Inima

Imagine preview
(10/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Inima.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 43 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Anatomie

Extras din document

Inima este organul central al aparatului circulator. Este un organ musculo-cavitar nepereche, care se află în torace, deasupra diafragmului. Ocupă porțiunea mijlocie a mediastinului inferior. De o parte și de alta a inimii se află plămânii. Anterior se află sternul și cartilajele costale. Posterior inima este proiectată la nivelul așa numitelor vertebre cardiace. Acestea sunt vertebrele toracale 4-8. Pe vertebra 4 se proiectează vasele mari, pe vertebra 5 conul arterei pulmonare, pe a 6 a se proiectează atriile, pe vertebra 7 se proiectează venticulii, iar pe vertebra 8 vârful inimii. Inima se găsește doar parțial la stânga liniei mediane. Ca urmare, 1/3 se află la dreapta liniei medio-sternale, celelalte 2/3 situându-se la stânga acestei linii.

Inima este cavitară și are rol de pompă care aspiră și mai apoi împinge sângele, determinând astfel circulația sângelui în arborele circulator. Inima se compune din două jumătăți complet separate între ele. Prin jumătatea dreaptă a inimii circulă doar sângele venos (inima venoasă). Prin jumătatea stângă, sau așa-zisa inimă stângă, circulă sânge arterial, oxigenat (inima arterială). Fiecare jumătate este formată din câte un atriu și un ventricul. Atriul drept comunică cu ventriculul drept prin intermediul orificiului atrioventricular drept. Asemănător, la nivelul jumătății stângi a inimii, atriul stâng comunică cu ventriculul stâng prin intermediul orificiul atrioventricular stâng. Între partea dreaptă și cea stângă a inimii nu există comunicare în condiții normale. Ele sunt separate complet una de alta, prin septul interatrial și interventricular.

Sângele venos din marea circulație se adună în atriul drept prin intermediul venei cave superioare și inferioare. Prin orificiul atrioventricular sângele intră în ventriculul drept. De aici masa de sânge este expulzată prin artera pulmonară și apoi prin ramura dreaptă și stângă de bifurcație a acesteia, în cei doi plămâni. Între capilarele și alveolele plămânilor au loc schimburile gazoase. Co2 tece din sânge în alveole. Oxigenul este preluat de sângele care se întoarce oxigenat din plămâni la celălalt capăt capilarului pulmonar. Sângele oxigenat iese din plămâni pe calea celor patru vene pulmonare și ajunge în atriul stâng. De aici, trece prin orificiul atrioventricular în ventriculul stâng și este împins prin artera aortă în marea circulație.

Forma inimii este de con turtit anteroposterior. În timpul contracțiilor inima are formă globuloasă. Inimii i se descriu o bază, un vârf, două fețe și două margini. Baza privește oblic în spate, puțin în sus și la dreapta. Vârful este rotunjit și orientat înainte, la stânga și în jos. Ca urmare, marele ax al inimii, adică axul care pleacă de la mijlocul bazei către vârf, are o triplă oblicitate: din spate în față, de sus în jos și de la dreapta la stânga. Acest ax formează cu cele trei planuri (sagital, frontal și orizontal) câte un unghi de 40 de grade.

Volumul inimii se raportează în mod clasic la marginea pumnului drept al persoanei respective. Dimensiunile inimii variază și în funcție de alți parametrii: vârstă, mărimea persoanei, sex, starea normală sau patologică a inimii. În medie greutatea inimii este de 300 g. dar poate varia în funcție de factorii amintiți.

Inima este constituită din țesut muscular striat specializat, denumit miocard sau țesut muscular cardiac. Țesutul muscular cardiac diferă de țesutul muscular scheletic, prin faptul că celula musculară cardiacă are doar un singur nucleu, situat aproape central. Celulele musculare cardiace se leagă unele de altele în două moduri. Pe lângă legăturile comune care au caracter de desmozom, prezintă unele legături membranare intime, numite nexuri. Nexurile sunt locurile pe unde se transmit cu predilecție stimulii cardiaci. Musculatura miocardică este căptușită pe interior de un endoteliu numit endocard. La exterior, miocardul este acoperit de pericardul seros format din două lame: o lamă care acoperă pe exterior mușchiului cardiac și o altă lamă care se află deasupra primei, spre pericardul fibros. La suprafață se află învelișul fibros al inimii, numit pericard fibros.

Conformația exterioară a inimii.

