Bazele Fotografiei si Operatoriei

Imagine preview
(8/10 din 9 voturi)

Acest curs prezinta Bazele Fotografiei si Operatoriei.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 54 de pagini .

Profesor: Matei Bejenaru

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Arta

Cuprins

INTRODUCERE . 5
1. PRINCIPII GENERALE . 8
2. APARATUL DE FOTOGRAFIAT PE PELICULA . 13
2.1. Camera obscura . 16
2.2. Obiectivul aparatului de fotografiat . 18
2.2.1. Claritatea imaginii . 19
2.2.2. Cantitatea de lumina care impresioneaza
pelicula foto . 20
2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelor . 23
2.2.4. Profunzimea de câmp a obiectivelor . 30
2.3. Sistemul de obturare. 32
2.4. Sistemul de vizare . 36
2.5. Magazia pentru material fotosensibil . 39
2.6. Dispozitive auxiliare si accesorii . 42
2.6.1. Filtrele pentru obiective . 42
2.6.2. Converterele si lentilele aditionale . 44
2.6.3. Flash-urile (blitz-urile) . 44
2.6.4. Dispozitivele pentru macrofotografie. 48
3. EXPUNEREA FILMULUI FOTOGRAFIC . 50
4. MATERIALE FOTOSENSIBILE . 56
5. ILUMINAREA ÎN FOTOGRAFIE . 62
5.1. Temperatura de culoare a luminii. 63
5.2. Fotografia în lumina de studio . 64
6. DEVELOPAREA NEGATIVELOR (procesul negativ) . 69
6.1 Developarea negativelor alb-negru . 70
6.2 Developarea negativelor color . 76
7. COPIEREA PE HÂRTIE FOTOGRAFICA (procesul pozitiv) . 77
GLOSAR
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

Cu o istorie de aproape doua sute de ani, fotografia a fost martorul cel mai fidel al marilor transformari ale lumii moderne. Fotografia, "desenul cu ajutorul luminii", a aparut în primele decenii ale secolului al XIX-lea si a fost rezultatul unor perfectionari de câteva secole ale camerei obscure precum si a studiului sensibilitatii la lumina a sarurilor de argint. Fotografia raspunde nevoii din totdeauna a oamenilor de a comunica si de a-si memora evenimentele traite.

Traim într-o lume a imaginilor. Daca inventia tiparului a potentat gândirea abstracta plasând cunoasterea deasupra spectacolului si comunicarii, mass-media contemporana a impus puterea imaginii, a sensibilului si a concretului. Imaginile ne dau informatii despre situatii si evenimente, iar acelea dintre ele care capata o valabilitate generala, devin simboluri. Valoarea lor informativa devine dependenta de timp. Din acest punct de vedere fotografia, chiar de la începuturile ei, a înregistrat cultura, istoria si prezenta fizica a omului mai bine decât oricare alta forma de arta.

Caracterul documentar al fotografiei a fost unul dintre primele laturi ale limbajului sau specific. Într-o fotografie documentara se combina abordarea plina de imaginatie si prezentarea creator - artistica pentru a reda subiecte din viata de toate zilele în forma cea mai eficace (A. Feininger). Dupa depasirea complexului fata de artele plastice din a doua jumatate a secolului trecut (fotografia pictorialista), prin fotografia directa (straight photography) s-au identificat elementele specifice care tin în special de autenticitate si surprinderea semnificatiei si esentei unui eveniment prin alegerea momentului de fotografiere.

Societatea contemporana si-a sporit atât de mult dimensiunile încât nu mai este una a publicurilor ci una a maselor, acest fapt fiind datorat mijloacelor de comunicare în masa. Având o foarte larga raspândire, fotografia are un caracter universal fiind mediul cel mai des folosit în comunicarea mediatica. Fie ca este folosita în presa, publicitate sau în paginile Web de pe Internet, în format traditional sau digital, ea are o deosebita putere de comunicare, educare si influentare a unor largi categorii sociale. Prin caracterul sau obiectiv, fotografia este un element omniprezent în cercetarea stiintifica, iar valentele sale formative si informative îi confera un loc important în procesul de educare permanenta si de învatamânt.

Câstigându-si locul în familia artelor vizuale, fotografia se întâlneste pe simezele muzeelor si galeriilor, alaturi de pictura, sculptura si alte medii specifice artei contemporane. În acest domeniu, fotografia este unul dintre cele mai utilizate medii artistice (de la documentarea unor diferite manifestari artistice - instalatii, performance, happening - pâna la proiecte de arta conceptuala).

Fotografia constituie astazi o realitate culturala, estetica si economica cu implicatii diverse în viata oamenilor. În scurta sa istorie de aproape o suta saptezeci de ani, fotografia s-a afirmat cu o deosebita forta în ceea ce priveste vocatia sa populara, devenind un fenomen de masa.

