Etică și Abuz de Putere

1. Introducere

În prezent, ne întrebăm dacă percepția oamenilor de afaceri, a managerilor ori a angajaților asupra unor valori morale ca dreptatea, corectitudinea și justețea, sunt percepute diferit, raportate față de viața de zi cu zi ori personală. Aceste noțiuni și valori morale au un caracter definitoriu atât asupra persoanei, cât și asupra instituției ori a mediului în care aceasta își desfășoară activitatea de lucru.

În prezenta lucrare, am încercat să analizăm valorile precizate anterior, prin prisma faptului că deciziile din viața instituțională, economică, sunt raportate la acest set de virtuți, influențând astfel un procent ridicat din populație, oameni care, practic, nu au niciun control asupra acestui fenomen.

Etica determină, definește și dă un sens cuvintelor precum drept, corect ori just. A fi etic însemnă a fi dobândit o anumită conduită morală, înseamnă să trăiești și să te comporți într-un anumit mod în societate, adică să acționezi corect, drept și just .

Astăzi, termenii etic și moral prezintă diverse abordări, fiecare autor, epocă sau curent filozofic utilizându-le în diferite moduri și percepții proprii. Termenul etică nu poate fi definit aparte și izolat de termenul morală, acestea aflându-se în strânsă legătură și o oarecare dependență, dar nu în sensul originii etimologice.

Atunci când vorbim despre conceptul de morală, ne referim la un anume cod social, sau mai bine spus la un anumit set de reguli bine definite ce trebuiesc respectate de către toți cetățenii ce fac parte dintr-o anumită societate. În cele mai multe cazuri, se impune implicarea unei entități sociale tradițională, cum ar fi biserica, entitate ce deține capacitatea de a arăta membrilor colectivităților limita dintre ceea ce trebuie făcut și ce nu trebuie făcut. O societate a cărei atribute definitorii sunt: individualismul, lipsa compasiunii ori nepăsarea, nu pune preț pe conceptul de moralitate, fiind adesea asociat cu neîncrederea.

Doctrina de specialitate ori dicționarele, consemnează în dreptul cuvântului “etică”, știința binelui și a răului. Ce este cu adevărat dificil de stabilit, este de unde am putea noi avea cunoștință despre ceea ce este bine ori ce este rău. Astfel, prin comparație, fiecare persoană își stabilește propriul sistem de valori, raportându-se la felul în care acționează și se comportă cei din jurul său.

Totuși, mult mai dificil este să-ți analizezi propria conduită în societate decât să critici manifestările ori faptele altei persoane. Ca ajutor la această problemă vine “etica”, știința ce poate determina cunoașterea în profunzime a omului, a conduitei ori a societății, privită drept un tot unitar.

În acest sens, etica ar putea semnifica un anume set de norme ori de principii cunoscute de către o persoană, virtuți ce au menirea de a canaliza conduita acesteia într-o anumită direcție.

Știința care se ocupă cu studiul eticii a evidențiat dublul caracter al acesteia, cel analitic prin care, îndeaproape sunt studiate cazuele acțiunilor noastre și cel normativ care ne indică ce avem de făcut. Știița eticii nu se află în categoria științelor descriptive, în sensul că nu ne indică “cum să facem”, aceasta este o știință practică, cu aplicație directă spre acțiune, adică prin exercitarea continuă a profesiei. În baza acestor motive se folosește și conceptul de etică aplicată: “ analiza din punct de vedere moral a unor situații concrete din practica socială sau profesională în vederea luarii unor decizii”.

Din punct de vedere profesional, etica reprezintă poate cel mai bun mijloc prin care o organizație, firmă sau instituție publică se poate promova. În opinia specialiștilor în materie printre care se numără și Peter Drucker, deducem faptul că nu există nicio discrepanță între etica din viața de zi cu zi și cea din domeniul afacerilor ori instituțional.

