Cultură și Valori Culturale

Tensiunea dintre modelul „societatii închise”, rigida si bazata pe credinta în tabu-uri,

întoarsa spre trecutul „vârstei de aur” si „societatea deschisa”, mobila si critica1, este

actuala, dând seama despre valori si comportamente specifice. Schimbarea deci, nu

este nici pe departe inevitabila, ea este doar alternativa rezonabila, dar care inadecvat

aplicata, poate duce la efecte negative. Departe de a fi o exceptie, schimbarea este o

caracteristica permanenta a sistemelor democratice functionale. Schimbarea de

echilibru sau schimbarea de structura, transformarea spatiului politic si administrativ, nu

este posibila fara intermedierea, subtila, dar necesara a culturii.

Cultura este un proces de umanizare a naturii, se constituie prin dialog activ cu lumea în

urma unei actiuni de individualizare, de personalizare. Accentul se pune pe dimensiunea

interioara, pe traire si învatare, pe exercitarea aptitudinilor si energiilor spirituale individuale;

autorul actului cultural este individul (creator si receptor de valori).

Eforturile culturale individuale se regasesc în valori, pe când eforturile civilizatoare se

întruchipeaza în bunuri. Nu toate valorile devin automat bunuri, evident, dar toate bunurile

(materiale) sunt, într-un fel sau altul, rezultatul realizarii valorilor. În planul individualitatii, al

subiectivitatii, cultura este rezultatul educatiei, civilizatia fiind sistemul, organizat si

institutionalizat, al educatiei.

„Daca civilizatia este cultura în actu, integrata într-un sistem organizat de munca, de trai

si de gândire, rezulta ca vigoarea, trainicia unei civilizatii depind de masura în care o

societate data... îsi creaza sisteme de organizare si institutii corespunzatoare, cu ajutorul

carora transforma valorile culturale în fapte de viata, adica în fapte de civilizatie. Caci, în

ultima analiza, civilizatia nu este decât societatea care si-a asimilat si integrat (...)

valorile culturale care-i sunt necesare sau, din alt unghi de vedere, cultura patrunsa în

toate celulele vietii sociale2”.

Astfel, pentru ca o societate democratica sa functioneze, dincolo de aspecte precum

existenta economiei de piata, a unei clase de mijloc importanta numericeste, a

profesionalizarii elitei politice, este nevoie si de o componenta culturala, numita de unii

cercetatori „competenta civilizatoare”3, care devine o conditie necesara a integrarii în

lumea contemporana. În acest sens, se poate afirma ca nici o uniunea sociala nu trebuie

sa pretinda egalizarea culturala ci doar o egalizare cât mai temeinica a sanselor de

culturalizare pentru fiecare persoana si comunitate.

Valorificarile se formeaza în societate, ele se formeaza fata de orice persoana aparuta

în sfera experientei noastre. Societatea civila este cea în mijlocul careia se afirma si se

definesc ideile, chiar ideologiile. De aceea, ideologiile, traditiile spirituale, finalitatile

morale nu sunt, în institutiile publice, simple reflexe, produse secundare si suprastructuri

ale unor procese materiale, ci stofa însasi din care aceste institutii sunt constituite.

Atunci când se schimba Constitutia unei tari si, odata cu aceasta, raportul si ierarhia

puterilor în stat, avem impresia hotarâta ca transformarea nu este numai formala. Iar

când în raportul puterilor statului, ajunge sa prepondereze fie puterea legislativa,

judecatoreasca, fie cea executiva, ceea ce variaza cu adevarat este însasi conceptia

omului, pe care reformatorul vrea sa-l îndrume pe aceasta cale catre finalitati morale

deosebite, catre ethos-ul libertatii sau al supunerii, al descatusarii sau al încadrarii si

sacrificiului.

1 Karl Popper, Societatea deschisa si dusmanii ei, vol. I, Bucuresti, Humanitas, p. 228-229.

2 Alexandru Tanase, Cultura si civilizatie', 1977.

3 Piotr Sztompka, Competenta civilizatoare: conditie prealabila a tranzitiei post-comuniste, în Sociologie româneasca, nr.3/1993, p.

262.

La finalul oricarei reforme sta astfel o anumita conceptie normativa a omului, a tintelor

pe care el se cuvine a le urmari. Valorile cadru, însa, ramân neschimbate. Caci oricare

ar fi forma institutiilor, ele continua sa sprijine aceleasi valori: puterea publica, ordinea,

autoritatea, organizarea etc., ramase identice cu ele însele chiar când sunt înlantuite cu

scopuri diferite. Nu exista regim politic, democratic sau autoritar, care sa nu pretinda ca

sustine valori cadru, cum sunt ordinea, autoritatea, organizarea etc.

§1. Valori, dorinte, trebuinte

Valorile nu sunt, dupa firea lor proprie, nici mituri, nici sentimente ale posesiunii, nici

subiecte sau predicate ale judecatilor de valoare. Valorile sunt subiecte ale dorintii.

Dorinta cuprinde valorile ca pe obiectele ei corelative. S-ar putea totusi spune ca dorinta

nu cuprinde decât lucrurile, fiintele si faptele omenesti concrete capabile s-o îndestuleze

sau acele calitati determinate pentru care aceste lucruri, fiinte sau fapte sunt râvnite.

Cine doreste sa-si astâmpere setea îsi reprezinta apa sau acele calitati ale apei prin

care setea se poate astâmpara.

Abraham Maslow (1908-1970) a fost una dintre cele mai stralucite minti americane care s-a

ocupat de cercetarea fenomenelor psihice, iar celebra piramida pe care a gândit-o este o

reprezentare grafica care sintetizeaza una dintre cele mai importante categorii psihice:

trebuintele umane. Desi Abraham Maslow s-a evidentiat în studiul unei structuri psihice cu

mult mai complexe decât nevoile umane si anume Sinele, fiind totodata si unul din fondatorii

psihologiei transpersonale, se pare ca el va ramâne în memoria unui mare numar de

oameni tocmai datorita studiilor lui despre trebuintele umane.

Aceasta deoarece piramida nevoilor umane este un model mai uzual si mai accesibil decât

avansatele teorii psihanalitice în întelegerea comportamentului consumatorilor, a pietei în

general si a unor procese psihice de compensare care îti pot explica multe din tainele

psihicului uman.

Lasând la o parte teoria motivationala a trebuintelor, motivatiilor, valentelor, intereselor si

convingerilor, vom folosi reprezentarea piramidei lui Maslow pentru a descifra unul dintre

cele mai misterioase si mai fascinante fenomene psihice si anume nevoia, setea de putere.

Piramida lui Maslow este gândita pe cinci nivele de trebuinte ierarhice, dar aflate în relatii de

dependenta: