Osteologie

Osteologia este partea anatomiei care se ocupa cu studiul oaselor.

Tesutul osos este un tesut conjuctiv format din substanta interstitiala protidica impregnata cu saruri minerale formand matricea intercelulara in ochiurile careia se gasesc celulele osoase .

Celulele osoase sunt de mai multe feluri :

- osteoblaste - celule tinere cu rol in sinteza osoasa

- osteocite - celule mature incluse in matrice

- osteoclastele - celule cu rol in resorbtia osoasa

Celulele osoase sunt adapostite in cavitati numite osteoplaste.

Dpdv microscopic osul este format din lamele osoase dispuse concentric in jurul unui canal central numit canalul Havers in interiorul caruia se gasesc vase, nervi si o cantitate mica de maduva osoasa. Un canal Havers impreuna cu lamelele din jurul lui formeaza sistemul Haversian sau Osteon si reprezinta unitatea morfologica a osului. Aceste canale se anastomozeaza intre ele formand o retea care se deschide pe de o parte in cavitatea medulara a osului iar pe de alta parte la suprafata osului, sub periost.

Dpdv macroscopic tesutul osos este impartit in tesut compact si tesut spongios.

Dupa forma si dimensiuni oasele se clasifica in 3 tipuri principale :

- oase lungi

- oase plane (late)

- oase scurte

carora li se adauga alte tipuri de oase si anume :

- oase pneumatice

- oase sesamoide

- oase suturale

- oase neregulate

Osul este invelit la exterior pe toata suprafata sa de o membrana fibroasa numita periost (cu exceptia suprafetelor acoperite de cartilaj articular si a unor zone cu insertii musculare). La nivelul articulatiilor periostul se continua cu capsula articulara. Periostul este foarte bogat in vase sanguine si nervi avand rol in osteogeneza si nutritia osului.

Maduva osoasa se afla adapostita in canalul medular al oaselor lungi si in areolele tesutului spongios.

Exista 3 varietati de maduva osoasa : rosie , galbena si gelatinoasa.

Scheletul uman este format din 208 oase grupate in :

- scheletul extremitatii cefalice

- scheletul trunchiului

- scheletul membrelor.

COLOANA VERTEBRALA

Coloana vertebrala = segmentul axial al scheletului.

Este format din 33-34 vertebre grupate in 5 regiuni:

-cervicala-7

-toracala 12

-lombara-5

-sacrala-5

-coccigiana-4-5

Pentru a-si mari rezistenta si elasticitatea coloana vertebrala formeaza curburi in plan sagital si frontal:

-in plan sagital sunt:

-lordoze - daca are concavitatea orientata posterior(lordoza cervicala si lombara)

-cifoze - daca are convexitatea orientata posterior

-in plan frontal sunt:

-scolioze - pot fi drepte sau stangi in functie de orientarea convexitatii

Vertebrele au anumite caracteristici comune precum si caracteristici particulare in functie de regiunea careia ii apartine.

Vertebra tip prezinta un corp vertebral situat in partea anterioara si un arc vertebral situat in partea posterioara.

Arcul la locul de unire cu corpul prezinta o ingustare numita pedicul vertebral.Prin suprapunerea vertebrelor la acest nivel rezulta gaurile intervertebrale pe unde ies nervii spinali.

Arcul vertebral prezinta mai multe tipuri de apofize: 2 apofize transverse orientate lateral,1 apofiza spinoasa orientata posterior si caudal si 4 apofize articulare: 2 superioare si 2 inferioare.

Intre corpul vertebral si arcul vertebral se afla gaura vertebrala, care prin suprapunerea vertebrelor formeaza canalul vertebral care adaposteste maduva spinarii.

Vertebrele din regiunea cervicala au corpul mai mic.Apofizele transverse se termina cu 2 tuberculi.La baza lor se gaseste gaura transversa prin care trec vasele vertebrale.Apofizele spinoase sunt bituberculate,exceptie face C7.

Vertebrele regiunii toracale au corpul mai mare decat cele cervicale,prezinta pe fetele laterale ale corpului vertebral fatele articulare costale: 2 superioare si 2 inferioare.Apofizele transverse prezinta o fateta articulara pentru tuberculul costal.

Vertebrele regiunii lombare au corpul foarte voluminos, prelungirile lor laterale se numesc apofize costiforme.La baza apofizelor costiforme se gasesc 2 tuberculi care se numesc procese accesoare, care reprezinta adevaratele procese transverse.

Mai exista caracteristici particulare la nivelul vertebrelor de tranzitie C1,C2,C7,L5.

C1 = “Atlas” si este formata din 2 parti laterale unite printr-un arc vertebral anterior si un arc vertebral posterior. La partea superioara a maselor laterale se gasesc suprafete articulare pentru articculatia cu condilii occipitalului.La partea inferioara se gasesc suprafete articulare pentru articulatia cu axisul. Orificiul vertebral este impartit de ligamentul transvers intr-o parte anterioara unde intra dintele axisului si o parte posterioara adevarata gaura vertebrala.

Atlasul nu are corp vertebral, acesta fiind reprezentat de dintele axisului(pseudocorp vertebral).

C2=”Axis” are la partea superioara o apofiza numita dintele axisului sau apofiza odontoida.

C7- vertebra proeminenta, are apofiza spinoasa (P) foarte lunga si proemina sub piele.

L5- este mai inalta la partea anterioara a corpului vertebral decat la partea posterioara.

Intre fata anterioara a lui L5 si fata anterioara a sacrului se formeaza un unghi obtuz cu deschidere posterioara numit promontoriu.

OSUL SACRU - este un os nepereche format prin sudarrea vertebrelor sacrale.

Prezinta:

-2 fete

-2 parti laterale

-baza

-varf

-canal sacral

Fata anterioara sau pelvina este concava si prezinta 4 linii transverse formate prin sudarea corpurilor vertebrale sacrale. De o parte si de alta a liniilor se afla gaurile sacrale anterioare prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacrali.

Fata posterioara este convexa si prezinta pe linie mediana creasta sacrala mediana formata prin sudarea proceselor spinoase sacrale. Lateral de ea se gaseste creasta sacrala intermediara formata prin sudarea proceselor articulare sacrale. Lateral de aceasta se gasesc 4 perechi de gauri sacrale posterioare prin care ies radacinile posterioare ale nervilor spinali sacrali.

Baza sacrului este orientata superior si anterior si prezinta orificiul superior al canalului sacral. Varful este orientat inferior si se articuleaza pe coccis.

Partile laterale prezinta suprafete articulare pentru articulatia cu oasele coxale.

Canalul sacral este continuarea in interiorul sacrului a canalului vertebral.