Inima are aspectul unei jumătăți de con. Conformația exterioară este determinată de o serie de șanțuri care indică la exterior separația unor cavități situate în interiorul inimii. Un alt element care determină configurația inimii este prezența vaselor mari de la baza inimii. Venele de la baza inimii sunt orientate caracteristic. Vena cavă superioară și inferioară sunt dispuse pe aceeași linie verticală. Venele pulmonare din dreapta și stânga sunt orientate pe aceeași orizontală, perpendiculară pe prima. Se formează în acest fel așa numita cruce venoasă a inimii, care înlesnește punerea în poziție a inimii izolate.

Unii autori descriu trei fețe, alții doar două fețe, deoarece fața pulmonară o consideră drept marginea stângă a inimii. Fața anterioară sau sternocostală este convexă și este orientată anterior și în sus. Această față este alcătuită spre stânga de cei doi ventriculi separați prin șanțul interventricular anterior. La dreapta se văd cele două auricule. Acestea sunt despărțite de ventriculi prin șanțul coronar. Auriculele încadrează porțiunea inițială a aortei și a trunchiului arterei pulmonare. În spatele acestor vase se află atriile. Fața sternocostală se continuă cu cea diafragmatică printr-o margine ascuțită pe inima în diastolă, situată orizontal, orientată spre dreapta, numită marginea dreaptă (margo dexter). Marginea dreaptă merge de la vârful inimii până la vărsarea venei cave inferioare în atriul drept. Marginea stângă privește posterior și spre stânga. Fiind groasă și rotunjită, marginea stângă este considerată în nomenclatura internațională drept față pulmonară. Pe această margine se află șanțul atrioventricular, care împarte fața într-o zonă formată de ventriculul stâng și o altă zonă situată de atriul și urechiușa stângă. Ea este alcătuită din ventriculul stâng. Fața diafragmatică ca și diafragmul pe care este așezată, este aproape orizontală, cu o ușoară înclinație înainte și în jos. Este alcătuită din cei doi ventriculi, separați prin șanțul interventricular posterior

Baza inimii este orientată posterior, spre dreapta și în sus. Ea se mai numește și față posterioară și este formată de atrii, care sunt despărțite printr-un șanț puțin vizibil, numit șanț interatrial. În unghiul superior și inferior al atriului drept se varsă cele două vene cave. Pe atriul stâng, în zona unde esofagul vine în raport cu atriul stâng, se observă o depresiune. La dreapta și la stânga acestei depresiuni se varsă câte două vene pulmonare. Venele pulmonare drepte, în drumul lor între plămânul drept și atriul stâng, trec posterior de atriul drept și șanțul interatrial. În contact cu ambele atrii se găsesc ramura stângă și dreaptă a arterei pulmonare. Anterior de ramura dreaptă a arterei pulmonare se găsește vena cavă superioară și aorta ascendentă. Ramurile arteriale sunt așezate deasupra venelor pulmonare. De la nivelul bazei pleacă aorta și trunchiul pulmonar. Tot aici și sosesc cele două vene cave și cele patru vene pulmonare. Atriile sunt separate la suprafață prin șanțul interatrial. Atriile aderă pe o suprafață redusă direct de pericardul fibros, fără a se interpune sacul pericardic seros.

Vârful inimii, denumit și apex, este orientat anterior, în jos și spre stânga. Vârful inimii este constituit aproape în întregime de ventriculul stâng. Pe partea dreaptă a vârfului se vede un șanț numit incizura cordis, prin care trece o ramură a arterei coronare stângi. Din vârf pornesc fibrele musculare spiralate superficiale ale ventriculului stâng.

Cavitățile inimii sunt separate la suprafață de mai multe șanțuri. Între atrii și ventricule există un șanț circular numit șanțul atrioventricular sau șanțul coronar. Este semicircular deoarece este întrerupt în porțiunea anterioară de emergența aortei și arterei pulmonare. Se poate descrie un șanț atrioventricular anterior și unul posterior. Inima este împărțită prin acest șanț în două porțiuni inegale. O porțiune se află în vecinătatea bazei și este alcătuită din atrii. Cealaltă parte, mai voluminoasă, așezată spre vârf, este formată de ventricule. Limita dintre cele două atrii este vizibilă doar pe fața posterioară a inimii și este reprezentată de șanțul interatrial. Pe fața sternocostală, atriile formează o concavitate accentuată de cele două urechiușe care prelungesc anterior atriile. Atriile împreună cu urechiușele corespondente formează o concavitate numită corona cordis, care îmbrățișează porțiunea inițială a aortei și arterei pulmonare. În șanțul coronar din dreapta se află artera coronară dreaptă însăși. Prin șanțul coronar stâng trece doar ramura circumflexă a arterei coronare stângi.

Fisiere in arhiva (1):

  • Inima.doc