Riscurile Organizaționale

1. Noţiuni introductive în teoria riscurilor. Tipologia riscurilor

Orice activitate umană implică un risc. Din acest motiv, riscurile au constituit una din cele mai complexe probleme de identificat şi controlat, şi totodată, au proiectat un viitor nesigur.

Teoria clasică a deciziei identifică riscul drept „un element incert dar posibil ce apare permanent în procesul activităţilor socio-umane ale cărui efecte sunt păgubitoare şi ireversibile.”

Deci riscul este un eveniment nesigur şi posibil care poate cauza o pagubă, o pierdere. Teoriile statistice avansate în evaluarea riscurilor definesc riscurile astfel: „riscul reflectă variaţiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea şi valorile lor subiective”. Aceleaşi teorii statistice, referindu-se la cuantificarea acestor riscuri, precizează: măsurarea riscului se realizează fie prin analiza non-liniarităţilor utilităţii relevate de bani, fie prin variaţia distribuirii probabilităţilor câştigurilor şi a pierderilor posibile, pentru fiecare alegere particulară.

În unele dicţionare riscul este definit prin expresia: „expunerea la posibilitatea pierderii sau pagubei” iar unele societăţi de asigurări consideră riscul „element component al hazardului sau probabilitatea de a pierde”.

În diferite lucrări cu subiecte economice sunt întâlnite şi alte definiţii pentru risc: şansa de a pierde, probabilitatea de a pierde, incertitudinea care afectează viitorul, dispersia actuală a rezultatelor aşteptate etc. Din cele prezentate se remarcă faptul că definirea riscului în lucrările de specialitate prezintă unele diferenţieri în funcţie de modul în care aceia care decid (decidenţii) percep situaţia dată. Abordarea de pe poziţii oarecum diferite asupra riscului creează iluzia că în teoria deciziei nu există o concepţie unitară asupra riscului. Analizând fiecare definiţie, se pot identifica două elemente de bază utilizate în conţinutul definiţiilor: incertitudine (nedeterminare) şi pierdere. Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranţă cu privire la viitorul unui fenomen (proces) şi va conduce, în evoluţia acestuia către existenţa a două rezultate posibile distincte. Realităţile economice, politice, financiare, sociale etc. contemporane relevă faptul că nici un proces conştient asumat nu este ferit de un grad de incertitudine. Altfel spus, riscul şi incertitudinea se întâlnesc în orice fenomen (proces) însă combinate cantitativ diferit. Cele două concepte riscul şi incertitudinea nu sunt identice între cele două existând o serie de diferenţe semnificative. Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranţă având ca sursă fie caracterul obiectiv, impredictibil al unui proces, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoştinţelor la un moment dat. Riscul exprimă posibilitatea descrierii unei legi de probabilitate pentru determinarea rezultatelor scontate într-un proces prin cunoaşterea acestei legi de către factorii (structurile manageriale) interesaţi. Orice proces decizional bazat pe analiza datelor statistice şi pe calculul probabilităţilor de producere a evenimentelor specifice acestuia, implică un grad de incertitudine. Probabilitatea arată în ce măsură este posibilă apariţia unui eveniment în condiţii bine determinate.

În funcţie de capacitatea de reflectare a situaţiei specifice existente, probabilitatea poate fi obiectivă sau subiectivă.

Probabilitatea obiectivă şi riscul asociat acesteia, reflectă caracteristicile complete specifice situaţiei existente.

Probabilitatea subiectivă şi aprecierea subiectivă a riscului asociat acesteia poartă amprenta personalităţii fiecărui individ, reflectând mentalităţile, obiceiurile şi implicit, măsura în care acesta se bazează pe intuiţie sau, dimpotrivă, pe observaţii minuţioase pentru luarea deciziilor.

În situaţii deosebite, evenimentele imprevizibile pot provoca abateri capabile să modifice fundamental cantitativ şi calitativ datele problemei asupra căreia factorii decidenţi decid. Se poate aprecia că în timp ce pentru risc se pot face anumite anticipări ale evenimentelor ce se pot produce cât şi asupra probabilităţilor asociate producerii lor, în cazul incertitudinii, decidentul nu poate identifica toate sau chiar nici unul din evenimentele posibile a se produce cu atât mai puţin să estimeze probabilitatea producerii lor. Deoarece gradul de manifestare a riscului este dependent, în mod direct, de probabilitatea sa de realizare, se poate construi o departajare a evenimentelor în funcţie de gravitatea riscurilor astfel:

- evenimente cu grad de risc maxim - când probabilitatea de realizare a acestora este foarte mare;

- evenimente cu probabilitatea de risc mediu - când probabilitatea de realizare este moderată;

- evenimente cu grad de risc scăzut - când probabilitatea de realizare a acestora este foarte scăzută;

TIPOLOGIA RISCURILOR

Activităţile socio-economice se desfăşoară sub acţiunea permanentă a riscurilor care, in funcţie de nivelul la care acţionează, se pot clasifica astfel:

a) La nivel microeconomic (firmă)

Riscul pur - este de natură accidentală, neintenţionată şi se referă numai la posibilitatea agenţilor economici de a pierde;

Riscul speculativ este acela care oferă agenţilor economici posibilitatea de a pierde cât şi posibilitatea de a câştiga;

Riscul de neplată apare în condiţiile unei firme susceptibile de a da faliment. În aceste condiţii profitul scontat a fi obţinut de către investitorul de capital trebuie să includă un premiu suficient pentru a acoperi riscul de faliment;

Riscul pentru inovaţie conduce la obţinerea aşa-numitului profit inovaţional.

b) La nivel macroeconomic se pot manifesta următoarele tipuri de risc:

Riscul social este cel provocat de evenimente sociale majore, cu impact puternic asupra vieţii oamenilor. Acest tip de risc este cu atât mai agresiv cu cât nivelul general de dezvoltare economico-socială a ţării este mai scăzut. Riscul social depinde foarte mult de: structurile organizatorice, politicile sociale existente, strategiile economice aplicate, contextul social general etc.

Riscul politic este determinat de evenimentele politice de semnificaţie majoră cum ar fi: războiul, criza de autoritate politică, corupţia la nivelul administraţiei centrale etc.

Riscul economic este generat de factorii care destabilizează macroeconomia cum ar fi inflaţia.

c) La nivelul economiei mondiale se manifestă riscul de ţară care poate avea o exprimare economică sau una politică. Riscul de ţară, prin numărul mare al indicatorilor care servesc la aprecierea lui, cumulează şi comprimă în mod sintetic totalitatea riscurilor care se manifestă într-o economie.