/ha.

Sectorul pepinieristic viticol a atins în anul 1989 un total de peste 4000 ha, din care

2300 ha plantaţii de portaltoi şi 800 ha şcoli de viţă, cu o producţie anuală de 50 milioane

viţe altoite STAS şi 1,5-2 milioane viţe pe rădăcini proprii. După anul 1989 sectorul

pepinieristic s-a redus drastic la cca. 750 ha, din care 380 ha viţe portaltoi, cu o producţie

anuală de 5 milioane viţe altoite STAS.

1.4. ISTORICUL CULTURII VIŢEI DE VIE PE PLAN MONDIAL

Istoria culturii viţei de vie urmăreşte formarea şi evoluţia civilizaţiei umane,

primele încercări de cultivare a viţei de vie au loc în neolitic, cu circa 8-9 mii de ani I.H.

Arealul principal de origine a viţei de vie este Asia Mică, unde după potop Noe ar fi

cultivat viţă de vie pe muntele Ararat (5.165) din podişul Armeniei.

Sumerienii şi hitiţii sunt consideraţi pionieri în cultura viţei de vie şi în prepararea

vinului, urmaţi de caldeeni şi babilonieni, care au marcat o nouă etapă în cultura acestei

plante.

În Egiptul antic, cultura viţei de vie începe pe timpul primilor faraoni, acum circa 6

mii de ani I.H

Fisiere in arhiva (1):

  • Viticultura.pdf