Bazele Tehnologiei Informației

Capitolul 1. Concepte de baza privind tehnologia informationala si de comunicatii

1.1. Informatia, resursa strategica a societatii

Orice societate nu poate exista fara informatie si comunicarea ei. Cantitatea de informatie este în continua crestere si aceasta este caracteristica evolutiei societatii umane care se afla în faza societatii informationale. “Alimentarea” oamenilor cu informatia de care au nevoie are darul de a duce la generarea unor noi si noi fapte, adica tot informatie. Noua.

Lumea în care traim se afla într-o continua schimbare, asistam astazi la un proces de tranzitie de la societatea industriala la societatea informationala. Dar ce înseamna o societate informationala? În privinta acestui termen exista numeroase dispute, mai ales la noi în tara, datorita limbii din care a fost tradus (information society, société de l`information). Astfel, de exemplu, mai apar termenii de societate a informatiei, societate informatizata, economie informatizata, societate postindustriala .

Societatea informationala este societatea „în care majoritatea fortei de munca se compune din cei care opereaza cu informatii si pentru care informatia este elementul cel mai important” . Ea pune accent nu numai pe informatie, ci si pe aparitia a noi moduri de viata ca urmare a modificarii viziunii asupra lumii.

Termenul de societate informationala reflecta conceptia cu privire la modificarile sociale si organizationale care au loc ca urmare a evolutiei din domeniul tehnologiilor informationale si de comunicatii.

Odata cu trecerea la societatea informationala s-a facut trecerea de la teoria valorii bazate pe munca la teoria valorii bazata pe cunoastere. Alvin Toffler spunea în lucrarea sa Powershift. Puterea în miscare ca, daca în timpul societatii industriale capitalul era unul da natura materiala, cuprinzând masinile si materialele, în societatea post-industriala principala forma a capitalului este cunostinta. Ea este inepuizabila, se poate aplica de catre utilizatori diferiti în acelasi timp si, daca acestia o folosesc inteligent, poate genera si mai multe cunostinte.

Societatea informationala este acea societate în care economia se dezvolta datorita progreselor tehnologice, în care informatia joaca un rol pe care altadata (în societatea industriala) îl aveau bunurile materiale. Ea poseda trei caracteristici principale: informatia este cea mai importanta resursa economica, consumul de informatii este intens si dezvoltarea infrastructurii informationale globale este primordiala.

În primul rând, informatia este o resursa economica pe care întreprinderile trebuie sa o detina si sa o utilizeze pentru a ocupa o pozitie cât mai buna în mediul concurential actual.

În al doilea rând, informatia este utilizata de oameni din întreaga lume în activitatea lor de consumatori informationali.

Cercetatorii japonezi considera ca în societatea informationala sunt îndeplinite urmatoarele patru conditii :

- Venitul pe cap de locuitor este mai mare de 4000 $;

- Numarul angajatilor din sectorul de servicii depaseste 50% din totalul productiei active;

- Numarul studentilor depaseste 50% din totalul populatiei de aceeasi vârsta;

- Ponderea cheltuielilor legate de informatie depaseste 35% din bugetul unei familii.

Având în vedere aceste patru criterii, România mai are multe de realizat pâna va intra în societatea informationala.

În al treilea rând în societatea informationala se pune accentul pe infrastructuri informationale globale.

Dezvoltarea infrastructurii informationale presupune realizarea a cât mai multe linii de comunicatii prin care se fac legaturile între retelele de calculatoare, între noile retele create prin intermediul telefoniei mobile, a televiziunii prin cablu, a sistemelor personale de comunicatii prin satelit.

Deoarece si în cazul societatii informationale au aparut diferente în ceea ce priveste modul de participare la dezvoltarea ei, la nivelul diferitelor tari sau organizatii, marile forte ale lumii, Uniunea Europeana, S.U.A. si Japonia, care alcatuiesc asa numita Triada a Societatii Informationale fac eforturi pentru realizarea unei zone informationale comune bazata pe convergenta tehnologiilor informationale si de telecomunicatii. Fiecare din componentele triadei, prin politicile organizatiilor guvernamentale, doresc sa asigure coerenta strategiilor de realizare a societatii informationale globale din punct de vedere al legislatiei, competitiei, tehnologiei informationale si a comunicatiilor, al aplicatiilor si serviciilor.

Zona informationala comuna este constituita din mai multe niveluri indivizibile, si anume :

1. informatia ca atare, în format electronic (baze de date, baze de documente, baze de imagini s.a.);

2. componentele hardware si software disponibile utilizatorilor pentru a prelucra aceste informatii;

3. infrastructura fizica (cablu, retele de comunicatii radio si prin satelit);

4. serviciile de baza ale telecomunicatiilor, în special e-mail, transfer electronic de date, acces interactiv la baze de date si transmiterea interactiva a imaginii digitale;

5. aplicatiile care ofera utilizatorilor serviciile specifice de care au nevoie pentru a utiliza nivelurile anterior mentionate. În general, utilizatorii vad numai aplicatia la care sunt conectati. Dar, în acelasi timp, este necesar ca si modul în care are loc „transportul” datelor sa fie transparent pentru utilizatori. Ca urmare, aplicatiile sunt cele pentru care trebuie depuse cele mai mari eforturi din punct de vedere al realizarii unei structuri informationale si a unei interfete prietenoase;

6. utilizatorii care nu au fost instruiti în vederea folosirii aplicatiilor, dar care sunt constienti de potentialul utilizarii tehnologiei informationale si de comunicatii si de conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca pentru a beneficia de avantajele ei.

Din dorinta de aliniere din punct de vedere legislativ la zona informationala comuna, în România a fost elaborata Strategia nationala de informatizare si implementare în ritm accelerat a societatii informationale, în care sunt prevazute obiectivele pe termen scurt si pe termen mediu – lung.