Apariția și evoluția asigurărilor sociale pe plan internațional

Argument

Am ales să abordez tema „Apariția și evoluția asigurărilor sociale pe plan internațional” deoarece consider că este un subiect de interes major. În prezent fiecare persoană este interesată de beneficiile aduse de sistemul asigurărilor sociale. Și pe lângă asta, dat fiind faptul că bugetul este format și din contribuțiile indivizilor, suntem interesați de ce se întâmplă efectiv cu aceste sume. Dar acest lucru se întâmplă acum. Dar întrebarea care apare în acest moment este ce se întîmpla în trecut? Cum se asigurau persoanele dacă nu exista un cadru legislativ, iar oamenii nu aveau formată o cutumă în acest sens?

Pentru a răspunde la aceste întrebări am structurat lucrarea de față în capitole. Astfel, în primul capitol voi prezenta asigurările sociale în secolele XIX și XX împreună cu influența Uniunii Europene. Iar în ce de-al doilea capitol voi prezenta sistemul asihurărilor sociale în prezent în țări precum: Germania, Spania, Cehia, China și Algeria.

Capitolul 1. Apariția asigurărilor sociale pe plan internațional

1.1. Primele forme ale asigurărilor sociale

Primele sisteme de securitate socială au apărut în secolul al XIX-lea, cu precădere în țările europene. În aceste țări s-au pus bazele sistemelor de asigurări sociale de genul obligatorii și axându-se pe criteriul ocupațional. De ce criteriul ocupațional? Deoarece lucrătorii din industrii trebuiau asigurați, dat fiind ramura de activitate care este una din cele mai grele, cu condiții de muncă severe. Astfel, în anul 1883 în timpul conducerii cancelarului Otto von Bismarch, în Germania, a fost demarat primul program de asigurări sociale. Cancelarul era preocupat de realizarea unei stabilități în domeniul socialului. De asemenea, acesta dorea să contracareze avântul luat de mișcarea socialistă. În anul 1883 apare prima asigurare pentru sănătate. În anul 1884 se introduc compensațiile pentru muncitori. Iar din 1889 sunt introduse pensiile pentru invaliditate și vârstă înaintată. Principiile legii din 1889 guvernează și în prezent sistemul asigurărilor sociale din Germania. Astfel, mulți specialiști sunt de părere că legea este una din cele mai complete, vitale și eficiente legi din decursul anilor. Evident în cei 130 de ani de aplicare a suferit completări.

1.2. Asigurările sociale în secolul al XX-lea

În secolul al XX-lea, mai exact în anul 1911, după exemplul Germaniei s-au introdus sisteme de securitate socială și în Ungaria, Austria și Marea Britanie. Și tot în acest an se creează Codul Asigurărilor Sociale. De asemenea, se mai aduc completări la Cod printr-un pachet legislativ care cuprindea alte riscuri sociale. Astfel, se introduce Legea cu privire la asigurarea de invaliditate și bătrânețe a angajaților statului și asigurarea de deces. Aceste contribuții și cotizații care au fost impuse de asigurările sociale au avut o sarcină destul de grea în procesul economic. Pentru că încărca costul de producție, statele au încercat să legifereze la început doar asigurarea unor riscuri mai grave, cum ar fi: accidentele, și mai puțin costisitoare, cum ar fi boala. Ulterior, sistemele au completate cu asigurarea unor riscuri noi. Astfel, asigurarea de pensii a fost introdusă mult mai târziu.

Sintetizând cele menționate mai sus, putem afirma faptul că până în anii 1920 din cadrul secolului al XX-lea s-a creat o primă etapă a sistemului de protecție socială a lucrătorilor. Dezvoltarea sistemului a fost impulsionat și de clarificarea unor principii de formare a bazei financiare. Astfel, riscurile profesionale, mai exact cheltuielile economice au fost suportate de angajator. Printre cheltuieli putem enumera probleme de medicina muncii, igienă, securitate sau compensarea pierderii capacității de muncă generate de accidentele de muncă sau bolile profesionale.

Cea de a II-a etapă a dezvoltării sistemului de asigurări sociale a lucrătorilor în procesul muncii s-a desfășurat în perioada cuprinsă între 1920-1960. Aceasta a fost determinată de evenimentele prezentate în graficul nr. 1.