Evoluția Sistemelor de Producție și a Montajului

1. EVOLUTIA SISTEMELOR DE

PRODUCTIE

SI A MONTAJULUI

Omul a încercat de-a lungul evolutiei sale sa-si produca bunurile necesare traiului. Treptat a început sa produca mai mult pentru a schimba o parte din produse cu alte produse. Înca de la începuturi a avut nevoie de unelte si arme pentru vânatoare si mai târziu pentru lupte si razboaie.

Sistemele de productie s-au dezvoltat semnificativ relativ târziu, în secolele al XIX-lea si al XX-lea. Evolutia sistemelor de productie a fost legata de dezvoltarea mediului economic si social din care faceau parte. Influentele au fost reciproce si evolutia s-a facut în etape caracteristice.

Prima etapa este aceea a sistemelor de productie de tip manufacturier. Forta de munca este reprezentata de mestesugar (artizan). Produsele erau realizate bucata cu bucata, într-un numar restrâns. Toate „fazele procesului de fabricatie” constând în proiectare, fabricatie, verificare a calitatii, desfacere erau realizate de aceeasi persoana sau de un numar restrâns de persoane.

Sculele si uneltele folosite erau simple, sistemele tehnologice erau rudimentare, dar aveau un rol determinant în aceste sisteme de productie. Când cererea de produse a început sa creasca, mestesugarul a facut un pas în evolutia sistemelor de productie începând lucrul simultan la mai multe produse, efectuând aceeasi operatie la produsele începute, prefigurând astfel productia de serie. Materialele erau necesare în cantitati mici. Reparatiile se faceau tot la cei care realizau produsul.

La sfârsitul secolului al XIX-lea s-a trecut la etapa a II - a în dezvoltarea sistemelor de productie, sisteme de tip masinist (aproximativ între anii 1900-1950). Între aceste sisteme si cele manufacturiere exista deosebiri esentiale.

Studii si cercetari în domeniu au fost facute de mai multi ingineri: F.W. Taylor, Grantt, Gilberth, H. Ford.

Sistemele de productie încep sa fie structurate pe compartimente specializate cu sarcini distincte.

Etapa este caracterizata de dezvoltarea mecanizarii productiei si are urmatoarele caracteristici:

- operatorul uman are un loc precis în sistemul de productie, delimitat riguros. El nu mai realizeaza ca în sistemele mestesugaresti o varietate de operatii, ci este strict specializat pentru realizarea unor operatii sau uneori chiar a unei faze;

- apare banda rulanta (introdusa de H. Ford în 1913) la care operatiile sunt defalcate pâna la faze si mânuiri ce pot fi realizate de personal cu calificare scazuta;

- fabricatia si montajul sunt organizate în flux, astfel încât cu cheltuieli scazute, productivitatea este mare în cazul unei productii de serie mare;

- dimensiunile unitatilor de productie cresc;

- apar sectii si ateliere specializate (atelier de montaj separat de cel de fabricatie);