Pentru a produce o fotografie, a-i întelege semnificatiile si a-i evalua calitatea, trebuie sa ai niste cunostinte tehnice. Scopul acestui curs este tocmai acela de a oferi principiile de baza în realizarea imaginilor fotografice. Fara întelegerea si stapânirea tehnicii si proceselor foto, nu vom putea realiza o fotografie de calitate, care sa depaseasca nivelul uneia banale. Chiar daca a fost conceput în special pentru studentii facultatilor de arte vizuale, consider ca acest curs se adreseaza tuturor celor care doresc sa îsi sistematizeze cunostintele din acest facinant domeniu al culturii imaginii. A fost structurat în doua parti: fotografia pe pelicula si cea digitala. Un principiu pe care l-am folosit pe parcursul acestei carti a fost acela de a reduce cât mai mult formulele si informatiile excesiv tehnice, care ar necesita cunostinte stiintifice prealabile. Pentru cei interesati, am inserat în blocuri de text de culoare gri si cu font mai mic, detalii si informatii tehnologice mai specializate care, care pot fi citite sau ignorate. Nu am insistat pe particularitatile unor aparate sau procese tehnice, deoarece uzura morala a tehnologiei foto si în special a celei digitale, este din ce în ce mai ridicata. Pe cât posibil, am încercat sa punctez principiile general valabile care le guverneaza, considerând ca astfel cititorul va fi pregatit cu un mod de gândire si întelegere a tehnicii si tehnologiilor foto. Am încercat sa includ o bogata documentatie de imagine care, sper, va ajuta la asimilarea mai usoara a informatiilor. Sunt constient ca sunt înca multe de facut pentru îmbunatatirea unui asemenea curs. Din aceasta cauza, îl consider primul pas necesar dintr-un demers continuu care se va materializa în editii viitoare adaugate si îmbunatatite care sa reflecte schimbarile produse de "revolutia digitala".

Cunostintele tehnice sunt necesare dar nu si suficiente pentru a fi un adevarat fotograf. În spatele camerei trebuie sa se gaseasca un om cu sensibilitate si cu viziune creativa. Din aceasta cauza, acest curs de initiere în tehnica fotografica va fi secondat de unul privind analiza din perspectiva culturala si artistica a fotografiei, care sper sa apara cât de curând.

1. PRINCIPII GENERALE

Înca de la începutul secolului al XVI-lea se cunostea ca daca într-o camera întunecata (fara ferestre) se facea un orificiu de dimensiuni mici, pe peretele opus se proiecta imaginea palida si cu contururi estompate a obiectelor de afara, aflate în plin soare. Pe baza acestor observatii acumulate prin experimentele mai multor autori (Roger Bacon, Leonardo da Vinci, Cardan, s.a.) s-a definit camera obscura, care a fost perfectionata în a doua jumatatea a secolului al XVI-lea de catre napolitanul Porta. Pentru a îmbunatati calitatea imaginii proiectate, acesta a introdus o lentila convergenta în orificiul camerei obscure, obtinând astfel o imagine mai clara si mai luminoasa. Lentila folosita de Porta la acea vreme era o lentila pentru ochelari, ea devenind ulterior obiectivul fotografic. Camerele obscure s-au perfectionat prin introducerea oglinzii de reflexie la 45 de grade, respectiv a obiectivelor interschimbabile. Aparatul de fotografiat din zilele noastre nu este altceva decât camera obscura de acum mai bine de doua sute de ani, la care s-au adus continue îmbunatatiri (fig. 1.1).

Studierea prin metode stiintifice de catre chimistul suedez Scheele (1777) a sensibilitatii la lumina a sarurilor de argint, a fost un pas important ce adus la obtinerea de catre francezul Nicéphore Nièpce în anul 1822, a primei imagini fotografice durabile în timp. Acesta a expus câteva ore în plin soare o placuta metalica pe care fusese anterior aplicata la întuneric o pelicula fotosensibila de bitum de iudeea. Dupa expunere, bitumul ramas neimpresionat a fost dizolvat în ulei de lavanda, obtinând astfel fixarea imaginii, deci stabilitatea ei în timp fata de actiunea luminii (fig. 1.2). Procedeul inventat de Nièpce a fost îmbunatatit de catre conationalul sau Louis Daguerre, care în 1835 a pus la punct procedeul daguerrotipiei, utilizând placi de cupru argintate si tratate cu vapori de iod. Daguerrotipiile obtinute, supranumite în epoca "oglinzi cu memorie", erau placute metalice unicat, pe care era "memorata" imaginea fotografica (fig. 1.3). În 1839, Academia Franceza a brevetat inventia iar Daguerre a primit toate onorurile cuvenite unui mare inventator, pe când Nièpce a fost dat uitarii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Bazele Fotografiei si Operatoriei.doc

Alte informatii

Din curs au fost sterse utimele 2 capitole dedicate fotografiei digitale.