FCIM evaluarea - 2 Variante

1. Acțiunea CEM asupra OU/Влияниe ЭMП нa ОЧ.

Activitatea biologică a CEM de frecvență foarte înaltă depinde de lungimea de undă. Mai mult acționează undele decimetrice, mai puțin cele milimetrice. Undele în diapazonul milimetric se absorb de straturile exterioare ale pielii, cele centimetrice - de straturile și țesuturie sub piele, cele decimetruice - de către organele interne.

Efectul de acțiune depinde de intensitatea CEM și durata contactului. Efectul termic în diverse țesuturi depinde de acțiunea frecvenței. Diferite țesuturi a organizmului au diferite conductibilități constante și variabile, în rezultatul căreia absorbția de către ele a energiei se realizează la diferite frecvențe, și încălzirea țesuturilor corespunzător este diversă.

CEM pot provoca afecțiuni acute și cronice. Afecțiunile se manifestă prin încălcarea sistemului nervos și cardiac, sistemului sanguin, a altor organe.

Afecțiuni acute în realitate se întîlnesc foarte rar. Mai frecvent se observă afecțiunile ușoare cronice. Manifestări - oboseală, dureri de cap, dereglarea somnului, vome, schimbarea frecvenței pulsului, supraîncălzirea organizmului, reacții în circulația sanguină etc. Aceste simptome sunt reparabile.

Simptomele mai evidențiate pot conduce la reducerea completă a capacității de muncă.

Gradul și caracterul acțiunii CEM asupra OU se determină:

- lungimea de undă;

- intensitatea iradierelor;

- regimul de iradiere (continuu sau variabil);

- durata de acțiune;

- suprafața corpului supusă iradierelor;

- partcicularitățile individuale ale factorului uman;

- acțiunile combinate cu alți factori ai mediului de producere (temperatură ridicată al aerului, prezența iradierelor roentghen, zgomot etc.).

CEM are acțiune termică, conduce la modificări structurale și funcționale în OU. La acțiunea CEM asupra OU are loc absorbția energiei de către țesuturile corpului uman. La lungimea de undă, egală cu dimensiunea corpului uman sau cu un organ oarecare, se formează unde stătătoare în OU ceia ce conduce la focusarea energiei termice. Acțiunea termică se caracterizează prin ridicarea temperaturii corpului, încălziri locale a țesuturilor, precum și a unor organe aparte și celule. Deosebit de periculos este încălzirea organelor cu termoreglare slabă (creierul, ochii, organele sistemului digestiv).

CEM:

- modifică orientarea celulelor sau lanțurilor de molecule în corespundere cu direcția puterii liniilor cîmpurilor;

- slăbesc activitatea biochimică a unor organe;

- conduce la schimbarea structurii țesuturilor sanguine, a componenței lor;

- conduce schimbări în sistemul endocrinic, provoacă apariția cataractei;

- inițierea îmbolnăviri trofice (cădere de păr, îngroșarea și înnegrirea unghilor), arsuri ale țesuturilor organismului.

2. Clasificarea incendiilor după diverse criterii/Клaccификaция пoжapoв пo paзличным кpитepиям.

După gen:

- incendii industriale - incendii la uzine, întreprinderi și depozite;

- incendii casnice - incendiile în clădiri de locuit și alte construcții cu destinații sociale;

- Incendii naturale - de pădure, de stepă etc.

După densitatea construcției:

- incendiu separat - gen de incendiu urban sau rural ce reprezintă o ardere în una din clădiri la o densitate nu prea mare a contrucțiilor.

- incendiu continuu - gen de incendiu, ce cuprinde o suprafață mare la densitatea construcției ≥20 - 30%;

- incendiu mocnit-gunoiști, deșeuri de producere (spre exemplu la combinatele de prelucrare a lemnului);

În dependență de genul substanței și materialului combustibil:

Incendiul de clasa A - arderea substanțelor solide:

- A1 - arderea substanțelor solide, însoțite de mocnire (cărbunele, textile).

- A2 - arderea substanțelor solide fără mocnire (mase plastice).

Incendiu de clasa B - arderea substanțelor lichide:

- B1 - arderea substanței lichide, indisolubile în apă (carburanți lichizi, produsele petroliere), arderea substanțelor solide (parafina, stearina etc.).

- B2 - arderea substanțelor lichide, solubile în apă (spirtul, glicerina).

Incendiu de clasa C - arderea substanțelor gazoase (gazul propan, butan etc.).

Incendiu de clasa D - arderea metalelor:

- D1 - arderea metalelor ușoare (aluminiu, magneziu și aliajele lor).

- D2 - arderea metalelor (natriu, caliu).

- D3 - arderea metalelor care conțin legături.

Incendiu de clasa E - arderea în instalațiile electrice.

Incendiu de clasa F - arderea materialelor și deșeurilor radiative.

În funcție de spațiile volumice existente:

- Incendii deschise.

- Incendii închise (interioare).

3. Electricitatea statică, factorii care determină pericolul/Стaтичecкoe элeктpичecтвo, фaктopы кoтopыe oпpeдeляют oпacнocть.

Electricitatea statică - reprezintă ansamblul fenomenelor, provocate de inițierea descărcărilor electrice libere pe suprafață sau în volumul materialelor electrice, semiconductoare, articole sau pe conductoarele izolate.

Valoarea electricității statice este determinată de natura substanței.

Grupele materialelor:

1. Conductoarele (cu rezistența electrică specifică ρv < 105 Оm⋅m). Timpul de relaxare (dispersare) a descărcării electrice t < 10 s. Astfel de substanțe nu sunt capabile să se electrizeze (metalele, funinginea, electroliții);

2. Materialele antistatice (cu rezistența electrică specifică de la 105- 108 Оm- m). Timpul de relaxare a descărcării t ≤ 1s. Deasemenea aceste substanțe nu sunt capabile să se electrizeze (hîrtia, lemnul, sticla etc.);

3. Materialele dielectrice (cu rezistența electrică specifică ρv > 108 Оm⋅m). Timpul de dispersare a descărcării t ≥ 106- 108 s (benzol ( ρv = 1015 Оm⋅m), kerosin ( ρv = 1015 Оm⋅m), efir ( ρv = 1014 Оm⋅m), toate genurile de mase plastice, polietilenul, ( ρv = 1017 Оm⋅m) etc. Aceste materiale sunt capabile să se eletrizeze.

Procesul de electrizare se manifestă prin descărcarea electrică pe suprafața materialelor, care poate fi:

- din contul diferenței de potențial - pentru materialele și substanțele solide ;

- din contul atracției reciproce a ionilor lichidului și a aerului - pentru lichide.

Stratul electric format - strat electric de absorbție. Dacă la suprafața de separare a două corpuri este prezentă și umiditatea, atunci apare adăugător și stratul electrolitic.

Condițiile de inițiere electricității statice depind de tipul proceselor care decurg mai rapid: proces de generare sau proces de dispesare.

Procesul de dispersare decurge din contul conductibilității materialului și a mediului. În realitate procesul de dispersare poate să decurgă și din contul descărcărilor de gaze. Factorii care determină intensitatea electrizării:

- viteza de separare a stratului electric dublu;

- starea electrică a suprafețelor de contact (raportul constantelor dielectrice);

- procesul de descărcare (cu cît este mai mare coeficientul de frecare, cu atît fenomenul de electrizare este mai pronunțat);

- suprafața de contact (cu cît sunt mai mici particulele, cu atît mai mare este suprafața lor și mai evidențiat este procesul de electrizare);

- acțiunea cîmpului electric din exterior (încărcarea prin inducție).