Finisare textilă

Operatii comune de pregatire a materialelor:

-pregatirea materialelor textile pentru vopsire si imprimare reprezinta complexul de operatii care confera materialelor textile proprietati,cum ar fi: hidrofilie,capacitate de sorbtie a colorantilor, grad de alb satisfacator si stabil,suprafata fara cute sau falduri ,contractie minima la spalare ,stabilitate, confort la purtare.

-pentru atingerea acestor obiective pregatirea va urmari in principal indepartarea impuritatilor naturale,tehnologice (agenti de incleiere,preparatii) sau accidentale (pete,praf) din materialele textile.

-procesele tehnologice (tipul si succesiunea operatiilor) si utilajelepentru tratamentele prealabile ale mat.textile fibroase sunt in concordanta cu natura si modul de legare a impuritatilor de substrat,propriteti chimice ,fizico-mecanice ale fibrelor,forma de prezentare a materialului textil si proprietatile care se impun produsului finit.

-indiferent de structura chimica a fibrelor componente,exista in fluxul de pregatire operatii comune care se aplica tuturor materialelor textile:parlirea,spalarea,indepartarea petelor,imbunatatirea gradului de alb,uscarea,prefixarea.

-desavarsirea stabilizarii structurii cu tendinta de permanentizare a efectului se realizeaza de regula dupa vopsire si imprimare in apretura.

Parlirea- are drept obiectiv indepartarea prin ardere a capetelor de fibre libere sau fire de pe suprafata produselor textile.

Neajunsurile generate de prezenta acestor capete de fire sunt:

-micsorarea finetii, luciului si netezimii;

-accentuarea tendintei de murdarire a materialului;

-voalarea desenului la imprimare generand un contur imprecis;

In timpul parlirii pot aparea si defecte cum ar fi:

-aprinderea materialului;

-supraparlirea la margini;

-parlire insuficienta;

Procesul de ardere stratului de fibre sau fire de pe suprafata produsului textil se poate realiza continu prin contact direct sau intre materialul textil in miscare si o suprafata metalica incalzita fie prin trecerea materialului prin flacara unui combustibil in ardere.

Dupa modul de realizare a procesului,utilajele se clasifica in:

a)masini de parlit cu suprafete incandescente (cu placi fixe,cilindrii rotitori,cu radiatii infrarosii);

b)masini de parlit cu flacara(perpendiculara pe material, cu flacara tangentiala pentru materialele subtiri si sensibile);

Polifunctionalitatea unei masini este asigurata de faptul ca masina poate avea in componenta unitati de impregnare-stoarcere,depozitare si aburire pentru operatii ulterioare parlirii.

Indepartarea petelor

Majoritatea petelor isi au originea in filatura,tesatorie sau tricotare. Din punct de vedere al compozitiei chimice ele pot fi uleiuri de uns(minerale) care constituie un liant pentru alte impuritati aflate in atmosfera de productie (praf, murdarie de manipulare ,metale, oxizi metalici, particule carbonizate care provin de la organele masinilor.

In zonele de lucru ale masinilor ,unde materialul textil este supus cel mai frecvent patarii se ataseaza dispozitive cu substante antistatice care previn patarea materialelor sintetice.

Temperaturile si duratele mari de depozitare produc oxidarea sau insolubilitatea uleiurilor nesaturate,difuziunea lor in materialele textile, indepartarea petelor fiind mai dificila.

Metodele de indepartare a petelor(detasarea) in finisare pot fi:

a)cu aplicare locala;

b)pe toata suprafata materialului;

Indepartarea locala a petelor prin tamponare cu solutii de amestecuri de solventi organici presupune aplicarea locala a solutiilor prin pulverizare sau vibratoare ultrasonore;

Defecte ce pot aparea: -umflarea materialului (zonal)

-aplatizarea cu aparitia de luciu local;

-rigidizarea firelor cu variatia proprietatilor mecanicce si tinctoriale;

Impregnarea materialelor prin fulardarea cu solutii de detergenti adecvati,urmata de tratarea pe un utilaj corespunzator care poate fi discontinuu sau continuu.

Spalarea materialelor textile- poate fi considerata o operatie intermediara care are ca obiectiv fie indepartarea unor produse solubile rezultate in urma tratamentului propriu-zis , fie indepartarea excesului de reactivi din aceste tratamente,spalarea realizandu-se cu apa calda si rece de cele mai multe ori fara detergenti. Aceste spalari difera de spalarea propriu-zisa care inseamna curatirea materialului textil.

Pentru intelegerea completa a operatiei de spalare trebuiesc discutate urmatoarele aspecte:

a) influenta apei asupra materialului textil;

b) substantele tensioactive sau tensive (agenti activi de suprafata);

c) mecanismul spalarii materialelor;

d) tehnologia spalarii materialelor;

Fibrele celulozice si lana inregistreaza cele mai mari modificari in contact cu apa in timp ce fibrele sintetice (hifdrofobe) sunt foarte putin influentate;

In timpul spalarii materialele textile sufera fenomene de contractie datorate umflarii fapt ce influenteaza stabilitatea dimensionala a produsului.

Astfel in cazul fibrelor celulozice umflarea produce ruperea legaturilor de H2 intercatenare ceea ce echivaleaza cu o umflare laterala si mai putin o modificare a dimensiunii longitudinale.

Umflarea firului va fi consecinta umflarii laterale a fibrei cu observatia ca acest efect este mai redus in fir.

In ceea ce priveste tesaturile si tricoturile, acestea prin umflare sufera contractii sau alungiri atat in directia urzelii si bataturii cat si pe directia randurilor sau sirurilor de ochiuri in functie de contextura.

In urma tratamentelor cu apa exista si posibilitatea lichidarii tensiunii introduse in fire in stare uscata.

Prin umflare se rup legaturile de H2 intermoleculare,macromoleculele aluneca si se orienteaza capatand o configuratie mai probabila,mai putin ordonata si deci se pot contracta.

Finisare textila-Curs 2

Substantele tensioactive,tenside(agenti activi de suprafata)

Substantele care se acumuleaza sunt active la interfetele unor faze avand proprietatea de a micsora tensiunea interfaciala sunt denumite substante cu activitate de suprafata sau tenside.

Interfetele pot fi gaz-lichid (apa-aer), lichid-lichid(ulei-apa), solid-lichid(fibra-apa,murdarie-apa), solid-gaz(fibra-aer).

Tensidele pot fi utilizate drept agenti sau substante de udare, de spumare, agenti de spalare de curatare, agenti de avivare,dispersare, emulsionare, favorizand aplicarea colorantilor sau a substantelor de finisare.

Structura chimica a tensidelor se caracterizeaza prin 2 parti distincte ale moleculei lor,cu insusiri diferite. O parte a moleculei este un rest hidrofob,alifatic, aromatic sau mixt. A doua parte este o grupa hidrofila cu afinitate pentru apa.

Intr-o solutie de tensid moleculele acestuia migreaza la suprafata lichidului, partea hidrofila se orienteaza spre suprafata apei iar cea hidrofoba spre aer,astfel rezulta ca interfata lichid-gaz(apa-aer) a fost inlocuita cu o noua interfata si consecinta este micsorarea tensiunii superficiale a solutiei.