Asigurări

În fiecare zi se pot observa, în jurul nostru, diferite evenimente care demonstrează existenţa unor riscuri de diferite tipuri, de multe ori cu un impact foarte ridicat. Accidente teribile, dezastre naturale, crize economice – toate presupun grade diferite de risc şi toate aduc cu sine pierderi importante pentru cei implicaţi, fie de natură fizică, fie emoţională sau financiară. Conducătorii auto implicaţi in accidente suferă vătămări corporale sau chiar mor; proprietarii de case işi pot pierde casele sau proprietatea personală din cauza unor evenimente cum ar fi incendii, inundaţii, furtuni sau cutremure. Unii oameni pot fi afectaţi de pierderea veniturilor din cauza unor boli cardiovasculare, cancer sau altele asemănătoare care îi impiedică să-şi continue activitatea. Din păcate, de cele mai multe ori, riscurile nu pot fi prevăzute şi de aceea au un impact important asupra vieţii, proprietaţii şi poziţiei financiare a oamenilor. În ciuda studiilor, analizelor şi a soluţiilor găsite, riscurile continuă să reprezinte un factor semnificativ de stres şi să ameninţe siguranţa financiara a oamenilor. Nu există o singură definiţie a riscului; fiecare categorie de activitate şi-a definit propria definţie a conceptului de risc. Totuşi, riscul a fost definit în mod tradiţional în termeni ce ţin mai ales de incertitudine. Pe baza acestui concept, riscul este definit ca incertitudinea (probabilitatea) de apariţie a unei pierderi. Unii autori consideră riscul a fi o variaţie aleatorie a rezultatelor posibile în legătură cu un eveniment sau posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât nivelul normal, anticipat sau obişnuit. De exemplu, riscul de a fi ucis într-un accident auto există pentru că există o incertitudine în acest sens. Riscul de îmbolnavire de cancer la plămâni pentru fumători există pentru că există incertitudine. Deşi riscul este definit ca şi incertitudine, industria asigurarilor utilizează deseori acest termen pentru a se referi la proprietatea sau viaţa asigurată. Astfel, în industria asigurărilor, se pot auzi deseori expresii de genul ,, acea maşină reprezintă un risc inacceptabil” sau ,,acea persoană reprezintă un risc redus”. Un eveniment poate genera o multitudine de riscuri, unele dintre ele asigurabile. De exemplu, deţinerea unui autovehicul poate expune proprietarul la o serie de riscuri, cum ar fi: furtul autovehiculului; accident rutier cu sau fără victime; rănirea pietonilor sau al altor conducători auto ca urmare a accidentului sau; daune materiale cauzate autovehiculului de către alt şofer etc.

Riscul obiectiv şi riscul subiectiv Referindu-se la risc ca şi incertitudine, unii autori de specialitate fac distincţie între riscul obiectiv şi riscul subiectiv.

Suport curs Asigurari si Reasigurari

Badea Dumitru, Naghi Laura Elly Page 2

Riscul obiectiv este definit ca variaţia relativă a pierderii de la valoarea medie. De exemplu, să presupunem că un asigurator de proprietaţi are in portofoliu 1000 de case asigurate pe termen lung şi că, în medie, 1 procent sau un număr de 10 case ard anual. Totuşi nu se poate intâmpla ca exact 10 case să ardă în fiecare an; în unii ani, s-ar putea să arda 9 case, în alţi ani, s-ar putea să ardă 11; adică o variaţie de1 casă de la valoarea medie. Această variaţie de 10 % este cunoscută drept risc obiectiv. Riscul obiectiv se reduce odată cu creşterea numărului de expuneri. Mai mult, riscul obiectiv variază în mod invers cu rădăcina pătrată a numărului de cazuri aflate în observare. Riscul obiectiv poate fi cuantificat statistic cu ajutorul dispersiei, a deviaţiei standard sau a coeficientului de variaţie. Cuantificarea riscului obiectiv este foarte folositoare pentru un asigurator sau pentru un manager de risc. Pe măsură ce numărul de expuneri se măreşte, un asigurator poate anticipa viitoarele pierderi cu un grad mai mare de acurateţe, întrucât se poate baza pe legea numerelor mari. Această lege susţine că pe măsură ce numărul de expuneri devine mai mare, gradul de acurateţe al previzionării numărului de pierderi este mai mare. De exemplu, pe măsură ce numărul de case ţinute sub observaţie se măreşte, previziunile asiguratorului se vor apropia de valorile reale ale pierderilor. De exemplu, dacă aruncăm o monedă în aer, probabilitatea a priori de a cădea cu stema în sus este de 50 %. Dacă aruncăm moneda doar de 10 ori, s-ar putea să cadă cu stema in jos în opt cazuri. Deşi probabilitatea observată este de 80 %, probabilitatea reală rămâne 50 %. Dacă moneda ar fi aruncată de 1 milion de ori, numărul de cazuri în care s-ar obţine stema ar tinde spre 500000. Adică, odată cu creşterea numărului de încercări, rezultatele obţinute se apropie de cele prognozate.