În cazul unui subiect, este evident faptul că deciziile și conduita adoptată în plan profesional se vor manifesta sub altă formă față de cele ce apar în cadrul relațiilor dintre persoane, familie, prieteni. Acest fapt poate fi explicat în sensul în care conduita ori acțiunile fiecărui individ ce aparține unui anume cadru organizațional, sunt influențate într-o măsură considerabilă de către ceilalți membri ai grupului, la rândul său, acesta, influențând prin faptele sale conduita altor persoane, atât din interiorul cât și din exteriorul organizației.

Așadar, în cadrul mediului de afaceri nu se poate afirma cu certitudine dacă un anumit fapt este în totalitate bun sau rău; considerațiile preliminare fiind dificil de făcut. În acest sens, mulți consideră că morala și afacerile sunt domenii care nu interferează.

În contextul actual în care societatea dispune de o multitudine de canale de comunicare, iar relațiile intersociale și economice sunt mai diversificate și mai complexe, garantarea transparenței eticii devine un lucru din ce în ce mai greu de realizat. Efectele acțiunilor unui agent economic se revarsă asupra unui spațiu mult mai extins decât acesta poate controla.

În ultimele decenii, responsabilitatea socială a întreprinderilor a fost acceptată și înțeleasă aflându-se într-o interdependență cu activitatea de bază și definitorie și anume cea economică. Astfel, responsabilitățile și comportamentul etic al organizațiilor dobândesc noi dimensiuni odată cu creșterea obligațiilor.

2. Etica și abuzul de putere în contextul actual

În România, etica în administrația publică poate avea o importanță deosebită față de alte state cu administrații publice democratice de tradiție. Procesul legat de elaborarea și fundamentarea cadrului legislativ a administrației publice a fost unul destul de anevoios. Legea managerului public, Statutul funcționarului public ori Codul de conduită au intrat destul de recent în vigoare, instrucțiunile acestora devenind practici instituționale într-un timp îndelungat.

Ignorând dezvoltarea administrației publice în acord cu principiile eticii, motivând faptul că aplicarea legii este suficientă, reprezintă același lucru cu a ignora faptul că decidenții din mediul public sunt persoane, nu simpli executanți, cu propriile sisteme de valori, provenind din medii diferite, iar dorința fiecăruia de afirmare pe plan profesional nu se reduce la conformism, salariu, sarcină de serviciu, sacțiune; identitatea profesională devenind parte componentă a identității personale.

În zilele noastre, în care societatea ca ansamblu este dominată de diverse probleme de corupție, abuzuri de putere în mai toate domeniile de activitate, opina publică a ajuns să suțină din ce în ce mai mult conceptul de etică și implicațiile sale pozitive. Cu toate acestea, este evident faptul că se înregistrează o lipsă a eticii la nivelul întregii societăți.

Astfel, se impune cu celeritate conștientizarea puternicelor efecte negative ale comportamentelor lipsite de etică asupra performanței, randamentului organizațiilor, privite drept un mediu omogen.

Actualmente, etica în administrație reprezintă un subiect și o preocupare curentă. O argumentare la afirmația precedentă este aceea că promovarea corectitudinii în comportamentul funcționarului public a repezentat dintotdeauna un scop ce are finalitate directă, în acțiunile ce vin în sprijinul cetățenilor.

Astăzi trebuie să percepem etica în administrația publică ca o nevoie absolută. În numeroase situații s-a dovedit că aceasta reprezintă o necesitate, iar respectarea principiilor eticii conduce la obținerea unor rezultate mai favorabile în toate domeniile de activitate.

Elemente cum ar fi implicarea accentuată a statului prin organismele sale specifice în asigurarea bunăstării cetățenilor; apariția noilor instrumente de management ori gestiune cu rol direct asupra sporirii eficienței activităților specifice spațiului administrativ; siguranța oferită cetățenilor prin respectarea drepturilor fundamentale și prin oferirea unor servicii de calitate, au condus treptat la amplificarea preocupărilor asupra manifestării comportamentului etic în cadrul administrației publice.