Căile Sensibilității Exteroceptive

Curs
6/10 (1 vot)
Domeniu: Anatomie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 4 în total
Cuvinte : 1642
Mărime: 7.99KB (arhivat)
Cost: Gratis
Curs 2

Extras din document

Există 3 tipuri de fibre nervoase:

1) Fibre mielinice A

- sunt de 2 feluri:

a) aferente – sunt de 3 feluri ( după sensibilitate ) :

- care aparţin sensibilităţii proprioceptive şi au diametru > 20m şi viteză de conducere >100m/s ( fibre anulospirale şi fibre proprioceptive conştiente)

- care aparţin sensibilităţii tactile şi au diametru = 5-15m şi viteză de conducere = 20-90m/s

- care aparţin sensibilităţii termoalgezice şi au diametru = 5-7 m şi viteză de conducere = 5-20m/s

b) eferente – sunt de 3 feluri :

- fazice ( fibre somatice ce produc contracţii rapide )

- tonice ( fibre somatice ce produc contracţii lente )

- fibre colaterale spre fusurile neuromusculare

- 1 ( asigură inervaţia motorie a fusului producând contracţii rapide )

- 2 ( asigură inervaţia motorie a fusului producând contracţii lente )

2) Fibre mielinice B

- au diametru de 3m şi viteză de conducere = 5-15m/s

- sunt fibre vegetative eferente preganglionare

3) Fibre amielinice C

- au diametru < 2m şi viteză de conducere = 0,2-3m/s

- sunt fibre vegetative postganglionare şi ale sensibilităţii viscerale şi termice

Rădăcina posterioară a nervului spinal

Rădăcina posterioară are pe traiectul său ganglionul spinal care conţine protoneuronul tuturor căilor ascendente şi care are la periferie o manta de celule satelite, acest ganglion conţinând în principal 2 tipuri de neuroni : mari, de 100, şi mici, de 20-25. Aceşti neuroni sunt de tip pseudounipolar, sunt rotunzi şi au o singură prelungire care se divide într-o componentă periferică (dendrită) şi o componentă centrală ce va intra în măduvă (axon).

Din fibrele rădăcinii posterioare, 2/3 sunt amielinice sau slab mielinice iar restul sunt mielinice. La intrarea în măduvă, pentru fibrele mielinice teaca de mielină se subţiază foarte mult, iar pentru cele amielinice dispar celulele Schwann şi această zonă de intrare în măduvă este considerată limita dintre sistemul nervos central (SNC) şi sistemul nervos periferic.

La intrarea în măduva spinării fibrele rădăcinii posterioare sunt de 3 feluri :

- scurte, care se termină în mielomerul de la acelaşi nivel

- intermediare, care urcă sau coboară câteva segmente

- lungi, care nu se termină în măduvă.

Primele două tipuri de fibre, odată intrate în măduvă se împart în ramuri ascendente şi descendente, iar acestea la rândul lor se împart în fibre subţiri şi groase.

1) Fibrele subţiri – conduc sensibilitatea tactilă protopatică, de presiune, termoalgezică şi dureroasă, ajung în zona ventrolaterală a cornului posterior (zona marginală Lissaner), unde se bifurcă într-o ramură ascendentă şi una descendentă, ambele participând la formarea fasciculului dorsolateral.

2) Fibrele groase – conduc sensibilitatea tactilă epicritică şi sensibilitatea proprioceptivă, se bifurcă într-o ramură ascendentă lungă şi alta descendentă scurtă : ramura descendentă ia parte la formarea zonei cornoradiculare de pe faţa ventromedială a cornului posterior, iar ramura ascendentă se comportă diferit (cea a fibrelor lungi pătrunde în cordonul posterior şi se termină în nucleii gracil şi cuneat din bulb)

Mielomerul este un segment medular şi rizomerul este rădăcina nervului spinal. Pentru fibrele scurte există echivalenţă între mielomer şi rizomer iar pentru cele intermediare nu există.

În practică:

- secţionarea tuturor rădăcinilor posterioare duce la dispariţia oricărui fel de sensibilitate (anestezie)

- dacă secţionăm numai o rădăcină apare o hipoestezie şi de aceea când se fac infiltraţii pe traiectul nervilor intercostali, trebuie infiltrat şi nervul supraadiacent şi cel subiacent.

