BGSMU

1.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND

SUPRAFEȚELE PIESELOR

Orice element de construcție mecanică, orice organ de mașină, orice sculă așchietoare sau de alt fel, toate acestea sunt cunoscute în tehnică sub denumirea de piesă.

Piesa reprezintă un corp solid, delimitat în spațiu de un anumit număr de suprafețe care se găsesc într-o anumită combinație.

Fiecare suprafață a unei piese este caracterizată de următoarele elemente:

- o formă geometrică,

- anumite dimensiuni pe diverse direcții,

- un anumit grad de netezime.

Combinația de suprafețe ale piesei se referă la poziția relativă a acestora în spațiu, în ceea ce privește:

- paralelismul,

- perpendicularitatea,

- coaxialitatea sau excentricitatea etc.

a

b

Fig. 1.1. Exemple de piese: a) arbore canelat, b) roată dințată

Fiecare suprafață a piesei are în ansamblul acesteia o anumită funcție. În majoritatea cazurilor, rolul funcțional al suprafețelor determină o anumită formă geometrică a acestora. Această formă geometrică a suprafeței trebuie realizată în mod real cât mai aproape de forma sa teoretică.

Formele simple de suprafețe: cilindru, plan, con, în general se realizează destul de apropiat de cele teoretice. Sunt, însă, și forme de suprafețe mai greu de realizat, care se obțin în practică prin aproximări.

Formele suprafețelor, dimensiunile lor, rugozitatea lor precum și rolul lor funcțional au o importanță foarte mare pentru construcția de mașini-unelte, deoarece totalitatea suprafețelor unei piese nu poate fi realizată pe unul și același tip de mașină-unealtă, printr-unul și același procedeu de prelucrare prin așchiere. Aceasta presupune că pentru fiecare formă de suprafață, pentru fiecare domeniu de dimensiuni ca și pentru diferite mărimi de rugozitate trebuie construite mașini-unelte corespunzătoare. Pentru aceasta este necesar, ca o primă operație, studiul suprafețelor ce delimitează suprafețele în spațiu, utilizând reprezentarea în plan a suprafețelor prin proiecție ortogonală cilindrică, adică desenul tehnic (vezi fig. 1.1).

Spre deosebire de suprafețele din desenul ethnic, care sunt teoretice, suprafețele pieselor ce se generează sunt suprafețe reale, care trebuie să fie realizate în anumite condiții tehnice de execuție, după cum urmează:

- condiții de formă geometrică (suprafețele trebuie executate cât mai aproape de forma din desen),

- condiții dimensionale (cotele trebuie executate cât mai aproape de cotele din desen),

- condiții de netezime (sau de rugozitate, prin care se impune o anumită înălțime maximă a asperităților suprafeței reale a piesei),

- condiții de poziție relativă (prin care suprafețele unei piese trebuie să fie realizate într-o anumită poziție.

Condițiile tehnice de execuție definesc precizia de execuție a piesei reale, fiind exprimate prin diferitele tipuri de abateri admise pentru suprafața reală a piesei față de suprafața sa teoretică.

Corespunzător condițiilor tehnice de execuție menționate, în continuare se prezintă abateri corespunzătoare, cu titlul de exemplu:

- pentru condițiile de formă geometrică: abaterile de la cilindricitate, planitate, conicitate, forma dată a suprafeței sau pentru secțiuni transversale circularitate ori pentru secțiuni longitudinale rectilinitate a generatoarei cilindrului sau conului ș.a., manifestate prin convexitate (butoiaș), concavitate (șa, hiperboloid), ovalitate, conicitate etc.,

- pentru condițiile dimensionale: toleranțele pentru dimensiunile liniare, respectiv, unghiulare, în clasa de precizie corespunzătoare,

- pentru condițiile de netezime (rugozitate): stabilirea înălțimii asperităților suprafeței piesei reale printr-unul din criteriile de măsurare a rugozității: Ra, Rz, Rmax,

- pentru condițiile de poziție relativă: abaterile de la paralelism, perpendicularitate, coaxialitate, excentricitate, bătaie radială și frontală etc.