Potențialul intern al întreprinderii

Cuprinsul capitolului

1. Analiza gestiunii resurselor umane

2. Analiza gestiunii resurselor materiale

otenţialul intern al întreprinderii se constituie din acele resurse aflate în permanenţă la dispoziţia acesteia şi utilizate în scopul desfăşurării procesului de producţie.

1. Analiza gestiunii resurselor umane

Forţa de muncă, alături de mijloacele fixe, de obiectele muncii, de calitatea conducerii, precum şi alături de pământ, teren agricol, participă direct la realizarea procesului de producţie, având un rol decisiv atât în obţinerea bunurilor materiale, în executarea de lucrări şi prestarea de servicii, cât şi în conducerea activităţilor şi eficientizarea acestora.

În prezent, există un proces continuu de introducere a automatizării, robotizării, informatizării în toate domeniile, însă rolul hotărâtor rămâne cel al factorului uman.

La nivel microeconomic, problemele principale ale analizei gestiunii resurselor umane pot fi sintetizate astfel:

- analiza modului de realizare a asigurării cu forţa de muncă necesară din punct de vedere cantitativ şi calitativ;

- analiza modului de utilizare (extensiv sau intensiv) a resurselor de forţă de muncă existente în întreprindere;

- analiza eficienţei utilizării forţei de muncă.

1.1. Analiza eficienţei utilizării forţei de muncă

Utilizarea intensivă a forţei de muncă surprinde aspectele legate de eficienţa utilizării resurselor umane, determinată cu ajutorul următorilor indicatori:

- productivitatea muncii;

- profitul pe salariat.

1.1.1. Analiza productivităţii muncii

Productivitatea muncii este o categorie economică complexă, dinamică, evidenţiind însuşirea muncii complete de a crea, în anumite condiţii, o anumită cantitate de valori de întrebuinţare, într-o unitate de timp, cu o intensitate normală a muncii. Productivitatea muncii reflectă eficienţa cu care a fost cheltuită munca.

Din punctul de vedere al analizei, prezintă interes indicatorii produc¬tivitatea medie a muncii (fizică sau valorică) şi productivitatea marginală a muncii, precum şi corelaţia dintre aceştia.

Nivelul productivităţii medii a muncii se poate stabili pe baza mai multor indicatori economici, sub forma unuia dintre următoarele rapoarte:

a)

şi reprezintă cantitatea de bunuri sau valoarea bunurilor obţinute într-o unitate de timp sau de către un salariat.

b)

şi reprezintă cantitatea de timp consumată pentru obţinerea unui bun, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu.

Productivitatea medie a muncii se poate calcula având la bază indicatorii economici exprimaţi în unităţi fizice (bucăţi, tone, metri etc.) sau utilizând indicatorii economici exprimaţi valoric (unităţi monetare). În funcţie de varianta folosită, se poate vorbi despre:

- productivitatea fizică medie a muncii;

- productivitatea valorică medie a muncii.

1.1.1.1. Analiza situaţiei generale a productivităţii muncii

pe baza indicatorilor valorici

Productivitatea medie a muncii se poate calcula la nivelul anului (productivitatea medie anuală – ), la nivelul zilei de muncă (productivi¬tatea medie zilnică – ) sau al orei de muncă (productivitatea medie orară – ).

După cum s-a precizat, la calculul productivităţii valorice medii a muncii se pot utiliza toţi indicatorii de producţie în unităţi monetare, cum ar fi:

- producţia obţinută destinată vânzării;

- producţia exerciţiului;

- cifra de afaceri;

- valoarea adăugată.