Creditul și Dobânda

1. Creditul

1.1. Continutul si functiile creditului

Pentru definirea creditului, este necesara prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu

privire la acest concept, respectiv:

- creditul ca încredere;

- creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire;

- creditul ca forma a relatiilor de schimb.

Creditul ca încredere: este o conceptie care plaseaza la baza relatiilor de credit ideea de

încredere, de unde rezulta caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca încredere se

fundamenteaza pe definitiile date acestui concept. Termenul credit îsi are originea în cuvintele

latine „creditum”, „de credere” care desemneaza încrederea în ceva sau cineva. În practica,

aceasta încredere se concretizeaza în relatiile dintre creditor si debitor, în sensul ca cel din urma

trebuie sa prezinte o anumita bonitate, astfel încât sa genereze încredere din partea creditorului.

Creditul ca expresie a relatiilor de schimb, reprezinta „un acord prin care anumite

bunuri, servicii sau o cantitate de moneda sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plata

viitoare”1.

Unei asemenea abordari a creditului, îi sunt aduse contraargumente dintre care cel mai

puternic, acela potrivit caruia creditul nu este o forma a schimbului, nici din punct de vedere al

scopului si nici al continutului material al valorii2.

Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire reprezinta o abordare care porneste de

la continutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei parti din produsul social de

la unii din participantii la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit. Spre deosebire

de alte forme ale relatiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele si taxele, care

au caracter definitiv, creditul este o forma particulara a acestor relatii, prin caracterul temporar al

transferului din economie.

Definirea completa a creditului poate fi realizata prin luarea în considerare si corelarea

acestor trei abordari, ceea ce poate duce la urmatoarea formulare:

Creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a unei

parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie

disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, în scopul

satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii

economice.

În esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori

monetare viitoare.

Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite

creditului, si care în functie de opiniile care s-au conturat, pot fi grupate astfel:

a) o prima grupa de opinii abordeaza functiile creditului în acelasi mod ca si functiile

finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac

parte din relatiile financiare în sens larg;

b) o a doua grupa de opinii considera trei functii caracteristice ale creditului (cele doua

precedente) plus functia de emisiune;

c) a treia grupa analizeaza functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de

redistribuire;

1 Thomas Fitch, Dictionary of Banking Terms, New York, 1993.

2 Vasile Turliuc, Vasile Cocris – Moneda si Credit, Ankarom, 1997.

Capitolul 5 – Creditul si dobânda

d) a patra grupa de opinii apreciaza creditul prin aceea ca este însotit permanent de

dobânda, atribuindu-i-se functia de purtator de dobânda.

Dintre toate aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului, retin atentia cele

care atribuie creditului urmatoarele functii: - de repartitie

- de control

- de emisiune.

1.2. Elementele si trasaturile creditului

Pentru evidentierea functiilor si caracteristicilor creditului, este necesara prezentarea

elementelor incluse în relatiile de credit, astfel:

- participantii la raportul de credit;

- promisiunea de rambursare;

- scadenta;

- dobânda (pretul creditului).

- Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul sunt denumiti în literatura de

specialitate cu termenul „subiecte ale raportului de credit”3.

Analiza participantilor la raportul de credite evidentiaza marea diversitate a acestora si

dimensiunile ample ale creditarii. Daca se procedeaza la gruparea în trei categorii principale a

creditorilor si debitorilor, se disting: populatia; statul, agentii economici.

Agentii economici detin o importanta pozitie în rândul creditorilor, în cazul în care obtin

rezultate financiare pozitive, pentru care cauta cele mai eficiente modalitati de plasare pe piata

monetara sau de capital. Disponibilitatile monetare degajate de întreprinderi se constituie în

resurse de creditare a activitatilor unitatilor deficitare, fie în mod direct, fie prin intermediul

bancilor si al altor institutii financiare.

Potentialul de economisire, implicit de creditare al întreprinderilor poate fi evidentiat prin

analiza disponibilitatilor în depozite la termen si ale portofoliilor de titluri detinute ca participatii

la capitalul social al altor agenti economici si ca subscriptori la titlurile emise de stat. Pentru anul

1998 valoarea depozitelor la termen în lei a agentilor economici din România s-a situat la 5498

mild. lei, iar valoarea depozitelor în valuta a reprezentat 1637 mild. lei, constituindu-se într-o

sursa importanta de creditare a economiei.

Populatia participa la procesul de creditare în dubla calitate, de creditor si debitor,

remarcându-se prin rolul important în asigurarea resurselor de creditare. Pentru anul 1998, de

exemplu, potentialul de economisire al populatiei, reflectat în volumul depozitelor în lei si

valuta, l-a depasit pe cel al agentilor economici.