Management Strategic

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Management Strategic.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 48 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Alte Domenii

Extras din document

CE SUNT POLITICILE PUBLICE?

Obiectivele capitolului

Continutul capitolului:

a. Sectorul public

b. Politicile publice

c. De ce este nevoie de politici publice?

b) Politicile publice

Ideea ca institutiile guvernamentale au ca obiect principal de activitate formarea si

aplicarea politicilor publice a patruns cu dificultate la noi în tara în constiinta comuna;

astazi însa ea este luata, de cele mai multe ori, ca evidenta: auzim de politicile de

integrare europeana, de politicile sectoriale (privind, de pilda, restructurarea unor

domenii economice sau reforma învatamântului). Ce este o politica publica?

Scopul acestui capitol este acela de a introduce doua dintre conceptele centrale

ale cursului: cele de sector public si de politici publice. Dupa parcurgerea lui si,

respectiv, dupa realizarea aplicatiilor de la sfârsitul capitolului, veti putea:

- sa definiti conceptele de bunuri publice si private;

- sa diferentiati între conceptiile alternative asupra ideii de sector public;

- sa distingeti între diferitele sensuri ale termenului „politici publice”;

- sa indicati caracteristicile politicilor publice;

- sa identificati situatiile în care este necesara elaborarea unei politici publice;

- sa identificati valorile care sunt promovate prin politicile publice.

Termeni cheie: sector public; birocratie; bunuri publice; politici; politici publice;

.procesul de înfaptuire a politicilor; ciclul politicilor.

În sensul comun, termenul politica se considera de obicei ca se aplica la ceva “mai mare”

decât deciziile particulare, dar la ceva “mai mic” decât miscarile sociale generale. Asadar,

politica, în termenii nivelului de analiza, este un concept plasat la mijloc. Un al doilea

element, si anume unul esential, este ca pentru cei mai multi autori termenul trimite la un

scop de un anumit fel. (Heclo, 1972: p. 84)

În limba româna (ca de altfel în toate limbile romanice) exista însa o dificultate în

folosirea expresiei “politica publica”. Caci termenul “politica” ne trimite imediat la ceea

ce în mod obisnuim numim politica: activitatea partidelor politice si oamenilor politici, a

parlamentului, guvernului, parlamentului; ne gândim la campaniile electorale, la

declaratiile politice etc. Cum am vazut deja din textul lui Heclo, aici avem însa în vedere

altceva. În limba engleza exista doua cuvinte pentru a vorbi despre lucruri pentru care noi

avem numai unul: exista cuvântul policy; si exista cuvântul politics. Se vorbeste despre

“political science” si despre “policy science”. În româneste am avea aceeasi traducere:

stiinte politice; dar sensul celor doua expresii este foarte diferit.

În universitatile noastre exista specializarea stiinte politice. Aici expresia are

sensul de “political science”. Ca sa ne facem o idee, acestea vizeaza urmatoarele

probleme (si ne putem astepta sa întâlnim cursuri pe aceste subiecte oferite studentilor în

stiinte politice – Goodin, R.E., Klingemann, H.-D., 1996):

- Institutii politice

- Comportamentul politic

- Politica comparata

- Relatii internationale

- Teorie politica

- Politici publice si administratie

- Economie politica

- Metodologie politica

Stiintele politice în sens de “policy sciences” înseamna însa altceva: ele sunt

disciplinele care studiaza metodele utilizate în formularea si aplicarea politicilor

publice, precum si rezultatele lor. Asadar, aici termenul “politica” este traducerea lui

“policy”.

Studiul politicilor este asadar un subdomeniu al stiintelor politice. Abordarea

are însa un caracter interdisciplinar: cum vom vedea, analiza politicilor presupune

elemente si din alte domenii, precum economia, stiintele administrative, managementul,

teoria deciziei etc.

Din aceste motive, e greu de dat o definitie precisa a politicilor publice. Asa cum

arata Hogwood si Gunn (1984; 2000: cap. 2), în mod obisnuit (de pilda daca vom cauta în

paginile ziarelor) termenul “politica publica” este folosit în mai multe sensuri:

1. Politicile ca etichete ale unor domenii de activitate. Utilizarea cel mai frecvent

întâlnita apare în contextul afirmatiilor de natura generala privind politicile

economice, politicile sociale sau de politica extern ale unui guvern. În acest caz,

politicile descriu mai curând domeniile activitatii si implicarii guvernamentale.

2. Politicile ca expresie a scopului general sau a starii de fapt dorite. Într-un

document al unui partid politic, sau în cel al unui guvern, termenul “politica” e folosit

pentru a indica scopul general (sau finalitatea) unei activitati guvernamentale în

general sau într-un anumit domeniu; de asemenea, el este folosit pentru a descrie

starea de fapt care va fi atinsa odata cu realizarea scopului propus. Daca studiem

Strategia nationala de dezvoltare economica a României pe termen mediu, adoptata

8

de catre Guvernul României în martie 2000, având consensul tuturor partidelor

politice reprezentative, vom vedea ca acesta este sensul în care este folosit termenul

“politici” acolo.

3. Politicile ca propuneri specifice. De multe ori, termenul e folosit pentru a descrie

unele actiuni specifice pe care organizatiile politice (grupuri de interese, partide,

guvernul însusi) ar dori sa le vada realizate. Astfel de propuneri pot fi ad hoc, pot fi în

mod necesar legate de alte propuneri, sau pot constitui mijloacele pentru obtinerea

unor scopuri mai generale ale acestor organizatii. Spunem, de exemplu, ca primaria

are o politica de sustinere a scolilor, sau ca guvernul are o politica clara de sustinere a

întreprinderilor mici si mijlocii etc.

4. Politicile ca decizii ale guvernului. De cele mai multe ori, cercetatorii se apleaca

asupra analizei unor situatii specifice: sunt celebre analize precum cea a lui Allison

(1971) a crizei cubaneze din 1962; dupa cum se vorbeste de politica guvernului în

cazul Bancorex sau F.N.I. sau Sidex etc.

5. Politicile ca autorizare oficiala. Atunci când se spune cã guvernul are o politica în

ce priveste o anumita problema, de multe ori sustinerea se face în sensul ca exista legi

votate în parlament sau o hotarâre a guvernului care îngaduie sau solicita derularea

unei activitati. Sau, de asemenea, se poate spune ca atunci când o anumita legislatie în

domeniu a intrat în vigoare, politica a fost deja implementatã.

6. Politicile ca programe . Mai putin familiar, se spune totusi uneori

Fisiere in arhiva (1):

  • Management Strategic.pdf