CĂILE ASCENDENTE

Căile ascendente sunt cele care pe de-o parte conduc toate modalităţile senzitive iar pe de altă parte contribuie la elaborarea actelor reflexe şi determină gradul de vigilenţă al structurilor superioare. Caile ascendente sunt formate din tracturi şi fascicule grupate în două sisteme : lemniscal şi extralemniscal.

a) Sistemul lemniscal

Din sistemul lemniscal fac parte : fasciculul gracil, fasciculul cuneat, tractul spinotalamic lateral (parţial), lemniscul lateral, lemniscul trigeminal.

Sistemul lemniscal este mai nou filogenetic, este un sistem rapid, este o cale paucisinaptică şi se proiectează în aria somestezică, câmpurile 3,2,1 din girul postcentral al lobului parietal şi în aria somestezică secundară – pe buza superioară a şanţului lateral.

Deasemenea, sistemul lemniscal este un sistem de precizie :

- precizie de transmitere, deoarece neuronii de origine au o mare afinitate pentru un anumit tip de sensibilitate.

- precizie de localizare, deoarece există o somatotopie bine definită în fiecare segment al acestor căi.

- precizie de discriminare, datorită fenomenelor de inhibiţie reciprocă şi de convergenţă.

b) Sistemul extralemniscal

Face parte dintr-un sistem de apărare şi protecţie contra agresiunilor externe şi este format din : fasciculele spinocerebeloase anterior şi posterior, fasciculul spinotalamic anterior, o parte din fasciculul spinotalamic lateral, fasciculele spinoolivar, spinovestibular, spinopontin, spinoreticular, spinotectal, spinocortical.

Este o cale lentă, difuză, polisinaptică, indirectă, iar proiecţia centrală se face în sistemul limbic, nefiind de mare precizie.

Căile extralemniscale sunt reprezentate în cadrul somesteziei prin două sisteme senzoriale:

- un sistem de proiecţie difuză

- un sistem de căi senzitive de asociaţie

Caracteristica principală a sistemului extralemniscal este plasticitatea electrofiziologică : un neuron solicitat, indiferent de nivelul la care este situat, răspunde la stimuli multiplii, diferiţi, aplicaţi pe o mare suprafaţă receptoare.

Preview document

Căile Sensibilității Exteroceptive - Pagina 1
Căile Sensibilității Exteroceptive - Pagina 2
Căile Sensibilității Exteroceptive - Pagina 3
Căile Sensibilității Exteroceptive - Pagina 4

Conținut arhivă zip

  • Caile Sensibilitatii Exteroceptive.doc

Alții au mai descărcat și

Originea si Evolutia Cariotipului Uman

NOTIUNI INTRODUCTIVE ORIGINEA SI EVOLUTIA CARIOTIPULUI UMAN S-a realizat (Yunis, 1982) o comparatie a cromozomilor bandati cu mare rezolutie...

Biomecanica Sistemului Osos

1.Introducere in Biomecanica 1.1.Evolutia Biomecanicii Biomecanica este o ştiinţă a naturii care studiază legile obiective ale echilibrului şi...

Genetica - Studiul Ereditatii la Om

Studiul eredităţii la om Legităţile de bază ale moştenirii caracterelor sunt valabile pentru toate organismele vii, inclusiv omul. Studiul...

Anatomia și Fiziologia Omului

Celula I.1. Celula Definitie Celula este unitatea principala structurala, functionala si genetica a organismelor vii. La baza alcatuirii...

Elemente de Educatie Sexuala - Pubertatea

La 8-12 ani la fete si la 10-14 ani la baieti debuteaza pubertatea. PUBERTATEA este acea etapa a vietii in care organismul creste rapid si se...

Fiziologia Sistemului Nervos

FUNCTIA DE RELATIE Scopul cursului: .favorizarea formarii unei viziuni globale asupra functiei integratoare a sistemului nervos si umoral;...

Sistemul Osos

S1 1. Sistemul osos Oasele sînt piese dure, solide, care, articulate între ele, formează sistemul osos (scheletul); ele reprezintă partea pasivă...

Sistemul Muscular

S6 6. Sistemul muscular 6.1 Generalitaţi Muşchii sunt organe contractile care prin scurtare produc mişcare. Amplitu¬dinea mişcării este în...

Ai nevoie de altceva?